Stiu ca probabil unii nu veti intelege pentru ca nici eu nu inteleg ce se intampla cu mine. Deci am 16 ani si credeam ca am trecut de partea cu pubertatea si partea cu emotivitatea, insa se pare ca nu.
Totul a inceput cand aveam 11 ani, tatal meu "eroul meu" a avut un accident cu masina si de atunci nu mai exista in viata mea (nu a murit pur si simplu accidentul la schimbat mult si mama a preferat sa ne indepartam de el), in fine... La inceput intelegeam ca se intampla niste schimbari cu mine cu personalitatea mea, mereu am fost puternica si chiar daca puneam tot la suflet ii gaseam un loc acolo undeva si tineam tot raul pana il 'distrugeam', dar acum doua saptamanii prietenul meu m-a parasit (fara motiv) si cu nici o saptamana inainte bunica mea a murit.
Simt ca sunt daramata, ma simt din ce in ce mai trista vreau sa fiu din ce in ce mai singura sa nu mai aud de nimeni si nimic. In unele nopti ma trezesc plangand sau am niste vise ciudate in care o anumita persoana din familie vrea sa ma ajute sa-mi fie bine sa trec peste greul meu iar eu o omor 
, EU cea care nu as face rau la o musca si cea care atunci cand vede sange lesina.
Ce credeti ca ar trebui sa fac? Va rog din suflet sa nu radeti de mine! Funda...
, EU cea care nu as face rau la o musca si cea care atunci cand vede sange lesina. 
Cum sa radem de tine? Doamne! Te inteleg perfect,si eu am multe, foarte multe probleme. Sa fim seriosi, toti avem, si sti de ce?! Pentru ca asta e viata. Crede-ma, ai rabdare.Va iesi soarele pe strada ta,si intr-o zi vei zambi din nou :* Pentru ca asa e viata,cu rele (poate foarte rele) dar si bune. Viata te pune la incercare. Rezista, fi puternica, treci peste, viata e frumoasa! Te pup si ai grija de tine, totul va fi bine! :*
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Buna, in ultima vreme ai trecut prin niste clipe mai grele, de asta se intmpla aceeste lucruri cu tine, stai linistita pastreaza`ti calmul si totul v a fii bine, discuta cu mama ta 
Te v-a ajuta acest lucru. Bafta :* te pup
Răspunde
Heii, saraca de tine 
, vad ca treci prin perioade grele , atatea intamplari una dupa alta sunt greu de suportat pentru un adult dar pentru un adolescent sau un copil, visele tale sunt datorita stresului, nu te speria, nu trebuie sa omori pe nimeni, tu sa iti traiesti viata din plin, si sa incerci sa treci peste toate impreuna cu mama ta :*, roagat-te la Dumnezeu, mergi la biserica si totul o sa fie bine, sa ai o gandire pozitiva si sa ramai puternica indiferent de ce sa-r intamapla :*, sper ca te-am ajutat
Loredana are dreptate du-te la Biserica, si cu timpul totul va fi bine, de asemenea poti sa stai de vorba si cu un consilier.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
