Salut! Depinde si de anime...eu unul am plans la multe anime-uri si naiba, sunt baiat pana la urma (eh, unul destul de sensibil dar baiat...). Daca te atasezi de personaje, daca iti plac mult de tot atunci este normal sa fii trist atunci cand mor sau cand se intampla ceva rau.
Uite aici o scena din anime-ul Akame ga Kill. Spune tu ca nu e trist... (Atentie, spoilere!)
https://www.youtube.com/watch?v=0_AB7hzUers
Succes!
E ok sa fie un tip sensibil... E ciudat totusi ca un tip sa se uite la animeuri. In my opinion ))
Dc ti se pare ciudat?
Si eu ma mai uit la anime-uri! Nu mereu doar cand mai aud de vreunul bun sau nu am ce face!
Habar nu am, pur si simplu mi se pare ciudat. Generatia mea la 10-11 ani termina cu desenele. Acum pana la ce varsta va uitati la desene?
Buna Tina! Nu stiu cati ani ai, eu am 17 dar anime-urile nu sunt desene ca Tom si Jerry alaturi de care ai copilarit...sunt un pic diferite. Depinde foarte mult de anumiti factori,eu am colegi care le urasc,pana si eu le consideram desene amarate in urma cu un an dar acum ma uit mereu.
De ce? Ma relaxez, sunt mult mai bine realizate decat orice alt film/serial pe care l-am vazut. (Inafara de Vikings, serialul acela a fost grozav)
Deci, sunt baiat, am 17 ani si ma uit la anime-uri si chiar si la anime-uri romance. (chiar foarte des)
Si tata mi-a spus la fel cu anime-urile dar l-am convins pana la urma ca nu sunt doar desene. Pana la ce varsta ne uitam la anime-uri?
Nu stiu sigur, dar cunosc un baiat de 32 de ani care se uita. Cel mai probabil incetezi pe la 35 cam asa dar multi inceteaza pe la 20-25 caci isi gasesc prietene si toate cele.
Multumesc de explicatii... Pai ce sa spun, daca voua va plac, mie tot ciudat mi se pare oricum
Stiu ca ti se pare ciudat Noi ne uitam la anime-uri de mult, este normal sa le consideri desene daca nu ai apucat sa vezi nici macar 1.
Cu placere
Da normal.
Azi am terminat Plastic Memories si la final m-am simtit atat de aiurea incat incepusem sa caut explicatii.
Si in plus, unele chiar iti dau idei.
De exemplu, acesta m-a facut sa ma gandesc la cat de importanta si de firava poate sa fie memoria.
Mie mi se pare normal. E o reactie cat se poate de normala, avand in vedere gestul personajului principal si sacrificiul acestuia.
Asta depinde de fiecare persoana in parte si de temperamentul fiecaruia...si ca sa raspund, da, e un lucru normal.
ColisniucBogdan întreabă: