Hey

Am si eu o rugaminte la voi, se adreseaza tuturor celor care au trecut prin sentimentul de " Prima zi de liceu". Sa imi spuneti impresiile voastre despre primele zile de liceu, tot ce vi s-a intamplat in aceea perioada.

Motivul pentru care va intreb asta este ca am de facut un articol pentru o revista a liceului meu.

Cele mai inspirate si bine formulate impresii vor fi sortate si adaugate in articol.

Mersi mult si nu evitati sa raspundeti, sincer daca se poate.

P. S. daca puteti sa imi spuneti si in ce liceu ati fost.

Hmmm...nu cred ca exista un inceput al primei mele zile de liceu si chiar daca ar exista, nu mi-l aduc aminte.Eram mult prea emotionata, speriata si in acelasi timp bucuroasa ca sa mai pot inmagazina in minte toate acele clipe de suspans cand am deschis pentru prima oara usa peste al carei prag aveam sa trec timp de 4 ani, aproape in fiecare zi, pentru prima oara cand am pasit in clasa care avea sa-mi devina mai tarziu o a doua casa.Nu pot descrie in cuvinte tot amalgamul acela de sentimente ciudate care ma patrundeau, eram nerabdatoare sa-mi cunosc colegii, dar in acelasi timp eram si reticenta, speriata de ce ar putea sa se intampla, ma gandeam intr-una "daca nu ma voi intelege bine cu ei, daca o sa-mi faca liceul un chin, bla bla". Pe tabla nu era nimic scris. GOL. Aveam sa o umplem noi in urmatorii ani. Mi-era dor de prima zi din clasa I, de cartile cu miros proaspat de tiparitura pe care obisnuiam sa le primesc .
Nu cred ca am stat mai mult de 2 ore, ne-am spus fiecare numele, am facut cunostinta, am luat o lista cu manuale, ni s-a dat orarul pentru ziua urmatoare si... atat. Dupa ce-am iesit, o fata total necunoscuta mie ne-a adunat pe toti si ne-a propus sa mergem toti la o cafenea, sa ne cunoastem. Am mers doar vrei 6-7 pana la urma, cei care mi-au si fost mai dragi pe tot parcursul anilor.Am facut schimb de nr. de telefon (nu aveam toti id-uri pe atunci ), de adrese. A doua zi m-am trezit cu un coleg si fata respectiva la scara blocului, ma asteptau sa mergem impreuna, a fost foarte amuzant, mai ales ca nu scoteam decat 2-3 cuvinte fiecare si acelea extrem de banale. La scoala prima ora a fost cu diriga, chestie care ne-a ajutat intr-un fel, am vorbit toti despre noi in prima ora, am servit suc si prajituri, aveam muzica, eh, vremuri frumoase...in pauze am inceput usor-usor sa ne "zbenguim", baietii se alergau intre ei, luau fetele in brate, ma rog, au fost niste zile superbe, parca le-am trait intr-un vis. As vrea sa mai experimentez o data acele sentimente de teama fata de necunoscut, de curiozitate, de nerabdare, aveam un gol in stomac de care n-am reusit sa scap decat dupa vreo luna-doua, timp in care ne cunosteam destul de bine. In patru ani am devenit ca o familie, am avut olimpici si codasi la invatatura, persoane calme si foarte agitate, am avut parte de momente funny si unele penibile, sare si piper, cei mai frumosi 4 ani pe care i-am trait pana acum. Sper ca ti-am fost de folos, n-am reusit sa exprim tot, as mai fi avut nevoie de cuvinte, dar ma rezum la atat.