De ce unii oameni vor sa se maturizeze mai repede? Eu sincer sa fiu, nu vreau sa ma maturizez niciodata, nu e nicio rusine sa nu te maturizezi, nu vreau sa devin un adult senil si morocanos, eu vreau sa am tot timpul un suflet de copil, o viata colorata si sa fac doar lucrurile care imi plac. Unii oameni confunda maturizarea cu responsabilitatea, dar nu e acelasi lucru, eu sunt foarte responsabil, dar nu si matur, uneori am niste momente in care ma comport de parca as fi un copil de 10 ani, dar nu asta este ceea ce voiam sa spun, ceea ce voiam sa spun este ca de ce unor oameni cand nu le comvine ceva ce faci tu folosesc fraza : "maturizeaza-te si tu", eu sincer sa fiu m-am saturat sa tot aud fraza asta si sa tot spun ca nu ma voi maturiza niciodata si ca intotdeauna voi avea o inima de copil, indiferent de situatie si nimeni nu ma poate schimba. Voi v-ati maturizat, sau inca va pastrati inima de copil? Ce parere aveti de oamenii (in general parintii) care vor sa va oblige sa va maturizati?

Te maturizezi abia atunci cand dai de probleme, alea reprezinta raul necesar, principala sursa a initierii, parerea mea. Eu as mai vrea sa mai traiesc unele momente din copilarie pe care nu le-am realizat pana la capat, dar ce e trecut, ramane in trecut!

Ba fix asta inseamna sa fii matur...sa iti asumi responsabilitati, sa incetezi sa mai faci o drama pentru ca ploua afara, sa nu apelezi la strategii de rahat cand vrei ceva. Si nu alegi sa fii matur, nu poti deveni matur pentru ca asa ai chef in dimineata asta. Maturitatea vine cu experienta de viata, apare in urma invatamintelor trase din anumite situatii in care a trebuit sa te descurci.

Si sa fii matur nu inseamna sa fii sobru si serios. Poti sa te comporti ca un om matur si totusi sa ai momente cand iti dai voie sa fii copil, sa te alinti, sa te prostesti, sa faci o boacana. Asta da echilibru...

Este un cerc vicios.Cand sunt mici vor sa creasca mai repede, cand sunt mari vor sa fie iar mici.Si toate acestea pentru ca nu`si pot gasi un echilibru.Parintii vor sa ne maturizam ca sa se mai linisteasca si ei la cap, ca 18 ani sunt destui.

Imi place sa fiu un copil cu inima, chiar daca fizic, m-am maturizat!(si desigur si mintal, insa imi place sa nu tin cont de vastra-"vastra este doar un numar"!)

Sunt matura(gandesc matur) insa imi place in mod constient sa nu ma comport ca atare, ci copilaros
Nu conteaza vastra....la orice vastra poti sa pastrezi si "inima de copil" important e ca atunci cand situatia devine mai serioasa sa actionezi cu adevarat "matur"!

La mine e simplu... cred că și pe la 80 de ani (dacă apuc așa ceva evident...) tot eu ăsta de acum o să fiu!
Cum să spun, pur și simplu eu nu-mi schimb niciodată principiile, așa am fost de mic și chiar nu-mi prea pasă ce vârstă am... spre exemplu fac unele chestii pe care îi interesează doar pe bătrânei sau invers pe puștii de 10 ani... eu sunt eu și așa voi rămâne!

Și cred că toată lumea ar trebui să gândească așa despre ei, pentru că fiecare are o personalitate proprie și oricât ar încerca unii să o mascheze... pe interior suntem aceeași persoană!

Nici eu nu inteleg de ce unii vor sa se maturizeze de la varste destul de mici. Si mie destul de multa lume imi zice sa ma maturizez si chestii de genu dar eu fiind eu mereu le zic ca nu vreau.
Ca sa fiu sincera, cred ca pana voi murii o sa raman copilaroasa si mi se pare ca e mai bine asa decat sa fiu mereu serioasa si sa nu rad.