Am o mare problemă legată în special de mine. Eu am fost o fire mai retrasă în copilărie. De aceea nu prea am fost băgat în seamă datorită timidității mele. Am 15 ani și aș vrea șlsă-mi fac o iubită. Dar nu pot. Îmi place de o fată dar habar n-am cum să vorbesc cu ea. Datorită timidității mele probabil. Dacă aș reușii să îi cer o întâlnire nu știu ce aș vorbi cu ea. Nu am experiență cu fete. Tot din cauza timidității mele am mai pierdut o fată. Mie îmi este frică de eșec. Nu o prea știu pe tipa de care îmi place. Poate are prieten etc. Ce fac? Habar n-am ce pot face să devin mai social. (Nu faceți mișto)
Ordonare:
După relevanţă
Ai putea sa incepi sa iesi cu fete care accepta mai usor si nu inseamna prea mult pentru tine ca sa te obisnuiesti cu ideea asta de intalnire si gen daca se termina printr-un esec macar stii ca nu-ti pasa ca ai pierdut fata aia.
Răspunde
Uite aici, daca chiar iti doresti sa te schimbi putin ar trebui sa ai rabdare sa vezi mare parte din clipurile de aici.
https://www.youtube.com/user/FarasensShow
Crede-ma, te vor ajuta daca le vei intelege si vei stii cum sa le pui in aplicare.
Domnule L, cel mai mare detectiv al lumii, cel care a luptat cu toata puterea pentru a-l opri pe Kira:
Cel mai bun sfat este sa te descurajez pentru ca toata lumea a trecut prin ce treci tu acum, la 15 ani, stim cum e treaba cu chestia asta adolescentina si ca te indragostesti instant cand ajungi la liceu, tu fiind in clasa a 9-a, presupun.
Incep prin a-ti spune istoria mea cu treaba asta, prin care am trecut tot in clasa a 9-a, la 15 ani,pe scurt:
M-am indragostit extraordinar de tare de o fata din liceu de la mine,cunoscand-o de la intalnirea bobocilor.
Am crezut cu tarie ca in primul rand nu are prieten si ca am sanse sa fiu cu ea.
M-am auto-amagit singur.
Din cauza acestui sentiment am experimentat malnutritie,insomnie,note proaste si eram anesteziat complet in privinta oricarui lucru din lumea asta,exceptand-o pe ea.
Toata lumea mea se invartea in jurul ei.
Eram extremist.
Iubirea asta,cand isi face debutul e extrema.
Unul dintre cele mai puternice sentimente pe care le vei simti vreodata.
Eventual am descoperit ca are prieten,i-am spus despre ce simt,m-a respins,am avut o criza puternica in baie(tipete,pumni,injuraturi si alea) iar apoi am intrat intr-o depresie care a durat un an si ceva.
Am facut multe prostii dupa chestia asta,inclusiv sa o sart fara voia ei, sa ma imbat si sa ii trimit mesaje siropoase(chiar si dupa un an de la intamplare), etc.
Pur si simplu nu voiam sa cred chestia asta.
Din cauza depresiei declansata de la iubire extremista, am slabit extraordinar de rau, am ramas corigent la 2 materii,am invitat pesimismul in viata,ma taiam,ma gandeam la sinucidere si alte chestii specifice varstei respective.
Tindem,la varsta asta,sa facem din toate,extreme.
Iubim cu toata fiinta.
Uram cu toata fiinta.
Prin urmare,sfatul meu este sa NU ai sperante asa mari.
Sa intelegi ca se poate sa te respinga si nu e nicio problema.
Treci mai departe.
Ai grija sa nu te dedici trup si suflet ei.
Sa fii foarte calm si sa va cunoasteti in timp.
Sa nu ii spui din prima.
Da-i sansa sa te cunoasca.
Apoi ii vei spune fata in fata.
Niciodata pe internet sau la telefon.
Timiditatea ti-o invingi,daca iti place cu adevarat de ea si vrei sa fii impreuna cu ea.
Cunoasteti-va si fii mereu prin preajma ei.
Discutati,glumiti si simtiti-va bine.
Daca te vei dedica trup si suflet acestui sentiment vei cadea foarte rau si vei vedea ce inseamna o depresie,pentru prima data(si iti spun ca cel mai groaznic lucru pe care il poate experimenta un om,te distruge complet).
Nu conteaza daca nu ai experienta.
Ti-o formezi,ti-o construiesti cu aceasta fata.
Cel mai probabil nu o sa mearga,da,pentru ca e prima chestie.
Dar nu uita sa nu cazi atat de rau.
Sa fii realist,nu pesimist.
Ti-am spus ce am experimentat eu,nu ca sa ma plang sau sa ma dau mare cum ar crede lumea de pe aici,ci ca sa vezi ce se intampla atunci cand te dedici trup si suflet cuiva,si te dezamageste dupa.
Respingerea e dureroasa,iar odata cu respingerea si acest prim esec in iubire,incepi sa te comporti ca un adult si sa incepi sa t apuci de baut,de fumat,de bagabonteli,de droguri si sa -ti neglijezi corpul.
E o porcarie sa faci asta.
De aceea ai grija.
Incearca doar,invinge-ti timiditatea,cunoaste-te cu ea,vorbiti,intalniti-va si lasa totul sa decurga natural cand vorbesti cu ea.
Ai in vedere faptul ca nu te mananca iar daca faci o gluma,una alta nu trebuie sa te rusinezi.
Timiditatea este foarte inselatoare si nu-ti arata adevarata fata a lumii, ci doar pe cea iluzorie din capul tau.
Succes si tine minte ce ti-am spus.
Nu te dedica trup si suflet.
Iar daca te dedici, impune-ti ca nu e sfarsitul lumii daca te respinge.
Nu cadea in tristete profunda dupa ce te respinge, ca te mananca pe dinauntru si ajunge din ce in ce mai puternica.
Depresia iti va stapani tot corpul, toata judecata si toate actiunile.
Vei fi prizonier in propriul corp si cu greu te mai detasezi de ea.
Pfff,, asa te-am invatat eu sa faci? Trebuie sa te modulez dupa modelul meu, sa fii mai puternic si durabil din punct de vedere metafizic, tu nu stii ca balta are mereu peste? Pleaca una si vine alta, asa e pe la pubertate, am iubit si eu,, dar n-am suferit in viata dupa vreo fata in halul asta, eu ma consolam ca vine alta si tot asa, doar nu stateam sa-mi omor vremea dupa una total aiurea.
Răspunde
Exact.
Am trecut prin asta, stiu ce inseamna si chiar nu vreau sa treaca lumea prin asa ceva.
"Atasamentul duce la suferinta".
Buddha.
Budismul e misto pentru ca-ti arata latura filosofica pe care omul o are de la mama natura, imi place mentalitatea lor.
Dragostea de orice tip duce la suferinta,, sa fii microbist mai ales, sa mai iubesti un club precum Arsenal ca ti-ai mancat ficatii!
Budismul te invata sa traiesti clipa prezenta si sa nu te gandesti la trecut si la viitor.
Viitorul reprezinta asteptarile pe care le ai,in cazul asta,asteptarea si siguranta ca o sa mearga relatia,iar apoi cand vezi ca nu merge,cazi in suferinta.
Nu iubirea duce la suferinta neaparat,ci atasamentul pe care il ai de o persoana,o emotie,o perioada etc.
Adica,poti sa iubesti,iubirea e esentiala in budism.
Iubim viata,iubim oamenii, natura, bunatatea etc.
Doar ca atunci cand esti atasat, esti practic ca o lipitoare.
Iar cand gazda te da la o parte, te intrebi:
"Cum? Cum se poate asa ceva? Eu nu am conceput niciodata asta.Nu am vazut viata fara aceasta persoana".
Asemenea gandire duce la suferinta.
Foarte greu de invins aceasta gandire.
Dar e adevarata.
Cu totii stim ca e adevarat.
Stim ca e adevarat ca e vina noastra cand suferim,dar nu vrem sa recunoastem,datorita egoismului,egocentrismului si orgoliului ego-ului.
Un exemplu al adevarului acestui citat este suferinta extrema prin care poate trece un om cand ii mor parintii.
Atasamentul pentru ei e atat de intens,incat,cand acestia pleaca din lumea asta,intri intr-o stare profunda de depresie iar apoi ne gandim la trecutul cu parintii nostri si la viitorul fara ei.
In schimb,budistul,observa suferinta care il cuprinde,se uita la ea,si o lasa sa treaca frumos prin fata lui,acesta continuandu-si drumul lui prin viata fluida,in prezent.
Pentru ca daca ne macinam intr-atat de mult si ne gandim la viitorul cu asteptari si atasamente,pierdem prezentul,iar ziua de maine va fi la fel.O pierdem si pe ea ca ne gandim la ziua de poimaine,iar poimaine ne gandim la raspoimaine.
Astfel traim in societatea moderna.
De asta exista depresia.
De asta exista suferinta,
Ne prindem intr-un cerc continuu de framantari si ganduri spre trecut si spre viitor,in loc sa ne concentram pe prezent,ca altfel pierdem valoarea vietii.
Am simtit nevoia sa scriu asta pentru ca tocmai ce m-am uitat la un videoclip de o ora despre chestia asta,asa ca am scris atat pentru mine,ca sa imi ordonez gandurile, cat si pentru altii care vor sa stie de unde provine suferinta.
De asta Budismul este extraordinar si imi schimba total viata.
Ca tot veni vorba de filosofari la miezul noptii, Drimmero.
Daca mai ai chef, esti invitatul meu.
Pana atunci ma duc sa fumez o tigara in gradina, pe ploaie si fulgere.
Ai un talent in a scrie romane de obicei, am citit tot spre surprinderea mea, pe mine nu ma deranjeaza sa discutam diverse,, ba chiar deloc, daca doresti sa ma intrebi ceva, poti sa-mi scrii.
Am o singura intrebare:
Cumva, utilizatorul "SS si o svastica" e OttusPhilosophus?
Da,el e,, cel mai slab troll in viata!
Faza proasta e ca nu e troll.
E pe bune iar satanismul ala spiritual exista in toata puterea cuvantului, la fel cum exista si crestinismul.
Daca nici ala nu e troll,, e imbaxit de meseria asta, adevarul e ca iti trebuie ceva experienta ca sa-ti dai seama ca e trollisor
Sincer daca te gandesti ca esti timid, nu te ajuta de loc.Primul pas pentru a mai diminua din timiditatea ta este sa nu mai gandesti mult,adica sa nu mai gandesti daca cineva te va respinge sau te va accepta.Fa lucrurile pe moment, ai sa prinzi curaj si incredere in tine, daca faci pasul asta poti sa spui ca deja jumate din timiditatea(frica) ta nu mai exista. Vorbeste deschis cu aceea fata, nu te feri de ea, nu arata ca esti rusinos.Pana la urma este si ea un om, totul trebuie sa vina de la sine. Incearca si nu te lasa batut, asta e cel mai important lucru, crede in tine. Mult succes in continuare.
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
