Hey TPU,este pentru prima data cand am nevoie de ajutor,deoarece sunt foarte confuza.Voi incepe prin a va zice ce ma apasa,deci caut ceva si nu stiu ce e,nu imi amintesc nimic,si n-am nici o idee ce poate fi,dar sunt nelinistita,nu am pierdut nimic, dar inima mea spune ca imi scapa ceva din viata ori din trecut, sau din prezent.Eu nu sunt o fire foarte optimista,mai degraba pesimista,ma gandesc doar la moduri de distrugere si imi imaginez numai lucruri sangeroase,sunt si momente cand ma simt linistita,sunt din zodia rac iar stariile mele de spirit se schimba foarte repede, adica acum ma simt bine, rad si alte chestii iar peste 2 minute sunt trista si asta si invers, urasc 98% din oamenii pentru comportamentul lor si alte lucruri, imi dau seama foarte repede de personalitatea individului x.Am facut o gramada de teste si toate imi spuneau acelasi lucru, dar nu imi ajunge doar atat. Daca stie cineva de se sunt asa sa imi spuna.
P.S Nu vreau raspunsuri de exemplu:Asa e toata lumea, Esti o adolescenta.
Nu imi imaginez lucruri sangereoas, poate dezolante.
Asta ar fi singura diferenta dintr noi, exceptant ca eu sunt baiat.
Nu e o chestie adolescentina, am prieteni (cam 100% din ei) care nu sunt asa.
Fiecare nu personalitate si cu firea lui.
Poate ai fost afectat de ceva care te-a facut asa.
Eu situ ce m-a facut sa fiu asa, dar sincer realizez ca asa e firea mea, nu numai ce mi s-a intamplat m-a facut asa, ci si felul meu de a fi. (sper sa se inteleaga ce am vrut sa spun)
Asta esti, poti incerca sa te schimbi sau poti continua sa fii asa.
Eu personal, incerc sa imi controlez schimbarile de stare (la mine e mai naspa ca sunt baiat).
Am zis multe despre mine si cam nimic despre ce vrei tu sa stii. (asa presupun)
Nu e vina ta ca esti asa, pur si simplu asa esti sau ceva te-a facut sa devii asa. Nu e rau sa vezi lumea din mai multe perspective temperamentale la intervale scurte.
Tine minte, desi oamenii sunt unele din cele mai groaznice animale au si parti bune + exista si aia 2% pe care nu ii urasti.
Bafta!
P.S. Nu, te lasa calcata in picioare de nimeni!
RăspundeMultumesc,si ai dreptate,v-a trebui sa ma accept asa cum sunt, o sa incerc sa ma controlez chiar daca voi intampina noi probleme, sau daca nu voi gasi niciodata raspunsul la reactiile mele si sentimentele mele, oricum care cred ca se vor schimba, pentru ca nu sunt genul care sa stau trista sau fericita 20 de ani, ma schimb foarte repede.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeNu sunt bipolara, asa este comportamentul meu.
Nu toata lumea e asa, daca esti o fire ganditoare aici este raspunsul. Oamenii care gandesc mult au tendinta sa se framante. Ai precizat ca urasti oamenii pentru comportament, nu te condamn, chiar sunt de partea ta, lumea este rea si nu se schimba decat in mai rau, foarte rar gasesti persoane cu care poti sa te intelegi. Ca o concluzie, sa stii ca toti avem demoni: temeri, ura, ganduri negre, ironia este ca toate lucrurile astea rele pot fi constientizate de persoanele cu un grad cat de cat rdicat de elevare. Ia un idiot spre exemplu, ala e fericit tocmai pentru ca pentru el viata e simpla, trebuie sa manance sa doarma si sa respire, in schimb o persoana constienta de viata care o traieste se loveste de realitate si de faptul ca lucrurile nu sunt deloc roz. Rezolvare? Lasa-ti gandurile obscure sa treaca pe langa tine fi mai detasata si nu lua niciun lucru prea in serios. Pana la urma totul tine de perspectiva.
Nu cred in rai si in iad, nu cred in diavol si dumnezeu, si nu sunt nici ateu, nici eu nu stiu ce mai sunt dupa ce am citit o gramada de variante a mai multor religii.Si de foarte multe ori ma gandesc la logica lucrurilor, dar nu stiu ce am sunt chiar foarte confuza de la un moment dat, sper doar sa dispara acest sentiment.
Nu zice nimeni ca trebuie sa crezi in dumnezeu, diavol...etc, nici eu nu cred, important e sa faci lucrurile pe care le consideri tu corecte. Cand am spus,, demoni" m-am referit la tot ce se regaseste rau intr-o persoana nicidecum la sensul biblic, ci doar o metafora. Sentimentul o sa dispara in masura in care inveti sa-l controlezi mai bine, logica este buna dar nu trebuie abuzat de ea, daca incerci sa explici orice lucru ai sa ajungi sa inebunesti. Cand te simti constransa de acel sentiment, goleste-ti mintea, nu-i da importanta si mergi mai departe, vei ajunge sa-l depasesti! Si cand se va intampla asta, vei observa ca esti mult mai stabila atat psihic cat si emotionala fata de majoritatea persoanelor.
Posibil sa fi o fire timida.
Eu una, asa sunt si felul in care gandesti e asemanator cu al meu. Ma refer la ura pentru oameni si scenariile sangeroase.
Ce am inteles de ceva vreme e ca lumea a fost mereu rea si asa va fi in veci. Daca nu mai vreau sa ma calce toti in picioare si sa se ia de mine trebuie sa ma schimb eu. Poate ca asa ar trebui sa faci si tu. Depinde de tine.
Ce-i sigur e ca nu esti anormala. Si nici singura intr-o asemenea situatie.:p
Sper sa nu fie vreo boala psihica nu de alta dar in lumea noastra cica e nevoie de constanta altfel... nu te angajeaza nimeni cand vei ajunge mai mare
Nu am nici o boala psihica, invat bine, sunt o persoana rationala, nu am niciun simptom legat de psihiopatie, si chiar daca as avea nu se poate sa fiu psihopata pentru cu eu spre deosebire de alti vad lumea cum este ea cu adevarat nu cum o vad alti.
Nu te acuz, ma bucur ca esti normala
Simt ca sunt o alta persoana acum...
Noapte buna, sper sa nu te transformi, am glumit!
Si eu eram asa ianinte sa fiu iertata. Nu e toata lumea asa, ci doar unele persoane, cred ca este asa pentru ca esti plictisita de viata, nu vezi nici un scop si realizezi ca totul e in vant. Eu am gasit un Scop si chiar merita sa traiesti pentru El.
Chiar daca gasesc ceva, dispare dupa un timp, si asta tot continua sa se intample.
Pentru ca nu ai gasit Ceea ce iti trebuie cu adevarat. Nici un lucru nu te poate face sa te simti implinit; daca o face este pentru moment.
Ai dreptate, dar nu inteleg de ce e asa, adica eu acum 2 saptamani eram altfel, nici chiar fericita dar nici chiar acum.De aceea incerc sa aflu ce caut.
Cauti Cev a care sa-ti ia tot ce te apasa, Ceva care sa te elibereze, Ceva care sa te faca sa te simti mereu bucuroasa, sa poti sa mergi pe strada si sa zambesti realizand ca este deja un reflex, ceva ce a devenit obisnuinta si este din inima: ai nevoie de Dumnzeu.
Mie mi s-a intamplat ceva asemanator: eu eram inchiasa si in mine eram asa, dar nimeni nu a stiut pentru ca in fatada aratam cu totul altcumva. Am avut acelasi Doctor.
Nu am nevoie de dumnezeu pentru ca nu cred in el, am crezut in el dar sa lasam asa la subiectul asta, si ai putina dreptate vreau sa nu mai simt ca ma lupt cu cineva dinauntrul meu pentru libertate...sau ca am scapat un lucru important din viata, care din nou nu stiu ce.
Ei bine, cere-I un semn cum am facut eu si spune-I ca daca te va face sa te simti din nou altfel ai sa stii ca exista. Eu una nu am gasit alta Cale de am ma elibera, desi am cautat atatea si n-am avut de-ales decat sa cred in El. De-abia peste ceva timp mi-am dat seama unde ma aflam cu adevarat si cat de buna a fosta elgerea mea.
Tu sti ca inainte, cand credeam in el, am facut tot ca sa imi raspunda doar 1 mic semn,vroiam sa stiu daca i pasa ceea ce fac sau daca e bine,dar ultima oara cand i-am cerut ceva m-a dezamagit,acum am o gramada de neintelegeri in familie,tata si mama sau certat complet, eu sunt total nelinistita desi nu ma doare asa tare ca ei se cearta, merg pe propiul drum si nu am nevoie ca cineva sa ma deranjeze, tot ce vreau sa spun este, ca nu stiu de ce acum simt nevoia sa fiu ajutata.
Te cred, si dtiu pe de-o parte cum e pentru ca eu nu am avut probleme in familie. Stiu ca asa a fost si la mine si nimic nu mi se indeplinea. Dar a fost o zi cand am simtit cu adevarat ca ceva ma cuprindea, ma simteam apasata, simteam ca ma duc undeva si nu stiam unde si atunci am realizat ca acel ceva nu e altceva decat Satan. Daca el exista, trebuie sa existe si Dumnezeu si I-am cerut ajutorul. A fost cea mai urata noapte din viata mea, dar nu o regret. Bineinteles ca tu niciodata nu vei simti sau trece prin ceea ce a patit altcineva, pentru ca totul depinde de caracte, de modul personal de ganidre. La fiecare Dumnezeu lucreaza diferit. Nimeni nu va putea intelege ce simti, nici un lucru nu te va ajuta decat pe moment, ca si pana acum. Doar El stie cu adevara ce simti si \prin ce treci.
Nu am nevoie sa mi se indeplineasca dorintele, am vrut doar un mic semn, dar daca si asta nu mi-l putea oferi, atunci degeaba.E mai bine asa.
Si daca raspunsul pentru semnul respectiv a fost "Mai incolo"?
Poti sa stai si asa, desigur, e o solutie. Insa vei incepe sa te simti si mai rau, nu acum, dupa ceva timp.
E adevarat, ca ma voi schimba, dar nu mai conteaza asa mult pentru mine, vreau doar sa ma linistesc cat de putin.Am stat si m-am gandit aseara, la tot ce s-a intamplat, dar din senin nu ma mai interesa, si azi dimineata sentimentul a revenit, aceea neliniste.
Eu cred ca asta ti se va intampla tot mai des, iar momentele de nepasare se vor lungi, vei ajunge sa te multumesti cu ceea ce esti pentru ca puteai fi intr-o stare si mai rea. Poti, bineinteles sa-l ignori pe Dumnezeu si sa ramai asa, si asta e o solutie, dar nu cred ca vei putea sa te simti vreo data bucuroasa cu adevarat.
Hmm, mi-am gasit perechea feminina se pare. Si eu sunt rac si am aceleasi ''simptome'' sa zis asa. Nu am idee de ce, dar stiu ca racul isi schimba foarte repede starile de spirit. Din ce am citit pe sarite prin comentariile tale se pare ca te asemeni destul de mult cu mine. Eu mi-am gasit distractia intr-un joc, ma doare la basca ce se intampla in jurul meu.
Noroc in ceea ce faci si... ai putea ca data viitoare sa fi putin mai explicita? 
Da e foarte ciudat, si uneori chiar nu imi place ca starile mele de spirit se schimba foarte repede, dar sunt momente cand ma simt mandra ca sunt asta, si eu acum 1 an si jumatate ma jucam diferite jocuri dar m-am plictisit de ele, si am inceput sa caut altceva care ma poate satisface, dar ori de cate ori gaseam, pot sa spun ca peste 2 zile ma plictiseam de ele.
Depinde,eu ma regasec cam 90 % in tot ce ai scris tu, nu ai nevoie de parerea altora asa esti tu si eu rad si apoi imi vine a tip si sunt foarte pesimista....asta e felul tau de a fii nu te mai speria esti e o persoana realista. bafta...
Nu sunt speriata,sunt doar confuza,nu ma intereseaza ce cred ceilalti despre mine, in realitate sunt tacuta, nu vreau sa atrag foarte mult atentia, desi invat bine la liceu, si ma comport cat se poate de bine cu cei din jurul meu.Acasa cand vin ma cert cu fratii mei si sora mea intruna,eu vreau doar sa fiu singura intr-o camera curata(ma linistete si ma face sa ma simt mai bine cand e curat injurul meu).Dar starea mea de spirit se schimba chiar foarte repede, iar cand obtin ceea ce vreau, ma plictisesc, chiar si atunci cand nu obtin, tot la fel.La exterior par linistita si la locul ei(meu),dar in interior vreau doar sa chinui pe toti(foarte des ganduri ca acestea) de exemplu cand sunt in masina si ma uit pe afara la un bloc ma gandesc la el daramat sau arzand,la fel si cu colegii mei,i vad in gandul meu tanjind dupa libertate,si insangerati,poate ca am uitat sa mentionez cu sunt si foarte sadica.Dar dupa ma gandesc la pace,si ma vad pe mine in gand stand intr-un loc intunecat,uneori ploand, nu inteleg ce vreau eu cu adevarat, incerc sa aflu cat mai multe despre personalitatea mea, si cred ca chiar daca as afla tot nu as fi linistita, nu inteleg ce vreau sa realizez.
Ti-am zis ca asa sunt si eu.dar nu imi fac probleme, sunt o persoana extrem de sadica ma simt fericita, iar apoi imi pare rau ca sunt fericita..si as vrea sa fug...gen nu sunt singura pe mine nu ti-a scapat nimic, asa esti tu, esti perfecta asa cum esti Incerca sa meditezi si a te gandesti cine esti tu... sper sa te ajute.bafta
Ocupa-ti timpul cu altceva care sa nu iti dea prea mult timp de gandit. Fa un sport, o pasiune care sa te tina mai mult pe afara, ca daca intelegi psihologia oamenilor iti dai seama ca asta e din cauza ca stai toata ziua. Daca nu stai toata ziua in casa, sau daca faci un sport si senzatia persista, cauta un baiat frumos care sa te pretuiasca, indragosteste-te de el si o sa iti treaca garantat! cu totii am trecut pe aici
Am chiar foarte multe preocupari, si mereu imi gasesc ceva de facut, dar nu ma ajuta asa tare.
Scuza-ma ca ma leg de varsta, chiar daca tu ai zis sa nu tinem cont de ea in raspunsurile date. Odata cu adolescenta, simtim nevoia de a avea un sufet aproape, nu ne mai putem duce la parinti pentru orice. Nu cred ca ar trebui sa te sperii sau sa cauti rezolvarea in misticism. Nu e nimic de neinteles aici. Sunt doar niste hormoni nebuni care isi fac de cap! Stai linistita, te asigur ca o sa treaca!
Sti de ce n-am vrut chestii cu adolescenta? pentru ca nu are nici o legatura cu ceea ce simt, gandesc eu.Si nu sunt speriata, sunt doar confuza, pentru ca nu inteleg sentimentele mele.
Hai ca iti trimit un mesaj aici in care sa iti explic de ce am zis ca e adolescenta. Oricum, crede-ma, adolescenta are cea mai mare legatura cu ce gandesti si ce simti! nu ar avea legatura doar daca nu ai fi adolescenta.
Nu ca nu as fi de acord cu tine, adolescenta te schimba foarte mult si te maturizeaza, dar poate ca e si din cauza evenimentelor pe care mi s-au intamplat.Dar chiar si asa, de ce ma simt asa?
Fiindca oricat am vrea sau nu, orice lucru prin care trecem ne afecteaza, fie ca vrem, fie ca nu. Asa suntem noi construiti. Nu stiu sa iti explic de ce simti asa, probabil ca lucrurile prin care ai trecut au legatura cu asta, dar cred ca e o chestiune personala pe care nu ai vrea sa o discuti cu un strain. Poate ca lucrurile prin care ai trecut te-au lasat cu un mare semn de intrebare in suflet, si ai nevoie de raspunsuri. Poate ca le si ai deja, dar nu vrei sa le accepti si de acolo vine nelinistea. nu stiu
Oare este asa?, desi sunt unele evenimente care nu imi dau pace, dar nu ma intereseaza asa mult de ele si nici nu ma apasa.Chiar daca m-au schimbat, eu nu vreau sa ma intorc inapoi, chiar daca as avea ocazia, nu as mai fi eu de acum.Nu pot sa nu le accept pentru ca nu le cunosc...
Pot sa va mai zic inca ceva, era o persoana care ma intelegea dar am vorbit doar o singura noapte cu el si dupa a disparut complet, nu mai stiu nimic despre el...dar mi-a trecut, poate ca eu credeam ca el poate sa ma ajute.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
