Ma intrebi daca sunt bine, acelasi raspuns "Totul e in regula". Pana cand tu pleci si eu continui sa ma prefac.
Sa zambesc pentru ca suntem prieteni sau sa plang pentru ca doar atat putem fi?
Nu plange pentru cineva care nu ar plange dupa tine.
La sfarsit tu o sa ma vrei inapoi si pentru prima data nu te voi crede.
De ce oare corpul meu este in prezent dar mintea retraieste trecutul?
In spatele unei persoane triste exista o poveste cutremuratoare.
Lacrima este limbajul durerii si al suferintei.
Cum e mai bine? Cu o minciuna care zambeste sau cu adevarul care lacrimeaza?
Acesta e momentul in care durerea apare iar cosmarul incepe.
Atatea incercari de a uita. O multime infinita de lame mi-au taiat legaturile. Pentru ca tu m-ai ucis.
Pamantul de sub picioarele mele a disparut si acum doar cad precum am prevazut.
Tacerea rasuna mai tare decat vorbele.
E ca si cum mi-as privi viata de la distanta si lumea care participa la degradarea ei.
Andreeaanon întreabă: