Hei, in primul rand, esti adolescenta, so sincer mi-a facut bine sa citesc intrebarea ta, pentru ca am si eu momente asa. Niciodata nu mi-a placut sa aud cand eram mica de la adulti ca o sa fiu rebela cand o sa fiu adolescenta si o sa am toane. Insa, oricat incercam sa cred ca eu nu voi fi asa, mi-am dat seama ca asa am ajuns.
Suntem adolescenti, vrem sa ne distram, ne creeam iluzi propri, incercam sa iesim cat mai bine, sa fim luati in seama, gresim, incepe sa ne placa alte chesti, ne maturizam si intr-un final avem monte cum ai avut tu. Eu de exemplu sunt praf noaptea. Stau seara acasa, nu imi da nimeni mesaj si ma gandesc unde sunt toti. Vad poze cu oamenii fericiti pe facebook si imi doresc sa fiu si eu asa. Mi se pare ca totul e ciudat, ca suntem rai, ca ne-am schimbat, stiu. Ma simt si eu acum prost ca imi dau seama de toate astea si iti vorbesc de parca as avea 19 sau ceva, dar am 15 . SIngura chestie e ca eu am depasit faza, e ceva de moment care o sa se duca, o data ce iti dai seama de fapt ce conteaza in lume, ca nu conteaza cum, sunt alti, ei nu trebuie sa aiba decat un loc minor in viata ta, iar tu, fiindca esti o adolescenta trebuie sa cauti fericirea si sa te distrezi facand lucruri retardate, fara sa-ti pese de opinia publica. Asta e sfatul meu, remediul meu. Tu esti tu, de fapt, tu esti logica rationala, si ai avut timp sa te gandesti la tot, sa te opresti o clipa si sa te gandesti la viata ta, unii sunt prea mofturosi sa o faca sau evita. Tu, insa, te-ai maturizat.