Nu am cum sa iau in gluma ce ai spus.inteleg 100% tot ce ai scris datorita faptului ca si eu.in ciuda varstei pe care o am(21 de ani)sunt in situatia asta de foarte multa vreme.nu stiu exact ce sa-ti spun sa faci. pot doar sa.inteleg.si de ce nu sa te ajut intr-un fel, in mare parte ai dreptate nu mai avem aceeasi speranta care o aveam inainte.ne gandim la tot felul de lucruri rele, nu stiu la tine daca ar functiona insa. daca as avea un prieten care sa ma iubeasca si sa-mi fie alaturi mi-ar reda speranta, fericirea si linistea de care am nevoie. Spuneai ca te simti singura, ti-o spun din proprie experienta.nimic nu este mai rau decat acest sentiment.singuratatea! Eu am familia fizic langa mine, am atatia oameni in jur si.totusi ma simt singura, incerc sa-mi caut o motivatie pentru a merge inainte dar nu dureaza mult! Este o lupta continua, tu cu tine! Avem nevoie de un timp al nostru.Suna dur si crud dar.nimic in viata nu este usor! Nimic nu este roz.pare totul intunecat pentru ca ne descurajam, dar daca nu ne incurajam singure asteptam degeaba de la altii, n-o vor face! Noi suntem cheia spre propria salvare.
anonim_4396 întreabă: