Hey! Am 15 ani si nu am prieteni, nici macar unul si stau toata ziua in casa. Daca se mai intampla sa ma mai cheme cineva afara ( se intampla foarte, foarte rar) nu stiu ce sa vorbesc cu ei. Asta e cea mai mare problema, de mult timp am fost timida si din cauza asta nu am avut prieteni si acum nu mai stiu sa socializez. Pur si simplu daca sunt cu alta persoana nu-mi vine nimic in minte, habar nu am despre ce sa discut cu ea. Stiu ca e in totalitate vine mea pentru ca am fost mai retrasa, dar vreau sa schimb asta, dar nu stiu cum.

Nu porni de la ideea ca nu ai prieteni. Unul din zece oameni are un prieten adevarat. Prieteni iti vei face atunci cand vei da de greu, crede-ma. Si eu sunt cam in aceeasi situatie, de aceea iti scriu raspunsul cu drag.
Nici eu nu pre socializez. Adica la liceu nu vad rostul in a iesii pe hol sau la poarta unde toti fumeaza, pentru a vorbi tot felul de balarii cu ceilalti. Dar, daca trebuie sa fac ceva ce include transmiterea de informatii sau cererea de informatii, imi iau inima in dinti si vorbesc cu persoana respectiva ce am de vorbit.
Daca ma cheama cineva afara, merg, dar nu te gandi ca se intampla foarte des. De asemenea si eu prefer sa stau in casa, sa ma uit la anime-uri(care imi completeaza golul pe care il lasa viata )))) ), sa desenez, sa fac teme ca de alea nu scap niciodata, sa citesc sau alte lucruri.
Ideea este ca si eu sunt o persoana care se deschide destul de greu celorlalti. Trebuie insa sa incerci, atunci cand cineva vorbeste cu tine, sa zambesti si sa vorbesti si tu. Daca vrea sa lungeasca conversatia si nu stii ce sa spui, zici exact ceea ce ai in minte,, Scuze, dar nu stiu ce as putea sa mai zic, poate acoperi tu linistea cu ceva,, ))) chestii amuzante. Sunt sigura ca persoana cealalta te va intelege si va incerca sa nu te mai simti inconfortabil.
De asemenea, daca cineva te invita afara, iesi. Si nu te duce sa fii tu prima. Bagi o scuza, ca nu stiu ce ai mai avut de facut, ca ca era aglomerat, dar sa se faca clara prezenta ta.
NU TREBUIE SA TE SUBESTIMEZI atat. Sunt sigura ca asta este unul din motivele pentru care esti timida. Probabil iti e frica sa nu se rada de tine, sa nu fi refuzata, sa nu ti se raspunda inapoi, sa fii considerata enervanta. Dar crede ma ca pe langa asta, tu esti aceeasi, gata sa faca cuiva care merita lumea mai frumoasa.
Esti speciala, crede-ma. Daca tu nu te apreciezi, cine sa o faca?
Ia-o usor. Nu te avantura si nu incerca sa atragi atentia, pentru ca nu esti genul, dar nu te retrage cand cineva iti atinge cochilia. Cauta in fiecare om o poveste, pentru ca fiecare persoana este o carte inchisa.
sI NU ESTE VINA TA! Fiecare are un fel de a fi. Tu nu poti sa fii o persoana razvratita. Esti o persoana la locul tau si iti vei face prieteni care iti sunt asemanatori. Insa trebuie sa stringi si anumite cunostine, chiar daca nu ai nimic in comun cu ele. Viata asta se intretine cu relatii, cu comunicare. Fa-te apreciata si cunoscuta prin felul tau de a fi.
Cei timizi nu au prieteni, pentru ca nu incep niciodata o discutie. Dar va exista o persoana care sa vina la tine si sa te intrebe ce faci, iar tu atunci sa ii arati ca nu esti ciudata, ci diferita.
Nu te mai gandi atat de mult la aspectele negative. Cauta frumusetea din interiorul si exteriorul tau. Eu una, daca ne-am intalni, te-as saluta si te-as intreba ce mai faci si am purta o conversatie cum nici tu nu credeai ca o poti purta.
Sper ca te-am ajutat. Ganbatte!(=Noroc!)