Hey, TPU!
Sunt nouă pe aici și îmi doresc foarte mult părerea voastră legată de problema mea.
Învăț la un liceu de artă. sunt clasa a 11-a. și trăiesc un moment de cumpănă.
Nu am nici o idee la ce facultate vreau într-adevăr să dau. în viitorul foarte apropiat. Mă consider talentată (am câteva premii importante și am fost și la naționala de arte), dar nu prea am posibilitatea să lucrez acasă și la școală atelierele sunt mereu ocupate.
Părinții mei nu sunt deloc mulțumiți de mine. deși sunt un adolescent care se descurcă foarte bine la cultură generală, nu are vicii, nu a călcat niciodată într-un club, nu se aranjează excesiv etc.
Ei vor să dau la medicină și au început să pună foarte mare presiune de când le-am povestit nesiguranța mea legată de viitoarea carieră. Prieteni nu prea am. deși sunt o persoană foarte prietenoasă, deschisă, de treabă etc.
Încrederea în sine mi-a fost erodată după un șir lung de întâmplări nefericite (printre care şi 2 relații abuzive) întins pe 6 ani. Nu prea am cu cine vorbi despre situația aceasta...
Tot caut site-uri despre pasiuni, hobby-uri, cariere. dar nu mă ajută să îmi descopăr pasiunile. Nu știu ce fac cu viața mea. trăiesc într-un vid. singură. Parcă nimic nu stârnește un sentiment de bucurie, în mine.
Trebuie să recunosc că sunt oarecum invidioasă pe cei care știu ce le face plăcere, au idee despre drumul care-l au în viață. au prietenii și familia aproape... nu trăiesc în atâtea incertitudini.
Cum ați aflat ce vreți să deveniți? Cum v-ați descoperit pasiunile?
Ordonare:
După relevanţă
Ce te-a determiant sa mergi la un liceu de arta si acum sa te indrepti spre medicina?
Este o diferenta mare intre o ramura si alta si incerc sa inteleg, ce s-a petrecut cu tine in clasa a VIII-a cand ai decis sa mergi la arte si ce s-a schimbata cum atat de dramatic, de vrei medicina?
Este clar ca aintervenit ceva major, pentru ca tu esti in depresie si starea nu se va imbunatatii pana nu rezolvi si problema asta, pe langa altele care le ai pe suflet.
Poate faci un efort sa te gandesti bine si sa scrii ce a intervenut in viata ta si de unde vin schimbaile astea de cariera in directii opuse.
Răspunde
Pai, am o poveste super lunga. Pe la 5 ani desenam frumos si ai mei s-au hotarat sa ma dea la arte din a 5-a (liceul nostru are si gimnaziu). Profesorii de atelier destul de duri (toti predau si la facultate/sunt si profesori universitari la arte) ne-au tocit multora dorinta de a progresa. In a 5-a aveam, spre ex, cate 7-8 ore pe zi de atelier+cultura generala si foarte multe teme pentru acasa, pe langa cultura generala. In a 5-a si a 6-a eram un nimeni (nu aveam absolut nici un prieten si ma simteam foarte singura, colegii isi bateau joc la greu de mine si devenise un fel de obicei adoptat de orice nou cunoscut (recomandat de dragii mei colegi). Am vazur ca profesorii mei se uitau dupa aia foarte buni si am facut si eu sa devin una din ei (in a 7-a am obținut primul premiu 1 național pe o lucrare). Mi-a placut foarte mult atentia obtinuta (simteam ca încep sa am o anumita valoare în ochii altora si simteam cum alții încetează să se mai ia de mine). Au trecut cativa ani in care am avut reusite școlare extraordinare (bineinteles, prieteni aproape 0, am ajuns sa cred ca sunt o piesa de puzzle absolut unica, incompatibila cu orice anturaj). M-am simtit atat de singura incat am facut prostia sa intru in relatii cu baieti total nepotriviti si ce a iesit a fost dramatic. In urma cu 6 luni am avut o foarte lunga perioada de introspectie in care mi-am dat seama ca sunt o marioneta a altora (visul de a fi artist este de fapt indus de profesorii mei, medicina este dorinta parintilor). Parintii, daca nu mai am realizari in arte, or sa ma oblige sa urmez medicina (nu imi sustin facultatea, eu nu am nici o sursa de venit sa imi platesc) si am ajuns sa cred ca nu am nici o directie in viata, nu am pe nimeni, nu stiu de fapt cine sunt s-a.m.d. In ultimii ani am pierdut foarte multe persoane dragi. In casa este o atmosfera foarte ostila. Timp de cativa ani, mama a facut scandal in fiecare weekend ca eu si tata suntem niste nimicuri si nu meritam nimic din ce ne ofera etc. In general, peste tot pe unde umblu este o atmosfera asemanatoare.
Toti vor sa urmez directia lor. Indiferent ce aleg, simt ca pierd tot ce am realizat printr-o munca asidua.
Răspunde Gandeste-te la ce te pricepi cel mai bine si lasa emotiile
Eu ti-am raspuns in privat.
Sincer, ca artist, nu prea ai niciun viitor, poate ca e pasiunea ta, dar asta e adevarul si ar trebui sa intelegi asta. In schimb, ar fi exceptional sa faci medicina, dar pentru asta ai nevoie de sustinere financiara. Nu poti face o facultate de genul daca si lucrezi in acelasi timp, e enorm de invatat. Poate nu iti surade ideea acum, dar pe viitor. nu vei regreta alegerea facuta. Legat de prieteni, uita de ei. Si inca ceva foarte important, nu cauta sa legi prietenii fortate, nu ai niciun beneficiu din asa ceva, doar iti faci rau singura. E parerea mea, daca vrei sa iti aduc mai multe argumente, contacteaza-ma in privat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
