Bună! Păi, cum spuneai și tu, asta se întâmplă cam tuturor, mamele se supără din lucruri care, pentru ele, sunt normale, dar sunt sigură că nu se supără din ură, ci încearcă doar să îți mai dea puțină educație care după părerea mea, până la vârsta asta a fost suficientă, ar trebui să te lase doar puțin mai liberă pentru că după cum ai povestit se vede că ești cuminte. Iar la treaba cu tatăl tău nu prea știu ce să zic, eu nu locuiesc cu tatăl meu, deși ar fi fost drăguț, desigur că ar mai exista și mici certuri dar pentru asta e familia, să se spună lucrurile pe față, să îi arate fiecare celuilalt cu ce greșește și să îl învețe cum să facă mai bine, așa familia este mai unită, dacă nu s-ar spune toate lucrurile pe față asta ar însemna că familia ar trebui să fie prefăcută, să îți zâmbească în față iar pe la spate aproape să te înjunghie. Gândește-te câte lucruri nespuse s-ar strânge și ar deveni ură și crede-mă, nu este prea plăcut să locuiești în casă cu cineva care te urăște.
Iar de faptul că îți iubești părinții și te gândești că nu ai putea trăi fără ei, sau dacă li s-ar întâmpla ceva rău, să știi că treaba asta este chiar foarte comună, nu cred că există un copil normal care să nu se gândească la binele părinților. Dar ca să nu te mai preocupi atât, ai putea să te gândești la viitorul tău, dacă înveți acum, mai târziu vei fi răsplătită și așa îi vei răsplăti și pe părinții tăi că te-au crescut. Asta mă face pe mine să mă simt mai bine de fiecare dată când îmi vin gânduri că s-ar putea întâmpla ceva rău cu familia mea și eu nu pot ajuta. Dar mă gândesc la viitor, mă gândesc că totul va fi bine și melancolia dispare. Sper să îți reușească și ție. x
P.S.: Câteodată, când simt că nu mai pot, mă închid în camera mea și plâng, fără să mă vadă nimeni. Niciodată, dar niciodată nu am plâns în fața cuiva, mai ales din familia mea, nu vreau să îmi arăt slăbiciunea, vreau să știe că se pot baza pe mine și că voi fi întotdeauna puternică pentru ei. Eu acum am 16 ani, dar nici când eram mai mică nu arătam că mă doare sau că vorbele chiar rănesc mai rău decât cuțitele.
Buna. Spune-le ca ai nevoie de mai multa atentie din partea lor, vorbeste-l frumos, asculta-i si ai sa vezi ca nu iti vor mai raspunde urat. Tatal tau, ai spus, ca lucreaza si sambata, dar duminica este liber. De ce nu faceti de exemplu cate o iesire in aer liber, in familie? Asa o sa puteti discuta mult mai bine.
Salut.
In primul rand, fii fericita fetito ca ai un tata. Unii copii cresc fara dragostea paterna.
In al doilea rand, trebuie sa stii ca tatal tau te iubeste. Ceea ce ti se intampla tie mi se intampla si mie.
Voi va contraziceti mult, va cicaliti... insa tatal tau doreste sa te indrume pe calea cea buna.Nu te vrea perfecta ci cuminte.
Si eu am priceput asta de curand. Cand ies "in lume", oamenii ma cunosc a fii un baiat cuminte, de treaba, destept, fiul lu` ala...
asta ti se va intampla si tie. tatal tau se gandeste la viitor. daca ti-ar da frau liber, ce ai face? ti-ai gasi un iubit, te-ai saruta cu el pe strada, poate ca vei invata sa fumezi, si vei strica toata imaginea familiei...
Eu il iubesc foarte mult si stiu ca si el pe mine,insa ce zici tu ca as putea sa fac nu este adevarat, vreau doar sa ies cu prietenii pe afara si nu as face niciodata ce zici tu, de frica lor, nu ca ma bat sau ceva de genul(nu au facut-o niciodata), dar de cearta.
Salut.
sunt iarasi eu.
hai sa o luam altfel... asteapta-l intr-o zi pana ce vine de la servici, apoi imbratiseaza-l si zi-i ca ti-a fost dor de el. daca te respinge nu e de bine, dar daca te imbratiseaza, inseamna ca asta a lipsit, putina dragoste mai evidenta...
Salut
tot eu...
ai incercat sa-i pregatesti cina sau micul dejun?
fa-i ceva bun. ceva ce-i place.
intreaba-l daca ii place de situatia ta scolara, apoi intreaba-l cum isi imagineaza el viitorul tau.
sunteti oameni inteligenti. ar trebui sa purtati o discutie splendida.
daca nu merge asa, os a ma gandesc eu la altceva...
Încearcă să vorbești cu ei să le explici ce te deranjează, dar sincer la varsta ta ar trebui să devii mai indepedentă și să te indepărtezi puțin de ei adică mi se pare că apropierea dintre voi pe care o dorești e cam exagerată.
Off ce situatie complicata! Stiu cum e. tu inca esti micuta si ai nevoie de atentie. Ziceai ca te intelegi bine cu mama ta. Ai putea sa-i spui ei sa vorbeasca cu tatal tau, sa-i spuna sa se schimbe! Incearca si tu sa-i spui ca ai nevoie de atentia lui. Ma uimeste faptul ca te-a certat ca ai luat bucata mai mare de peste O_o E ceva incredibil! In fine sa revenim. Cand este tatal tau acasa incerca sa te duci la el si sa il rogi sa faceti ceva impreuna: sa citi o carte, sau sa iesiti la o plimbare prin parc. chestii care le-ar putea face un tata si o fiica Cam asta e tot ce as putea spune Sper ca te-am ajutat scumpo! :*