----
Frate, frăţiorul meu,
tot am încercat să vorbesc cu tine, te-am telefonat, ţi-am scris SMS-uri, chiar şi în audienţă m-am înscris... dar fără succes. Acum încerc să-ţi transmit prin poştă (aceasta întotdeauna funcţionează) un mic răvaş şi sper să ai curajul să-l citeşti, înainte de al arunca la coşul cu gunoi.
Relaţiile noastre s-au înfiripat mult mai târziu (decât era normal), tot timpul mi se spunea că nu-mi eşti frate, doar vecin. Cu toţii cunoşteam adevărul şi indiferent cât ar fi durat această stare, ştiam că va veni o zi când ne vom aduna la o masă.
În toamna lui 2009, de comun acord, am decis cu forţe comune să punem fundamentul casei mele. În ciuda piedicilor puse de ungur-Bulan, au muncit cu foc atât feciori mei cât şi ai tăi. Nu doresc să-mi amintesc cum unii din feciorii tăi încercau să fure materialele de construcţii, deoarece exista o majoritate cultă, o majoritate sufletistă, o majoritate care a decis să-şi consume timpul şi forţele pentru crearea paradisului moldav.
Împreună, copii noştri au învăţat economie, democraţie (începând cu cea greacă), filosofie (cu accente indiene), militărie, filologie şi... a fost simplu şi distractiv.
Un pic mai târziu, tu ai decis să ne trimiţi în ajutor şi alţi feciori, un pic mai inculţi, un pic mai bădărani... Nu ştiu care a fost scopul urmărit de tine, însă fecioraşii tăi veniţi în valul doi erau orientaţi spre golirea rezervelor pregătite de mine pentru iarnă, iar cearta cu copii mei a devenit o normalitate.
Ştiu că eu sunt vinovatul, recunosc că copii mei sunt un pic mai pestriţi - pe lângă română, aceştia obişnuiesc să vorbească în găgăuză, bulgară, ucraineană şi (cel mai grav) în rusă. Unul dintre fecioraşii tăi zice că şcoala KGB-istă este de vină... s-ar putea să aibă dreptate - la subsolul liceului în care studiază copii mei se află un muzeu, un muzeu al atrocităţilor sovietice, un local unde kgbiştii au împuşcat mai muţi români moldoveni... dar şi bulgari, găgăuzi etc.
Recunoscându-mi inferioritatea am acceptat ca pe parcursul celor 17 luni de existenţă a Moldovei (cunoscută de mine) să alegem primari doar din rândul feciorilor tăi (cu două excepţii). Evident că au fost numeroşi care au încercat să aducă fericirea şi în casa noastră, dar au existat şi specimene care au tratat gospodăria mea ca o colonie. Activitatea acestora nu poate fi tratată ca benefică, ba din contra. În ultimele luni gospodăria mea a devenit un poligon de testare a tehnicilor de manipulare, de îndobitocire şi, nu în ultimul rând, o sursă de venit.
La un moment dat feciorii mei găgăuzi, bulgari, ucraineni, ruşi şi moldoveni mări se vorbiră şi se sfătuiră să preia puterea şi să-i alunge pe cei hapsâni. A nu se înţelege că au fost vizaţi toţi feciori tăi... poate, în special, doar cei cu basca verde care îmblau cu coasa într-o mână şi cu craniul în alta.
Neluând în seamă acuze, injurii şi sabotajul organizat... feciorii mei au încercat să continue construcţia casei comune, să continue şi amplifice colaborarea în cadrul familiei noastre. Dar n-a fost să fie, şi te înţeleg, tu nu ai dorit să asculţi vocea noastră, ţie îţi este comod (contează imaginea politică!) să tragi cu urechea doar la feciorii tăi, chiar dacă unii sunt cu dereglări psihice evidente.
La un moment dat ne-ai reproşat că ogoarele noastre din Nord şi de peste Nistru sunt pline cu gândaci de colorado. S-ar putea să ai dreptate, dar dacă consideri că respectivele teritorii nu-ţi sunt utile şi influenţează negativ asupra productivităţii de pe alte lanuri, de ce nu le înapoiezi? Nu este necesar să transferi nemulţumirile vis-a-vis de gândaci şi de ungur-Bulan pe umerii noştri.
Acum tu nici nu ai curajul să discuţi cu mine... ţi-ai trimis secretara cu un nume exotic (ceva legat de plajă) care încearcă să ne intimideze. Tu chiar crezi că suntem fără caracter şi vom îngenunchea? Evident că nu.
Lucru care mă îngrijorează pe mine este viitorul relaţiilor noastre. Cu îngrijorare mă gândesc la ce se va întâmpla cu casa mea în cazul când feciorii mei vor găsi susţinere (pentru a se apăra) la familiile cu care dumitale eşti în relaţii nu prea bune.
Dragă frate, frăţioare rămân cu speranţa că bunul simţ şi înţelepciunea va avea câştig de cauză, iar tu vei fi capabil să te aşezi să analizezi cele întâmplate.
Am întins masa şi te aştept în ospeţie, pe tine cu întreaga familie.
Hai noroc!
Funda?:*
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: