Deseneaza o camera cu postere pe peretii, cu tine pe un covor cu un laptop in mana, cartile pe un birou si pe jos, patul dezordonat si usa de la dulap dschisa, acestea semnificand dezordinea atat din camera care este in stransa comuniune cu cea din ganduri.
Este acea paleta de sentimente, imagini si trairi cu care fiecare om se joaca la un moment dat si care uneori poate fi atat de frumoasa, incat unii mai stau o luna, un an adolescenti, doar pentru a mai simti o data emotiile varstei.
Adolescentul ia aceste trairi, le combina, incearca sa le inteleaga si cand isi da seama ca ceea ce a creat nu este intocmai ce-si dorea, isi da seama si ca nu mai poate sterge; ca timpul, ca si culoarea, ramane. Copilul-adolescent paseste in viata.
La 14 ani incearca emotiile primirii buletinului. Asteapta agitat la coada sa-l strige. Se uita la poza. Tot fata de copil, insa acea bucata de plastic confirma existenta lui ca persoana, ca om, in mintea lui de acum matur.
Capacitatea. Admiterea. Trec toate ca si cum n-ar fi fost si e acum licean, umbla mai drept, cu privirea atintita inainte, cu ganduri si sperante mari.
Viata de liceu e cea mai frumoasa. E un nou inceput. Nimeni nu te cunoaste, nimeni nu te judeca, toti te stiu asa cum ai fost in prima zi. Zambaret, incruntat, blond sau brunet, nu va sti nimeni ca in generala erai baiatul timid cu ochelari sau fata plangacioasa.
Balul bobocilor. Si iti dai seama ca ratusca cea urata a devenit peste noapte lebada, ca multimea te aplauda, ca cineva iti striga numele si ti se pune coronita pe cap.
Si zambesti cand vezi in sala pe fosta ta colega, cum se uita mirata la tine. Doar ea-ti stie secretul si nu indrazneste sa-l mai spuna acum nimanui.
Trece si liceul. Trec cei patru ani atat de repede, incat atunci cand pleci din el, cand te uiti in urma, ti se pare doar o casa draga si cunoscuta, pe care stii ca o vei mai revedea din cand in cand, doar asa, ca sa ai motiv de bucurie.
Balul de sfarsit de liceu. Iti aminteste intr-un fel de cel al bobocilor. Te uiti la poze si vezi ca prea multe nu s-au schimbat. Doar oamenii au mai crescut, in loc de fata cu ochi surazatori sta acum rezemata de bratul prietenului o domnisoara. Acelasi zambet, mai matur insa cu patru ani.
Dai si Bacul, dai si admiterea si nu intelegi cum din copilul-adolescent ai ajuns adolescentul-matur, cu griji, cu probleme, cu idei si cu aceleasi sperante dintotdeauna.
Nu e usor sa fii adolescent, dar nimic nu poate inlocui magia acestor ani, felul in care percepi fiecare lucru, intrebarile care te macina si al caror raspuns il poti gasi a doua zi de dimineata sau poate nu-l mai gasesti niciodata.
Cam aceasta este adolescenta. Pe scurt, adolescenta este iubire intensa, adunata cu gelozie, teama de nou, ambitie, speranta si incredere, toate inmultite cu un numar mai mic sau mai mare de ani, depinde de graba fiecaruia de a intra in viata.
Ca sa te inspiri cauta pe google: "ce este adolescenta?" si citeste rezultatele. O zi buna.
Mai since rnici eu nu stiu... asa am exercitiu si v-am cerut o parere ca nu stiam ce sa scriu si ce sa desenez ( sunt in a VIII)
albinuta_2886 întreabă:
Inferno întreabă: