Fara alte prezentari si sporovaieli fara rost, prietena mea are 16 ani, iar iubitul ei 28. Pana anul acesta nu mi-a spus de relatia lor deoarece ii era frica sa nu spun cuiva, sa n-o tradez (mda, halal prietena). Ma rog si, evident, venise la mine doar pentru ca nu mai putea sa faca fata presiunii, se saturase de o relatie secreta si avea disperata nevoie de un sfat. I-am spus parerea mea sincera despre asta si am sfatuit-o, insa am "certat-o" putin pentru ca nu ii zisese mamei sale inca de la inceput. Ea si mama ei obisnuiau sa aiba o relatie puternica mama-fiica, isi spuneau totul uneia alteia si nu aveau secrete una fata de cealalta. Pana in momentul in care ea s-a cuplat cu dansu'. S-o bagat in c***t pana-n gat, apoi m-o tras si pe mine dupa ea. O zis ca is impreuna de aproximativ 2 ani. La cateva zile ii spusese si maica-si de prea-slavitu' si maica-sa, evident, o fost total impotriva. Ideea e ca tipu' sta in bloc cu noi, si toti zic ca nu stiu ce fel de "poama" ii el de la 28 de ani sta inca cu parintii si n-o fost in stare sa-si gaseasca o nevasta. Parintii lui au divortat chia vara asta, de fapt. Tot din cauza relatiei celor 2. Ma rog, asta e mai complicat, au fost mai multe lucruri la mijloc, insa un factor principal a fost faptul ca mama lui era amica cu mama prietenei mele iar mama lui se plansese intr-o zi la cea a prietenei mele mai sus mentionate ca ii e frica sa nu afle sotu-sau ca o furat niste bani din contul lui ca sa faca Iius stie ce cu ei. Prietena-mea o auzit, i-o spus lui, el o promis ca nu spune, el nu s-o tinut de promisiune si uite-asa. Dupa asta s-a iscat o cearta grozava intre cele 2 familii in cauza iar iubiteii s-au despartit o perioada, sau cel putin s-au certat, ma rog. Dar dupa o perioada mierea si-a facut din nou loc in relatia lor si s-au impacat. La 2 zile dupa ce ii spusese maica-si de el mama ei m-a sunat pe mine sa o sfatuiesc, era disperata, zicea ca nu mai stie ce sa faca, etc. Prietena mea ma rugase sa nu ii spun mamei ei despre ce e vorba. M-a asigurat ca nu ma baga in niciun fel de probleme. Insa mi se pare ciudat, si deloc ok faptul ca atunci cand il vede trecand ea fuge dupa el, isi schimba atitudinea in mod radical, ii foarte mâțâită, isi schimba vocea si multeee altele. El nu prea e interesat de ea, umbla mereu cu mainile-n buzunar si il doare in cot. Ea in schimb ii chiar obsedata, as putea spune. Il suna mereu, chiar si cand el e cu amicii lui, ii interzice sa se vada cu X si Y si e foarte posesiva. El are o prietena la care merge mai des decat la ea. De asta ea i-a interzis lui sa mai mearga la amica aceea iar el nu s-a conformat, bineinteles. De asemenea, mi-a marturisit ca de cand sunt impreuna nu i-a cumparat niciodata un cadou, cat de mic, nici macar de ziua ei. Se lauda mereu ca ea are tot ce-si doreste dar ca ar fi fost mult mai fericita daca i-ar fi cumparat si el macar o floare >8- -.-'. Ma rog, acestea fiind spuse, mi se pare ca e foarte prefacuta in preajma lui; chiar ea mi-a spus ca de cand sunt impreuna ea incearca sa se maturizeze cat mai mult posibil, caci nu vrea sa para o copila in ochii lui. Mi se pare o prostie sincer. Adica, de ce sa vrei sa fii cu cineva care nu te accepta asa cum esti si in preajma caruia nu te poti comporta natural? Mi-as dori s-o ajut, sa-i spun ca nu e ok sa-ti urasti mama doar pentru ca se ingrijoreaza pentru tine, ca incapatanarea ei nu e o dovada de maturitate, ba dimpotriva: e cat se poate de copilaresc. Si nici eu nu ma simt ok in postura in care am fost pusa: daca mama ei afla ca au o relatie secreta din nou o sa fiu si eu implicata in marea cearta - avand in vedere ca eu i-am promis prietenei mele ca nu suflu o vorba la maica-sa si maica-si ca ii spun daca e ceva intre ei, insa eu am ramas de partea amicei mele, bineinteles. Adevarul e ca ea a fost mai plinuta dintotdeauna, si acum ca si-a gasit un fraier tine de el si cu dintii ca nu cumva sa rada colegele de ea ca n-are iubit. Sincer, n-am inteles niciodata nevoia asta a oamenilor de a fi ca toti ceilalti, dar ma rog. Ii place de asemenea sa ma umileasca, oarecum (sau cel putin asa am eu mpresia): de fiecare data cand imi cere cate-un sfat incheie intrebarea cu un "Acuma noah, stiu ca tu n-ai de unde sa stii cum ii, ca n-ai avut niciodata pe nimeni". Mi-o spus asta de cel putin 5 ori si deja incepe sa ma enerveze. Ce-ar trebui sa fac totusi? Sa-i spun maica-si cand am ocazia sau sa continui sa mint ca o nerusinata? Voi ce parere aveti despre relatia celor 2?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook