Hello!
De ceva timp am o frica inexplicabila de... moarte. Cred ca totul a început cu o depresie, din cauza despărțirii de fostul iubit. Acum ma confrunt cu aceasta frica. Îmi este teama sa nu am vreo boala și sa mor. Merg la psiholog și așa am realizat ca odată și odată tot se va întâmpla (oricum știam asta dar nu acceptam) și parca este mai rău. Mi-a recomandat un psihiatru, sa iau pastile, dar momentan nu as vrea. Credeți ca m-aș simți mai ok cu pastile, mi-ar dispărea aceste gânduri și as putea avea o viața normala? Tot ce fac zi de zi, ora de ora compar cu moartea.

Daca ti-au fost recomandate pastile inseamna ca situatia ta este destuld e grava si ai nevoie de aceste pastile, asa ca, pune mana si ia-le ca sa poti sa-ti revii sis a fii din nou nromala.

Ce p** ma? (Sorry, dar asa simt eu ca ma exprim mai bine in situatii de genul )
Impaca-te cu ideea, odata si odata tot mori si nici nu stii cand, probabil nici nu-ti vei da sema, ce stai sa te plangi atat, de parca asta ar schimba cu ceva situatia, sau de parca ai mai avea regrete dupa ce mori, viata nu o poti controla, moartea nici atat.
Impaca-te cu ideea si aia e, daca mori inseamna ca ti-ai indeplinit misiunea si ca aia a fost, scapi de alte chinuri.
Eu unul de exemplu am o presimtire ca o sa mor destul de tanar si cu toate astea nu ma plang.
Eu merg pe ideea "Daca mor inseamna ca mi-am indeplinit scopul pe aceasta lume, deci e motiv de bucurie, si voi ajunge intr-un loc mai bun"

Toti ne gândim la moarte,frica de ce va fi dincolo,frica de necunoscut, dar e ceva firesc.o viața de om trece ca o clipa.mie una nu mi e frica de moarte, mi.e frica sa nu mor în chinuri dar daca mor repede e foarte bine! Mi.e frica la gândul când îmi vor murii bunicii, părinții asta mă sperie ingrozitor, nu moartea mea.Gandeste.te că atunci când vei muri nu mai simți nimic este că un somn. până la Înviere bineînțeles!

Cei mai simplu lucru este sa treci peste, iti ia o saptamana sau 2 dar dupa te simti la fel ca inainte.

Gaseste.ti alt iubit care sa te faca sa vezi frumosul in viata (pentru ca este frumoasa daca esti fericit). Data viitoare gandeste.te ca, pana la urma, o viata avem si daca o traiesti mereu cu frica de moarte o traiesti degeaba. Fa.ti prieteni apropiati si iesiti impreuna daca nu ai nevoie de iubit. Mergi in parc, plimbari, cumparaturi, filme, etc. Distreaza.te. Nu are rost sa iti ocupi timpul asa. Ce naiba. Nu e ok. Faptul ca tu te gandesti ca ai o problema/boala, te poate aduce in acest stadiu. Gandeste optimist si spune ti mereu "putea fi si mai rau, bine ca nu e".

Buna, eu sunt in momentul de fata intr-o stare de depresie, nu foarte grava, spre norocul meu. Diagnosticul nu mi-a fost pus de vreun doctor, dar sunt constient de problemele mele si lupt zilnic cu ele. Si eu am trecut peste o despartire nu cu foarte mult timp in urma, aproape un an, si in ciuda faptului ca am trecut peste despartire, aceasta m-a marcat. Acum suntnin starea in care sunt datorita singuratatii si fiindca ma simt exclus si neinteles. Am fost la 2 psihologi si e o mare prostie. Niste jmechiere cu diplome ca sa i-a banii alora care cred ce zic ei. In afara de faptul ca ai nevoie de prescriptia lor pentru pastile, orice sfat iti poate da un psiholog il poti primi de la un om cu capu pe umeri. Cat despre problema ta, frica de moarte, haide sa iti spun o poveste adevarata. Eu am fost pe punctul de a ma spanzura. Am iubit foarte mult o fata, cu care am fost 2 luni, si ea, m-a ranit, atat fizic cat psihic. M-a pus sa ma ard cu tigarea pentru ea, sa vada cat tin la ea. Da, am fost un prost si am facut-o. Apoi cand am vazut-o in fata blocului meu cum se lingea cu altul... Sa zicem ca n-a fost chiar ok. Aveam streangul pregatitm. Nu trebuia decat sa il agat, doar ca pe mine m-a salvat mama. Tovarasul meu care avea 17 ani nu a fost asa norocos. S-a aruncat dintr-un hotel cu 10 etaje, cred ca a fost si la stiri. Asta acum ceva vreme. Eu am acum 16 ani insa sunt cea mai matura persoana de la mine din liceu. Iar experienta asta m-a facut sa imi schimb parerea despre moarte. Odata ce esti aproape sa mori, te schimbi, intr-un fel sau altul. Sfatul meu este sa nu te temi de moarte. Nici sa nu iti o doresti. Ar trebui sa privesti moartea ca pe ceva firesc. Eu sunt constient ca probabil o sa fac cancer ca majoritatea barbatilor, sau diabet fiindca sunt predispus si am sa mor. Dar nu regret. Singurul lucru pe care il regret este singuratatea. Am auzit atatea promisiuni "ca viata de liceu" "ca sa vezi ce bine e" ca "o sa ai prieteni". Nimic din toate astea nu s-a intamplat, si daca o sa ajung pur si simplu sa am o meserie banala, de la 8 la 5 sa fac bani suficienti abia sa platesc ratele la banca, mersi, prefer sa imi scot inapoi funia din dulap. Dar tu nu esti in situatia mea. Nu stiu cati ani ai, probabil ca esti adult, si o sa treci cu usurinta peste problemele tale.