Hey.
Sunt sigura ca toti am avut o perioada mai prosta sau o stare nasoala un timp indelungat si totusi pentru chestii minore ce nu se merita nici sa te gandesti la ele. Eu.nu stiu ce sa mai fac fiindca la mine e absolut diferit. Sa fiu mai explicita am putinele perioade in care e oarecum ok si o stare buna pentru putin timp, in rest e aiurea. Cauzele sunt multe, dar cele mai multe sunt cele pe care nu le intelege nimeni, inclusiv eu. Am incercat pentru o secunda sa las totul in urma, sa incerc sa imi revin, cel putin sa am putina liniste, sa am o noapte in care sa nu ma mai distruga gandurile si problemele dar in zadar. Am facut tot ce am crezut ca vi fi
bine, am cerut sfatul multor persoane printre care si un psiholog ce in loc sa ma ajute, sa scap de anumite sentimente ce nu le mai suportam (ex: sentimentu de furie)etc ma acuza si critica, ba ma facea sa ma simt mai rau. Da, intr'adevar era cam greu sa ma inteleaga cand nu stia mai nimic, eu neavand voie sa deschid gura si sa spun de fapt cum stau lucrurile. Nu am prieteni, decat o fata ce la randul ei ca toti ceilalti si'a batut joc de mine. Stie orice detaliu din viata mea, tot ce a fost si ce este in continuare. Numai am puterea sa ma deschid in fata cuiva, este si frica undeva la mijloc. Frica de parintii mei , frica ca o sa rada persoana respectiva, frica ca o sa auda si restul lumii ce si cum. iar atunci ar
intervenii " iubitii mei parintii ". Am ajuns la capatul puterilor, nu mai pot continua in ritmul asta, daca as putea as pleca departe, sa uit de toate, sa o iau de la inceput.aici unde sunt, nu e deloc bine si am invatat si vazut atatea la viata mea incat numai cred in nimic, numai am incredere nici in mine. Speranta moare ultima, dar la mine a murit de mult. Dupa ce moare, ce mai ramane?! nimic. Am ajutat multe persoane, doar asta mi-a mai ramas, am dat si ultima picatura din mine sa vad fericire pe fata tuturor. Multi m'au uitat dar am vazut pe fata tuturor uimire cand si'au dat seama cine sunt si ce pot face. Nu ma laud de asta, nu e o lauda dar. nu stiu. Nici motivu pentru care spun toate astea nu-l stiu, poate doar simt nevoia sa vorbesc cu cineva dar nu am cuvinte sa exprim ce este in sufletu meu. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce'am trecut eu.multumesc celor ce m'au " ascultat ", si imi pare rau ca n'am putut da mai multe detalii pentru a fi inteleasa. dar in fine.Sarbatori fericite!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook