Doină, doină, cântec dulce!
Când te-aud nu m-aș mai duce!
Doină, doină, vers cu foc!
Când răsuni eu stau în loc.
Bate vânt de primăvară,
Eu cânt doina pe afară,
De mă-ngân cu florile
Și privighetorile.
Vine iarna viscoloasă,
Eu cânt doina-nchis în casă.
De-mi mai mângâi zilele,
Zilele si nopțile.
Frunza-n codru cât învie,
Doina cânt de voinicie,
Cade frunza gios în vale,
Eu cânt doina cea de jale.
Doina zic, doina suspin,
Tot cu doina mă mai țin.
Doina cânt, doina șoptesc,
Tot cu doina viețuiesc.
Doină, doină, cântec dulce!
Când te-aud nu m-aş mai duce!
Doină, doină, vers cu foc!
Când răsuni eu stau în loc.
Bate vânt de primăvară,
Eu cânt doina pe afară,
De mă-ngân cu florile
Şi privighetorile.
Vine iarna viscoloasă,
Eu cânt doina-nchis în casă.
De-mi mai mângâi zilele,
Zilele si nopţile.
Frunza-n codru cât învie,
Doina cânt de voinicie,
Cade frunza gios în vale,
Eu cânt doina cea de jale.
Doina zic, doina suspin,
Tot cu doina mă mai ţin.
Doina cânt, doina şoptesc,
Tot cu doina vieţuiesc.
Doina, doinita!
De-as avea o puiculita
Cu flori galbine-n cosita,
Cu flori rosii pe gurita!
De-as avea o mindrulica
Cu-ochisori de porumbica
Si cu suflet de voinica!
De-as avea o balaioara
Nalta, vesela, usoara
Ca un pui de caprioara!
Face-m-as privighitoare
De-as cânta noaptea-n racoare
Doina cea dismierdatoare!
Doina, doinita!
De-a, avea o pusculita
Si trei glonti în pungulita
S-o sorioara de bardita!
De-as avea, pe gindul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca pacatul greu
De-as avea vreo septe frati,
Toti ca mine de barbati
Si pe zmei incalecati!
Face-m-as un vultur mare,
De-as cânta ziua, la soare,
Doina cea de razbunare!
Doina, doinita!
Si i-as zice: "Mindrulita,
Mă jur p-asta crucilita
Să te tin ca un badita!"
Si i-as zice: "Voinicele,
Să te-ntreci cu rindunele
Peste dealuri si valcele!"
Si le-a, zice: "Septe frati,
Faceti cruce si jurati
Vii în veci si nu va dati tu
Hai, copii, cu voinicie,
Să scapam biata mossie
De pagini si de robie!
*Asta?
Http://www.versuri-si-creatii.ro/......udphn.html
Doina, doinita!
De-as avea o puiculita,
Cu flori galbene-n cosita,
Cu flori rosii pe gurita!
De-as avea o mândrulica
Cu-ochisori de porumbica
Si cu suflet de voinica!
De-as avea o balaioara
Nalta, vesela, usoara,
Ca un pui de caprioara!
Face-m-as privighetoare
De-as cânta noaptea-n racoare
Doina cea dezmierdatoare!
Doina, doinitâ!
De-as avea o pusculitâ
Si trei glonp în pungulitâ
S-o sorioara de bardita!
De-as avea, pe gândul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca pacatul greu!
De-as avea vreo sapte frati,
Toti ca mine de barbati
Si pe zmei încalecati!
Face-m-as un vultur mare,
De-as cânta ziua, la soare,
Doina cea de razbunare!
Doina, doinita!
Si i-as zice: "Mândrulita,
Ma jur p-astâ cruciulitâ
Sa te tin ca un badita!"
Si i-as zice: "Voinicele,
Sa te-ntreci cu rândunele
Peste dealuri si vâlcele!"
Si le-as zice: "Sapte frati,
Faceti cruce si jurati
Vii în veci sa nu va dati!"
Hai, copii, cu voinicie,
Sa scapam biata mosie
De pagâni si de robie!
Sper ca asta e!
ReRe33 întreabă: