Nu stiu dacă o sa ii pese cuiva, pun această întrebare mai mult ca să mă descarc pentru că simt că înnebunesc.
Deci, am 14 ani si cam de un an și ceva mă simt ca dracu, cu familia nu mă înțeleg mai deloc, prieteni am câțiva, dar in momentul ăsta nu am pe nimeni foarte apropiat (Gen BFF) la școală n-as putea spune că o duc foarte rău, am note chiar bune, unica mea problema aici e că am anxietate si atunci când mă asculta am senzatia ca o sa spun mereu ceva gresit si merg pe ideea că "mai bine o notă mică decât să mă fac de râs" cu toate că am colegi care spun toate tampeniile la ora, pur si simplu eu nu pot decat daca sunt cel putin 70% convinsă că răspunsul e cel bun. Zilele trecute am fost ascultata, am zis ceva greșit si profa m-a făcut de rahat in toata clasa in timp ce eu efectiv tremuram si plangeam (cu camera oprita atunci, evident) dar nu puteam iesi de la ora deoarece am fost "avertizata" ca primesc 4, iar după toată hărmalaia, mi-a pus 8, cand am iesit de la ora am început să plâng in hohote, nu din cauza notei, ci din cauza faptului că mă simțeam că naiba, nu fusesem in stare sa fac ceva ce era, de fapt, destul de simplu. Intotdeauna mi-a fost spus de către profesori ca nu sunt in stare, ca nu pot, ca sunt proasta, mi-au fost spuse astea inca din clasa I, iar acum încrederea mea in sine e la pământ.
Mai am probleme si acasă, cu tata, care oricum nu a contribuit prea mult in "evolutia" mea pe plan emoțional si care nu m-a intrebat niciodata "cum ma simt"; daca sunt bine, ce note mai am, etc. Nimic!
Stiu ca sunt lucruri mărunte, dar lucrurile astea ma fac sa imi dau seama daca ii pasă,' a fost ziua mea de nume acum 2 zile si am primit mesaje de lma de la prieteni, rude, chiar si de la câțiva profesori, el a fost singurul care nu a spus nimic, nu că m-ar interesa neaparat o amarata de urare, dar e naspa ca pana si profesorii, care au o grămadă de Andrei/Andreea la clasele la care predau si-au adus aminte de mine si propriul tată nu a facut-o.Cand am împlinit 13 ani, a trebuit să îi amintească mama că e ziua mea. Altfel nici de aia nu isi aducea aminte.Tot ce stie să facă e să țipe la mine de fiecare dată când fac ceva greșit.
Mama...mama e ok, cu ea mă înțeleg chiar bine, dar are momente când si ea mă face să mă simt ca o...greșeală. Am avut acum ceva timp o discuție despre comunitatea LGBT si (am pus ceva legat de asta acum ceva timp) si eu fac parte din această comunitate (sunt Bi) dar mama e complet contra asa ceva si nu o judec, dar mă rănește ce poate spune uneori si mă gândesc că nu i-as putea spune vreodată adevărul deoarece m-ar durea in primul rand pe mine sa o dezamagesc asa tare.
De vreo ora plâng continuu, de stres, de nervi, din simplul fapt că mă simt ca un gunoi. Singurul lucru care m-a oprit a fost faptul că trebuie să mă concentrez sa scriu aici.

Acum intrebarea mea e... aveti vreun sfat legat de toate astea? Ce as putea face sa scap de stările astea deoarece imi afecteaza mult viata, stiu ca familia nu mi-o pot schimba, dar cum sa fac față mai bine acestor situații?

Dacă vrei, te antrenez eu sa fii mulțumit/ă de tine si sa gusti un pic din fericire fără să mai iti faci atatea griji.

Da-mi o adresă de contact, sa te scot din stările astea de ****, ca distrug tot ce ai mai frumos.

Citeste: Eckhart Tolle - "Un pamant nou"

Observ aici o poveste destul de asemanatoare cu a mea, insa o diferenta de atitudine. Uite, eu am 16 ani, pe la 13-14 eram tot asa trist, dar acum m-am mai intremat! Nu descuraja!

In primul rand, vreau sa mentionez ca anxietatea este un diagnostic dat de un medic. Daca ti-e frica si ai emotii nu este neaparat anxietate(in forma ei de tulburare mentala), pana la urma este un comportament normal. Frica de teste te face sa inveti, frica de pericol te face sa fii precaut, frica de a muri de foame te face sa mananci, frica de rușine te face sa incerci sa pari mai puternic. Daca aceasta frica nu are exista, nu am putea face nimic. Cum ar fi ca tu sa mergi pe marginea unei prapastii si sa nu simti niciun fel de anxietate? Sau sa hranesti fara nicio retinere leul din gradina zoologica? Ar putea duce la dezastre. Astfel ca nu trebuie sa te urăsti fiindca ai frica, ci sa intelegi ca e parte din tine, si din noi toți, care ne ajuta sa evoluam si ne apara de multe lucruri! Este un mecanism natural. Trebuie totusi sa devii mai priceputa la a discerne frica fondata de cea nefondata, astfel incat daca e nefondata sa nu ai reactii atat de intense.

Școala nu este chiar asa ingrozitoare cum pare. Uite, eu in clasa intai am avut o profesoara foarte slaba, nu am invatat nimic. M-am mutat in clasa II-a la alta clasa si mi se spunea zi de zi ca sunt prost(si pe buna dreptate caci nu invatasem nimic anul precedent) cu toate ca el ca persoana eram inteligent. Totusi, in cateva luni am ajuns printre cei mai destepti din clasa, lucru ce se mentine pana acum. Prin clasa a 5-a plângeam la nota 9, 50 deoarece "alt coleg luase 9, 70". Era foarte ciudat, acum imi e rusine ca faceam asta, dar asa eram eu. Nu puteam accepta sa nu fiu cel mai bun. Am reusit intr-un final sa ma debarasez de asta, am reusit sa inteleg sa nu mai iau scoala asa de in serios si sa arat lumii ca nu sunt robot. Mereu vorbesc la ore, fie corect, fie gresit, te ajuta! Profesorii vad ca esti activ si nu mai tin cont de greseli. Acum incerc sa nu mai iau scoala asa de in serios, adica am note bune, dar sunt chill. La ore online ba imi pun poza de fundal cu un WC, ba imi sting si aprind lumina de parca mi s-a ars becul, ba odata am pus cantecul "Sirenele" la ora. Astfel lumea intelege ca nu esti robot, poti fi si inteligent si amuzant. Stiu ca lumea ma barfeste pentru asta. Unii prieteni imi spun sa imi inchid camera si sunt destul de sigur ca asta e fiindca ma barfesc unii pe anumite grupuri. Altii imi zic sa nu mai râd, chiar si profesorii imi zic sa nu mai râd. Dar ma doare la BAȘCHEȚI. Eu cat timp imi vad de treaba si am note bune, nu imi poate reprosa nimeni nimic. Ce poate sa imi zica profesorul ala daca râd in ora, daca eu in acelasi timp raspund tot timpul si am luat si 10 la test? N-are ce sa zica. Asa ca imi vad de ale mele si cui nu ii convine treaba lui. Ideea e sa nu te iei prea in serios, nimanui nu ii pasa ce faci tu asa mult, daca gresesti, vor uita. Nimanui nu ii pasa si nu ar trebui sa iti pese nici tie, iar asta ti-ar da multa libertate!

Cât despre familie, te inteleg. Mama mea are probleme mintale(cel mai probabil), nu am vorbit niciodata prea mult, nu stiu mai nimic despre ea, mai uita cand e ziua mea sau cati ani am, imi spune tot felul de lucruri ciudate. Ba chiar mi-a zis ca stie ea ca sunt in depresie. Ceea ce e complet fals. Iar in familia asta cam eu am grija de ea, ii gatesc, ii spun sa mearga la munca. Ea nu stie sa gateasca. Asa ca iti dai si tu seama, practic n-am avut mama. Tata e ok, ne batea, dar s-a mai calmat. Nici cu el nu am vorbit foarte mult, de obicei doar imi spune reguli de genul nu cumva sa ai iubita fara sa mi-o prezinti si sa iti dau eu aprob la ea. Si cam astea sunt discutiile. Important e sa intelegi ca deja de la un punct familia nu prea mai conteaza. Esti mare esti vaccinata, stii sa te descurci, asa ca familia e un fel de "sunteti cu mine, bine, nu sunteti, iarasi bine". Nu mai depinzi de ei. Crezi ca eu depind de mama mea care nu poate sa faca nimic? Nu. Ma descurc si fara. Asa ca nu ma intereseaza ce fac ei pentru mine, sau ce nu fac, eu sunt propria mea persoana si fara ei, nu mai am nevoie de nimic de la ei

In viata trebuie sa nu te iei prea in serios si sa ai curaj sa zambesti chiar daca celorlalti nu le place zambetul tău

E vreo ora plâng continuu, de stres, de nervi, din simplul fapt că mă simt ca un gunoi.singurul lucru care m-a oprit a fost faptul că trebuie să mă concentrez sa scriu aici.
Aici ai răspunsul la problema ta. Te-ai concentrat să faci ceva, de exemplu ai scris aici. Acest fapt. de a te concentra la ceva, la o activitate a oprit durerea și plănsul, pe amândouă, căci erau conectate între ele. Mini concluzia ca să nu mai suferi. Concentreazăte tot tiimpul să faci ceva important, ceva ceea ce consideri tu că este important. Aveam un prieten psihiatru care spunea că depresia este boala lipsei de scop, de sens. Să dau un exemplu. Se referă la un episod dintr-un lagăr de concentrare nazist. Acolo un grup de deținuți a fost pus, obligat să mute în curte o grîmadă de pietre dintr-un loc în altul. A doua zi, au fost puși să le mute înapoi. Aceasta s-a repetat mai multe zile la rând. Deșinuții erau disperați că erau olbigați să facă un lucru fără sens, pus de gardieni, ca să le dea o ocupație. Atunci au inventat ceva. Nu numai că au mutat pietrele dintr-un loc în altul, ci de fiecare dată au construit o mică piramidă. Astfel, dând sens acțiunii lor, s-au simțit mult mai bine, ieșeau cu voioșie la mutat pietre dintr-un loc în altul.
Pe tatăl nu îl schimbi. Nu este imposobil, e ca și cum ai construi o piramidă din pietre. Dar ai acces la Internet, dacă reușești să scrii aici. Ai un prieten, Google, sau Goagăl, cum zicea un primar din București, care mai zicea că Pas cu pas, cartea președintelui se traduce în chineză, tiptil, tiptil. Dacă cauți umorul în orice situație, asta o să te ajute. Nu neapărat râsul în hohote, și ironia e bună. Asta se educă. Te poți auto educa în acest sens.

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia

Asteptam sa te ajutam!

Se poate spune si cum ai zis tu.
Mai exact: Ce înseamnă pe cont propriu?

Dupa cum spune dictionarul: "Pe propria răspundere; independent"
https://www.qdictionar.com/ce-inseamna/Pe-cont-propriu-40448.php