Hello. Incep prin a spune ca de cativa ani am depasit acea faza a timiditatii de care tot voiam sa scap. Cu timpul am devenit tot mai comunicativa si prietenoasa cu persoanele din jurul meu. Din pacate nu mai e asa de ceva timp. Incep sa ma indoiesc de tot ce traiesc. Simt ca prietenii mei stau cu mine doar din mila, orice as face totul pare sa fie impotriva mea si habar n-am cum sa fac sa-mi fie bine. Cand inalnesc o persoana noua si avem un dialog civilizat si totul pare sa mearga bine; cand ajung casa imi fac filme in cap si sa ma gandesc ce crede acea persoana despre mine (in sensul rau). Mie niciun coleg (in special) nu mi-a zis niciodata vreun cuvant ne la locul lui, n-am primit nicio jignire gratiuta. Cand vorbesc cu prietena mea cea mai buna intotdeauna imi zice de fostii ei colegi si in ce hal o trateaza. Mie de ce nu mi s-a intamplat asta niciodata? Asta inseamna ca ma barfesc absurd de mult. Nu au cum sa ma placa in halul in care nu au niciun repros sa-mi aduca. Cu timpul am inceput sa nu mai gandesc "outside the box", cum o faceam inainte. Am emotii cand o persoana doreste sa-mi afle parerea despre un anumit subiect pe care eu il gasesc fascinant, doar ca simt acea temere de greseala si cum o sa ma priveasca acea persoana. Colegele mele au devenit tot mai irascibile cand este vorba despre un "debate" vor sa faca dreptate, doresc sa le fie auzita parerea sau pur si simplu doresc prea multa atentie. Acest fapt ma face sa nu ma bag in discutii. Nu stiu de ce m-am schimbat. Viata mea e normala, nu am avut incidente care sa ma marcheze in acest hal. As dori sfaturi sau pareri. Multumesc.

Din câte am înțeles eu, ești o fată liniștită. Din cauza asta sunt toți așa cu tine. Nu au ce să îți reproșeze. Nu te bârfește nimeni, stai liniștită. Ai zis că îți este teamă să îți spui părerea de față cu o persoană. Acum sa ne gândim puțin... dacă tu ai întreba o persoană despre un anume subiect, iar răspunsul ei nu este ceea ce te-ai fi asteptat; ce parere ai avea despre persoana respectiva? Totul ar parea ok, n-ai judeca-o pentru ce a zis. Gândește-te că oamenii te văd pe tine exact cum tu îi vezi pe alții. Nu este nici o diferență.
Ai spus că îți faci filme în cap despre ce cred alții despre tine. Toți oamenii pe care îi întâlnești au prea multe probleme ca să se gândească la tine toată ziua. Impresia făcută este pe moment. Deci, dacă tu ești ok și conversația merge bine, atunci oamenii rămân cu o părere bună despre tine. Pur și simplu nu se pot gândi la tine toata ziua.
Și eu sunt genul de om care gândește prea mult unele situații și știu exact cum te simți. Cel mai rău pentru noi ar fi să greșim în public sau să ni se facă observație de catre cineva. Când se întâmplă ceva de genul ăsta ai tendința să te gândești la acel lucru ore sau chiar zile intregi. Asta înseamnă să gândești prea mult unele lucruri. Oamenii care te văd când greșești sau cei care îți fac observație vor uita cam tot ce s-a întâmplat în câteva ore (exact cum am zis mai sus..nu se pot gândi la ceva o zi întreagă). Pune-te în locul lor și îți vei da seama ce zic.
Cât despre colegele tale: dacă vor atenție e treaba lor. Dacă tu nu vrei să te bagi în discuții nu te băga. Unele discuții chiar nu trebuie luate in seamă. Când va trebui să îți exprimi opinia crede-mă că o vei face fără să îți dai seama.
Multă lume face lucruri fără să gândească. Deci te poți considera norocoasă.

Baftă!

PS: "Nimic nu ne înșeală mai mult decât propria noastră gândire" - Leonardo DaVinci