"Ma doare un cal maiastru", continua el.Si nu trebuie sa cauti neaparat sensuri in poeziile lui Nichita Stanescu pentru ca el e poet cu toata fiinta sa si rolul esential al unui poet nu e acela de a merge pe cai batatorite nici in privinta ideilor, nici in privinta cuvintelor.Nichita se joaca, Nichita inventeaza, Nichita nu vrea sa socheze dar o face.Socheaza si uimeste sentimentul nostru comun despre sensuri, despre cuvinte, despre idei. Cea mai mare parte a poeziei sale, si, indraznesc sa afirm, cea mai stanesciana poezie este tocmai aceea in care el pare a fi insusi poezia, el o emana, o secreta precum paianjenul isi secreta firul de panza.Nu stiu cum sa ma fac mai bine inteleasa dar nu cauta neaparat sensuri.Lasa-te sedusa, pur si simplu de ineditul asocierii dintre cuvinte si de bucuria pura de a asista, citindu-l, la nasterea unui univers poetic ce n-a mai existat pana la el.
Cand a scris aceasta poezie suferea de o boala venerica datorita uneia din multele lui escapade
Andrei67y5 întreabă: