Hey TPU.
Am avut un trecut foarte dureros, cu multe întâmplări triste, multe goluri ce m-au atacat si efectiv nu mai am chef sa lupt pentru viitorul meu(adică sa ma strădui sa ajung ceva măreț în viata).
Cu părinții nu prea țin legătura.
Ma enervez de fiecare data când vb cu ei.
Ma deranjează ca îmi reproșează multe lucruri și nu am un sprijin din partea lor.
Aștept răspunsuri mai complexe.

Se numește restartare de la zero.

Și ce ai de gând?

Toți avem greutăți, nu ești singurul.
Nu cred că e cazul să ajungi ceva " măreț ". Poate e mai important să ai liniște, decât măreție.
Câți ani ai?

Capu sus trece și asta

Hmm. Te inteleg . Din intrebarile anterioare deduc ca esti a 7a. Gandeste-te ca poate ca, desi nu simti asta acum, intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat cu siguranta iti vei dori sa urmezi o anumita facultate / un anumit liceu / sa ai o anumita profesie. Nu stiu daca te va ajuta, insa te poti gandi ca e mai bine sa te straduiesti acum ca in momentul in care chiar iti vei dori ceva sa poti avea acel lucru, sa nu fii constrans / constransa de medie / liceu etc. Desi poate tu acum nu vezi rostul, la un anumit moment cu siguranta il vei vedea. Dar care este lucrul in care iti gasesti alinare? Ce te calmeaza / linisteste?
Cat despre parinti, nu ai ce face. Daca nu sunt enervanti, mai sunt ei cu adevarat parinti? Sincer, toti parintii vor binele copilului, insa majoritatea (peste 98%) sunt groaznici in a-l intelege. Asa ca incearca sa intelegi ce iti reproseaza si de ce o fac. La fel si cu sprijinul. Isi doresc doar sa fii fericita, insa in general ei proiecteaza opiniile lor ca fiind cel mai bun lucru pentru tine si singurul lucru care te face vesela. (adica. sa zicem ca ei au impresia ca e minunat sa fii doctor - vechiul cliseu. asa ca ei se vor gandi ' WOW. Ce beton e sa fii medic. Ajuti oameni, esti respectat, ai un salariu bun...'. si din cauza faptului ca ei au impresia ca e asa misto sa fii doctor vor crede ca atunci si tu crezi acelasi lucru, desi poate tu nu vrei asta. si vor tinde sa nu accepte altceva si sa nu isi arate sustinerea, fiindca ei au acea impresie ca doar daca esti doctor poti fi cu adevarat fericit) E doar un exemplu, insa in general ei nu isi arata sustinerea fiindca nu e ceea ce au planificat ei pentru copilul lor. Ceea ce trebuie sa intelegi e ca, la urma urmei, daca tu vrei sa faci X sau etc, asta e tot ce conteaza, nu ceea ce cred parinti tai. Sigur, e importanta si impresia lor, insa ceea ce conteza e sa fii tu fericita / fericit, fiindca tu iti traiesti viata, nu ei. (asta NU inseamna sa te apuci sa faci toate prostiile ca asa te taie capul) Mereu parintii vor fi acolo pentru tine in momentele grele, insa nu stiu sa iti arate asta in momentele bune. Asa ca daca te enerveaza incearca sa eviti conversatiile cu ei. Si spune-le tot ce ai pe suflet, ca sa inteleaga cat de tare te deranjeaza ca iti reproseaza multe lucruri si nu arata sprijinul in felul in care iti doresti tu.