Hey hey!:* Buna, sunt Elena, am 14 ani. Si nu ma mai suport, am facut o gramada de greseli, ma port prea copilareste pentru varsta mea.Incerc sa ma schimb. Cand zic greseli ma refer la certurile cu parinti (din cauza fumatului), dezordonata, rea cu toata lumea, cu mama sunt foarte recee si distanta...ea este suparataa pe mine ca nu am inceredere in eaa si toate problemele mele i le zic celei mai bune prietene, nici decaum ei...as vrea sa am incredere in ea, sa fim cele mai bune prietene da nu pot, ea mereu cand incerc sa vorbesc cu eaa zice ca nu acum ca sunt obositaa sau daca ii zic ceva incepe sa urle la mine din cauza problemei pe care o spun.Am niste parinti ok, ma lasa sa fac aproape tot ce vreau, dar totul cu limete. cateodata nu ma mai suport, adica dintr-un copil cuminte am ajuns sa fac tot felul de chestii care mi se par anormale pentru varsta mea.

Un mic sfat ar conta... daca vreti aveti chef sa ma jigniti sau ziceti ca pun niste intrebari tampitee mai bine nu imi mai raspundeti!

:* MULTUMESC

La varsta asta toti am fost mai rebeli si am facut multe prosti! Inca esti mica, ai timp sa-ti dezvolti personalitatea si caracteru.

In primul rand calmeaza-te cu calmul este totul mai usor, plimbate singura in natura (daca nu poti singura incearca in loc de tigari sa iti cumperi niste calmante din plante ''calmo plant''sunt buune daca nu exagerezi)si apoi incearca sa afli de ce esti atat de nervoasa ce te supara cu adevarat(de la ce pornesc celelalte) si incearca sa rezolvi problema mereu e ceva mai putin sau nu nevident.si in problema cu parintiii incearca sa faci mici schimbari sa incepi usor usor sa pui lucrurile la loc sa fi mai vesela sa ii ajuti cand poti, cand iti cer ajutorul (asta ii va face sa nu te mai priveasca ca, un''vulcan'' si atunci cand iti vine sa te enervezi gandeste-te cat de rau te simti apoi)

Spune-le asa: daca se mai rastesc aiurea la tine iti faci bagajele si pleci (nu conteaza daca chiar pleci sau nu). Crede-ma o sa se poarte altfel.

Salut. Vreau să-ţi propun un articol care te-ar putea ajuta.

Cum pot comunica mai bine cu părinţii?
„Am încercat din răsputeri să le spun părinţilor ce simt, dar n-a ieşit cum am vrut. Nici măcar nu m-au ascultat până la capăt. Mi-a fost atât de greu să-mi iau inima-n dinţi şi să le spun prin ce trec, şi tot n-am rezolvat nimic!" (Rosa)
CÂND erai mic, părinţii erau probabil primii la care mergeai să le ceri un sfat. Le spuneai tot ce se întâmpla în viaţa ta, lucruri importante sau mărunte. Îţi exprimai deschis gândurile şi sentimentele şi aveai încredere în îndrumarea lor.
Acum însă, poate ai impresia că părinţii pur şi simplu nu te mai înţeleg. „Într-o seară, la cină, am izbucnit în plâns şi mi-am deschis inima în faţa părinţilor", mărturiseşte o tânără pe nume Edie. „De ascultat m-au ascultat, dar nu păreau să mă şi înţeleagă." Ce s-a întâmplat apoi? „M-am dus în camera mea şi am continuat să plâng!"
Alteori alegi probabil să nu le spui părinţilor ce ai pe suflet. „Vorbesc despre multe lucruri cu părinţii", povesteşte Christopher. „Dar uneori prefer să nu ştie tot ce gândesc."
Este oare greşit să păstrezi unele gânduri doar pentru tine? Nu neapărat, atât timp cât nu ai intenţii ascunse. În orice caz, indiferent dacă părinţii par să nu te înţeleagă sau dacă tu eziţi să te destăinui lor, un lucru e sigur: trebuie să comunici cu ei, iar ei trebuie să afle ce simţi.
Depăşeşte obstacolele!
Comunicarea cu părinţii poate fi comparată cu conducerea unei maşini. Dacă dai de un obstacol, nu renunţi la drumul pe care îl ai de făcut, ci găseşti altă rută. Gândeşte-te la următoarele exemple.
Obstacolul nr. 1: Simţi nevoia să vorbeşti cu părinţii, dar ei nu par dispuşi să te asculte. „Mi-e greu să comunic cu tata", spune o tânără pe nume Leah. „Uneori, chiar în timp ce-i povestesc ceva, mă-ntreabă: «Scuză-mă, cu mine vorbeai?»."
ÎNTREBARE: Ce-ar putea face Leah dacă trebuie să discute ceva important cu tatăl ei? Are cel puţin trei variante.
Varianta A. Să strige la tatăl său. Ar fi o izbucnire de genul: „Nu înţelegi că e ceva important? De ce nu m-asculţi?".
Varianta B. Să nu mai vorbească cu tatăl ei. Ar putea pur şi simplu să înceteze să vorbească despre problemele ei cu părinţii.
Varianta C. Să aştepte un moment mai prielnic şi să-i spună atunci tatălui ei ce o frământă. Ar putea vorbi direct cu el sau i-ar putea scrie despre problema pe care a întâmpinat-o.
Ce variantă crezi tu că ar trebui să aleagă Leah?
Să vedem ce rezultate ar putea avea fiecare variantă. Tatăl lui Leah este îngândurat şi nu-şi dă seama că fiica lui vrea neapărat să-i vorbească. Prin urmare, dacă Leah alege varianta A, tatăl ei nu va înţelege de ce a strigat la el şi, evident, nu va fi mai dispus s-o asculte. În plus, ridicând tonul, Leah nu va demonstra că îşi respectă şi onorează părinţii. E clar: dacă procedează aşa, nu va avea decât de pierdut.
Deşi varianta B ar părea cea mai uşoară, cu siguranţă nu este şi cea mai înţeleaptă. De ce? Deoarece „planurile eşuează unde nu există o discuţie confidenţială, dar se împlinesc când sunt mulţi sfătuitori". Pentru a face faţă problemelor, Leah trebuie să vorbească cu părinţii. Ca să o poată ajuta, ei trebuie mai întâi să ştie cu ce se confruntă fiica lor. Ea nu va rezolva nimic dacă pur şi simplu va înceta să comunice cu ei.
Dacă alege însă varianta C, Leah nu va permite ca un obstacol să o oprească din drum. Ea va încerca să discute altă dată cu tatăl ei. În cazul în care decide să-i explice într-o scrisoare ce o nelinişteşte, Leah se va simţi mai bine. Astfel îşi va alege cu grijă cuvintele, spunându-i tatălui ei exact ce simte atunci când el o va putea asculta. Citind scrisoarea, el va afla ce a vrut Leah să-i spună şi va înţelege probabil mai bine cu ce problemă se confruntă. Dacă Leah alege varianta C, atât ea, cât şi tatăl ei vor avea de câştigat.
Ce variante crezi că mai există?
Obstacolul nr. 2: Părinţii vor să comunice cu tine, dar tu ai prefera să nu vorbeşti. „Nimic nu e mai enervant decât să ajungi acasă după o zi grea de şcoală şi să fii bombardat imediat cu întrebări", mărturiseşte o tânără pe nume Sarah. „Eu vreau să uit de şcoală, dar părinţii încep să mă întrebe: «Cum ţi-a fost ziua? Ai avut vreo problemă?»." Fără îndoială, părinţii lui Sarah au cele mai bune intenţii când îi pun astfel de întrebări. Totuşi, ea se plânge: „Mi-e greu să vorbesc despre şcoală când sunt obosită şi stresată".
ÎNTREBARE: Ce poate face Sarah în această situaţie? La fel ca în exemplul anterior, are cel puţin trei variante.
Varianta A Să refuze să vorbească. Ar putea spune: „Lăsaţi-mă în pace! Nu vreau să vorbesc acum!".
Varianta B Să vorbească. Deşi se simte stresată, ar putea — de voie, de nevoie — să le răspundă părinţilor la întrebări.
Varianta C. Să amâne discuţia despre şcoală, dar să continue conversaţia pe altă temă.
Sara i-ar putea ruga să discute în alt moment despre şcoală, când va fi într-o dispoziţie mai bună. Apoi i-ar putea întreba cu un interes sincer: „Povestiţi-mi despre ziua voastră. Cum v-a mers?".
Ce variantă crezi tu că ar trebui să aleagă Sarah?
Să vedem din nou ce rezultate ar putea avea fiecare variantă.
Înainte de a alege varianta A, Sarah se simte stresată şi nu e dispusă să vorbească. Dacă o alege, se va simţi la fel de stresată, dar şi vinovată pentru că s-a răstit la părinţi.
Cât despre părinţii lui Sarah, cu certitudine nu vor fi încântaţi de izbucnirea ei, după care ar urma probabil o tăcere de gheaţă. Ei ar putea crede că Sarah le ascunde ceva, iar dacă vor insista să le spună despre ce e vorba, ea se va simţi şi mai iritată. Această variantă nu-i va fi deci de folos nimănui.
Varianta B este evident mai bună decât varianta A. Cel puţin Sarah şi părinţii ei ar sta de vorbă. Dar din moment ce ea nu vrea cu adevărat să vorbească, rezultatul nu va fi cel dorit: o discuţie deschisă şi relaxată.
Alegând varianta C, Sarah se va simţi şi mai bine, pentru că discuţia despre şcoală s-a amânat. Părinţii vor fi şi ei mulţumiţi văzând că ea se străduieşte să converseze. Această variantă va da probabil cele mai bune rezultate întrucât ambele părţi aplică principiul din: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora".
Sper să-ţi fie de folos.

Salut,sa stii ca te inteleg perfect,toti gresim,facem fapte sau lucruri de care nu am crezut niciodata ca suntem capabili,dar de asta este viata,sa invatam mai multe,prin propiile greseli. Faptul ca fumezi,te certi cu parintii si altele nu prea ma mira,nu esti singura care a trecut prin asta. Uite,cred ca te pot ajuta:daca iti pare rau ca te certi cu mama,poate ar trebui sa mergi la ea si sa-i ceri iertare pentru faptele tale,sa-i spui ce simti cu adevarat pentru ea si sa comunici mai mult cu dansa,n-ar fi rau nici cu tata, dar stii si tu ca unele greseli sau lucruri sunt primite mai cu intelegere de catre mama; ar trebui sa incerci sa te lasi de fumat,de la varsta asta nu e bine,de fapt nu e bine deloc deoarece afecteaza sanatatea,dar pentru tine,daca faci asta de mai de mult,ar trebui sa te motiveze faptul ca vrei sa te schimbi si nu ai nevoie de niste tigari ca sa fii mai tare; si daca mama ta te cearta cand ii spui ceva nu trebuie sa te superi si sa rupi legatura cu tot ce este intre tine si ea, trebuie sa intelegi ca e doar ingrijorata; daca te intelegi bine cu familia, daca te vei schimba putin si vei invata sa accepti ceea ce esti, lumea de va adora si in plus ti-ar schima personalitatea, si nu vei mai fi asa de rea cu cei din jur. Sper ca te-am ajutat