Hey Vreau si eu referate despre dragobete. cele mai bune referate primesc fundita

Dragobetele

În credintele poporului român fiecare soi de animale salbatice sau
domestice îsi avea perioada rutului primavara. Ziua de 3 martie a fost
tinuta mult timp de poporul român drept sarbatoarea traditionala a
capului de primavara. La aceasta data se credea ca se logodesc
pasarile cerului si cele domestice, adica începea perioada rutului.
Sarbatoarea închinata pasarilor cerului releva de fapt perioada
rutului la toate animalele. De la sarbatoarea simbolica a logodnei
pasarilor s-a extins tot simbolic si la oameni, devenind astfel o
sarbatoare a erotismului, a însuratatirii fetelor si înfratirii
baietilor, a logodnelor.

Faptura mitica ce personifica ce personifica logodna animalelor si
prin extensie a oamenilor este "zânul" Dragobete. Chiar numele -
Dragobete - semnifica întruchiparea unei fapturi dragi,
mitico-erotice. Dupa legenda mitica, "Dragobete era fiul Babei
Dochia", ceea ce presupune o posibila variatie mitica anterioara a
numelui ca atare.

Înfatisat adesea ca tânar, voinic, frumos si bun, inspira fetelor si
femeilor încredere si dragoste curata. El patrona sarbatoarea
petrecerilor. La 24 februarie, ziua de Dragobete, gospodinele dadeau o
hrana erotogenica pasarilor domestice, iar pentru pasarile cerului
zvârleau pe acoperisurile caselor boabe de mei, grâu, orz, secara. De
Dragobete nu se sacrificau pasarile domestice si nici nu se vânau sau
blestemau cele salbatice. Aceste restrictii urmareau sa nu turbure
rostul împerecherilor.

Tinerii si tinerele îmbracati de sarbatoare se strângeau pe dealurile
din preajma satului, în cete de vârsta si sex. Fetele laolalta
culegeau flori de primavara, ghiocei, iar baietii, individual,
culegeau vreascuri pentru aprinderea unor focuri, în jurul carora se
asezau jos, tot pe cete si glumeau între ei.

Glumele se refereau mai ales la simpatiile si antipatiile dintre
baieti si fete. La prânz coborau în goana spre sat, fiecare baiat
fugarindu-si partenera preferata. Daca o prindea din fuga, conform
datinii, putea sa o sarute în vazul tuturor. Când doi tineri fugeau
dupa aceiasi fata, ea se lasa prinsa de cel pe care-l prefera. Fata
care era prinsa si sarutata se considera oarecum logodita cu
partenerul ei de fuga, pe un an, pentru a putea urmari cât de
constante sunt sentimentele lor reciproce. Parintii aflau de la tineri
cele întâmplate si erau satisfacuti sau nesatisfacuti, dupa
pretentiile ce le aveau pentru copiii lor. Aceasta coborâre în goana a
baietilor în urmarirea fetelor se numea în podisul Mehedinti
zburatorire. Declararea publica a dragostei sincere între urmaritor si
urmarita consfintea, în ziua de zburatorire, a fost pâna în secolul
XIX o forma reminiscential-rituala de cult erotogen.

Tot de Dragobete se faceau însuratirile între fete si înfratirile
între baieti, mai rar între baieti si fete. Fraternizarea ce se
realiza îndeplinea probabil niste rituri mai vechi, ce tineau de un
substrat magic prin excelenta, sau a unor rituri mai noi ce tin de
substratul religios, prin analogie cu termenii "frate/sora de cruce".

Cei ce se înfrateau sau însurateau dadeau un ospat pentru prieteni,
care se legau între ei sa se înfrateasca cât mai repede.