Trandafirul gimnaziului se ofileste lasand in urma mii si mii de amintiri. pare trist nu-i asa? dar, pentru ca sunt ultimile clipe pe care le petrecem impreuna doresc cu ardoare sa imi exprim sentimentele dar nu am utut decat sa le astern pe hartie asa ca ma scuzati daca voi gresi sau imi vor napadi lacrimile
dn/domnului diriginte ii datorez multe din lucrurile pe care le stiu acum si care ma vor calauzi pe drumul catre cer, urcand treapta cu treapta spre a ajunge cat mia sus.
colegi mei, cu bune si rle ii voi pastra vesnic in suflet si le foi fi recunascatore pentru ca m-au invatat sa lupt, sa rad, sa plang, sa castig si sa fiu invinsa. nu este trist ca trandafirul sadit de noi se ofileste, oh nu, deoare ce fiecare va merge in alt loc pe care il va luminca cu bucurie si impanzi cu noi mici trandafirasi si zgomot de rasete. (si alte bla blauri, daca iti place il pot face mai bun, ucces la liceu ^^)
anonim_4396 întreabă: