Offf...Honey, e o perioada grea a vietii, va trece, tu invata si dovedeste ca poti mai mult, prietenii se vor intoarce cand vor vedea ca esti puternica si increzatoare, matusa ta sunt sigura ca te iubeste si ve'ti tine legatura, bunica viziteaz'o mai des si pretuieste'o cat traieste, lucreaza pe cont propiu si tot ei se vor intoarce cu scuze la tine, ei vor vi pe o stanca si tu vei vi pe munte si le vei face cu mana. Nu cred ca vrei sa ajungi ca Amanda Todd, nu baga in seama ce zice lumea, daca ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti, da'mi un mesaj pe privat cu id'ul tau. Sper ca te'am ajutat, cum am mai zis, lupta pentru ceea ce vrei.
Nici sa nu aud ca te gandesti la sinucidere! Capul sus! Nu e sfarsitul lumii doar de la asta. Sa sti ca nici eu nu prea am prieteni(singurul meu prieten adevarat e varul meu dar ne vedem destul de rar), tata meu a murit cand eram mai mica, mama mea e o scorpie(daca vin acasa cu vreo nota sub 8/fac vreo tampenie am de ales intre curea si batatorul de covoare) iar sora-mea mai mica imi face numai probleme.
Stiu ca e greu, ca simti ca-ti cade lumea in cap dar trebuie sa fi tare.Cu invatatul nu e de joaca.(gandeste-te ca inveti pentru tine, nu pentru altu si nu inveti de frica bataii). Lasa-i incolo de baieti ca sunt foarte putini la varsta asta care chiar sa te iubeasca.
Ai sa vezi ca daca-ti vei de treaba, nu-i bagi in seama pe idiotii care se iau de tine si te canaliezi pe ce ai mai important de facut, nu vei mai avea probleme cu parintii.Cu bataia eu m-am obisnuit da ai sa vezi ca e mai rau gandul la asta, dar daca-ti gasesti pterea mentala necesara, vei trece si peste fazele astea.
Prieteni iti vei mai gasi cu siguranta. Deocamdata ocupa-te de invatat ca asta e propritatea ta.
Mult succes!