Hey, oameni....Sa vedem, chiar nu stiu cum sa formulez intrebarea. E vorba despre mine. Acum cateva luni, eram ok, normala, nu aveam nicio grija. Dupa un timp, intr-o zi am inceput sa ma simt ciudat. Adica stateam in pat si eram trista, fara niciun motiv. Am incercat sa gasesc un motiv dar pur si simplu nu aveam un motiv sa fiu trista. Apoi, efectiv am inceput sa plang. Dar de ce? Asta e intrebarea care mi-o pun. Si tristetea asta fara motiv am avut-o de atunci zilnic. Ce e chestia asta? Pana acum am avut o viata perfecta si acum parca dintr-o data m-am transformat intr-o alta persoana. Stiam ca sunt sensibila, dar nici chiar asa. Si apropo, am 12 ani si sunt la perioada de preadolescenta. Tristetea asta are vreo legatura cu preadolescenta? De ce ma simt asa?

Are legatura. Corpul iti secreta hormoni care iti schimba corpul, mai ales in perioada asta, dar au loc schimbari si in ceea ce priveste psihicul. De aici poate veni starea ta de tristete inexplicabila, care o sa treaca la un moment dat. As zice ca e o chestie "normala".
Dar asta e doar o explicatie superficiala.
Ce ai zice daca vorbesti cu parintii legat de asta?

Cauta-ti o preocupare, un hobby, ocupa-ti timpul cu ceva. Invata, citeste, asculta muzica, plimba-te.
Adolescenta e o perioada grea dar foarte importanta. Acum se defineste personalitatea ta, prinde contur persoana care vei deveni. Treci prin transformari fizice si psihice si daca nu le faci fata, e bine sa ceri ajutorul cuiva, unui parinte ar fi cel mai la indemana, sau unui consilier psiholog daca lucrurile scapa de sub control. Cel mai important insa, e ca tu sa reusesti sa gestionezi starile prin care treci, sa le intelegi si sa le depasesti fara a face o tragedie sau a crea probleme in familie. Cauta sprijin la ceilalti, dar incearca sa controlezi singura ceea ce simti, sa dai dimensiuni reale "dramelor" tale.