Hello! Eu locuiesc împreună cu familia mea(mama, tata, fratele mai mic si mătușa din partea tatălui). Ea locuieste impreuna cu noi de pe vremea când eram eu foarte mică(aveam 1 an) si a avut grijă de mine si de fratele meu, pe parcursul copilăriei, deoarece părinții ne-au lăsat in grija ei pentru ca ei erau ocupați cu munca si nu aveau timpul necesar nouă. 
Acum, eu am peste 18 ani si fratele meu 12, stăm intr-un apartament cu trei camere, parintii dorm intr-o camera, fratele meu intr-una si eu intr-alta, matusa doarme in bucatarie unde avem o canapea extensibila. Ideea e ca ea nu are familie, nici soț, nici copii si nu a avut niciodată… Ea spune că si-a dedicat viața crescându-ne pe noi iar mama, nu o suporta pentru ca nu avem intimitate in casă din cauza ei si pe lângă asta ea nu are nici serviciu, stă si are grija de fratele meu si de casă(face curațenie si mâncare) zicând ca asta este deja un serviciu(gen bonă). Eu apreciez că a avut grijă de noi dar nu a obligat-o nimeni să rămână atât de mult si sa nu își întemeieze o familie. Mereu există certuri în casă pe tema aceasta, mama se ceartă cu ea zicându-i că e nevoită să o întrețină și pe ea doar pentru că are grijă de noi și de casă dar mama spune că noi nu mai avem nevoie de lucrul acesta și că era cazul să plece singură de bună voie de multă vreme, dar matusa a ales să rămână cu noi deși nu avem intimitate nici noi, nici parintii si tot timpul sunt fel si fel de discutii pe tema aceasta, ea neavand niciun venit, trebuie sa o intrețină ai mei. Tot timpul cand plecam in vacante trebuie sa vina si ea, de fapt oriunde plecam ea vrea sa vina cu noi pentru ca asa s-a invatat. Este destul de ciudat… dacă cineva vine si ii spune ca trebuia sa se gandeasca si la viata ei si sa isi intemeieze o familie zice ca acum e deja prea batrana(are 51) si ca timpul ei a trecut si ca nu mai are ce sa faca cu viata ei. Ce parere aveti? Vreau sa citesc parerile voastre. Voi credeti ca este ok cum a procedat matusa sau mama are dreptate? Eu sunt impartiala… imi pare rau si de ea dar ne ia tot aerul si ne sufocă, de parca am fi copiii ei si se bagă în orice facem, până acum 3 ani dormea cu mine in pat dar i-am zis ca vreau sa am intimitate si este suparata ca acum doarme in bucatarie pe canapea… Vreau sa imi spuneti elaborat ce parere aveti si ce credeti despre toate astea. Si ce as putea face eu ca sa fie bine pentru toata lumea? Multumesc ca ati citit până aici! Astept raspunsurile voastre!
Acum, eu am peste 18 ani si fratele meu 12, stăm intr-un apartament cu trei camere, parintii dorm intr-o camera, fratele meu intr-una si eu intr-alta, matusa doarme in bucatarie unde avem o canapea extensibila. Ideea e ca ea nu are familie, nici soț, nici copii si nu a avut niciodată… Ea spune că si-a dedicat viața crescându-ne pe noi iar mama, nu o suporta pentru ca nu avem intimitate in casă din cauza ei si pe lângă asta ea nu are nici serviciu, stă si are grija de fratele meu si de casă(face curațenie si mâncare) zicând ca asta este deja un serviciu(gen bonă). Eu apreciez că a avut grijă de noi dar nu a obligat-o nimeni să rămână atât de mult si sa nu își întemeieze o familie. Mereu există certuri în casă pe tema aceasta, mama se ceartă cu ea zicându-i că e nevoită să o întrețină și pe ea doar pentru că are grijă de noi și de casă dar mama spune că noi nu mai avem nevoie de lucrul acesta și că era cazul să plece singură de bună voie de multă vreme, dar matusa a ales să rămână cu noi deși nu avem intimitate nici noi, nici parintii si tot timpul sunt fel si fel de discutii pe tema aceasta, ea neavand niciun venit, trebuie sa o intrețină ai mei. Tot timpul cand plecam in vacante trebuie sa vina si ea, de fapt oriunde plecam ea vrea sa vina cu noi pentru ca asa s-a invatat. Este destul de ciudat… dacă cineva vine si ii spune ca trebuia sa se gandeasca si la viata ei si sa isi intemeieze o familie zice ca acum e deja prea batrana(are 51) si ca timpul ei a trecut si ca nu mai are ce sa faca cu viata ei. Ce parere aveti? Vreau sa citesc parerile voastre. Voi credeti ca este ok cum a procedat matusa sau mama are dreptate? Eu sunt impartiala… imi pare rau si de ea dar ne ia tot aerul si ne sufocă, de parca am fi copiii ei si se bagă în orice facem, până acum 3 ani dormea cu mine in pat dar i-am zis ca vreau sa am intimitate si este suparata ca acum doarme in bucatarie pe canapea… Vreau sa imi spuneti elaborat ce parere aveti si ce credeti despre toate astea. Si ce as putea face eu ca sa fie bine pentru toata lumea? Multumesc ca ati citit până aici! Astept raspunsurile voastre! 
Buna. Inteleg ambele parti. Pe matusa voastra nu pot zice ca o condamn : si-a petrecut aproape doua decenii din viata avand grija de tine si de fratele tau cand parintii vostri nu puteau, asa ca v-a adoptat practic, sunteti copii ei. Nu stiu in ce circumstante a ajuns sa stea la voi, daca e doar pentru ca a vrut sa va ajute parintii sau si pentru ca avea alte probleme de natura financiara, insa cert e ca ea de aproape 20 de ani nu are experienta pe piata muncii, in conditiile in care are deja peste 50 de ani. Slabe sanse sa mai fie angajata si sa reuseasca acum sa isi ia o casa / sa inchirieze ceva, chiar daca isi cauta, asta daca ea nu stie ceva cautat, unde e nevoie de oameni (de exemplu IT sau altceva). Iar, acum, dupa ce in viata reala multi nu ar angaja-o, probabil nu are unde sa se duca. Pe de alta parte, va inteleg si pe voi. Parintii erau ocupati cu munca si au considerat ca este mai usor sa o roage pe matusa sa stea cu voi si sa achite totul ei, insa acum nu mai e nevoie de asta si vreti cu totii intimitatea voastra. Doar ca, in mod indirect, alegerea parintilor (care nu e necesar rea) de a o lasa sa se ocupe de voi a dus la atasamentul ei excesiv fata de voi (totusi, avand in vedere ca nu si-a intemeiat o familie, voi ati fost singura pe care a avut-o, de asta se comporta cu tine si cu fratele tau cum ar face-o daca va era mama) si la situatia dificila in care e pusa. (nu are o casa / un apartament, o familie si nici o prea mare proabbilitate de a se angaja). Cel mai bine, ca sa impacati pe toata lumea, ar fi sa o indrumati sa caute un job (salariul va fi mic, insa cata vreme este peste acea suma data de stat celor ce sunt someri e bine) si sa pastreze din banii pana aduna destui cat sa se poata descurca. (sa caute un apartament ieftin, desi cu piata imobiliara de acum e mai dificil sau sa caute ceva de inchiriat. Desi e mai greu, ar fi bine sa aleaga prima varianta daca poate, fiindca acei aproape 20 de ani fara loc de munca ii vor afecta mult pensia) E o situatie dificila pentru ambele parti si sincer imi e greu sa vad o rezolvare buna pe termen lung. Poate ar fi bine sa o faci pe mama ta, daca poti, sa inteleaga si ca matusii tale ii este foarte greu acum si ca situatia nu se datoreaza doar faptului ca nu vrea. Desi, sper eu, daca matusa ta incepe sa aiba un salariu, cate de mic e el, va fi mai bine putin.
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
