Da, la fel ca tine, o primă iubire serioasă, stăteam toată ziua împreună, vorbeam non-stop, la fel ca tine m-am simțit ofc pentru că e normal. ești obișnuită într-un fel și într-un moment se schimbă totul. le rezolvă timpul pe toate, plângi dacă simți nevoia da încearcă să nu te adâncești într-o stare de tritețe continuă, viața e așa frumoasă și plină de oportunități, e păcat să nu te bucuri de ele. de iubit o să mai iubești, hohoho, câte experiențe vin. nu-i capăt de lume, e doar începutu.
Bună! Atunci când iubești, nu te chinui să dai tot ce ai mai bun totul vine natural din iubire, și nu vezi asta ca pe o povară sau ca pe un compromis uriaș ce l-ai făcut. Pur și simplu iubești, asta nu e un chin. Deci întreabă-te dacă a fost iubire sau nu.
Apoi, fiecare om intra în viața noastră cu un scop. Posibil ca scopul vostru împreună a fost să învățați niște lecții. Dacă nu le-ați învățat, ori veți continua tot așa, ori vor apărea alte persoane cu care veți trăi aceleași lucruri până veți învăta acele lecții. Atașamentele și posesivitatea nu sunt bune pentru că duc la suferință.
Pai e greu avand in vedere ca ati fost atat de apropiati. Din pacate in urma unei relatii e foarte greu sa iti revii mai ales cand erati puternic atrasi unul de altul. Eu am trecvut prin ceva asemanator ( cu o fata) si am incercat ca dupa despartire sa ramanem foarte apropiati. Din pacate mie mi-a fost imposibil de greu sa o aud vorbind si dandu-se la alti baieti si in cele din urma am cam incheiat tot.
Ma tem ca singura solutie e sa faci tot ce poti sa treci peste pentru ca atunci cand 2 oameni se iubesc foarte mult, dar relatia se distruge, e imposibil sa ramaneti prieteni buni.
Mai ales un baiat si o fata, de obicei prieteniile dintre ei se mentin atunci cand nu simt nimic unul pentru altul.
VulpeaDinUmbra întreabă: