Heyy. am de facut fise de lectura la cateva volume. si nu prea am chef de citit unde pot sa le gasesc?
de exemplu la
1) Hanul Ancutei de Mihail Sadoveanu

2) Hronicul si cantecul varstelor de Lucian Blaga

3)Noaptea Sfantului Andrei de Vasile Alecsandri

va rogg unde pot sa gasesc fisa de lectura?
Dau fundita. urgent.

Titlu: Hanu Ancutei

Autor: Mihail Sadoveanu ( 1880-1961 )

Volum: Hanu-Ancutei si alte povestiri
Editura Ion Creanga (anul 1970)

Personaje : Ancuta; Voda Mihai; comisul Ionita; mos Leonte; oamenii ce ascultau povestirile; calugarul Gherman; mama lui Gherman; Haralambie ;fratele lui Harlambie; tatal lui mos Leonte; boierul; sotia boierului ;Alexandru; tiganii; Magda; Isac;cersetorii; omul orb; ingrijitoarea omului orb;Zaharia; mesterul;ciobanii;Ilinca;tanarul de care se indragostesteVarvara;Varvara

Date despre autor :

Mihail Sadoveanu s-a nascut la 5 noiembrie 1880 la Pascani. Acesta a fost fiul lui Alexandru Sadoveanu si al Profirei Ursache.

Urmeaza gimnaziul "Alecu Donici" la Falticeni. In timp ce studia la gimnaziu (1896) intentioneaza sa alcatuiasca o monografie despre Stefan cel Mare dar renunta dupa putin timp. Cursurile de liceu le urmeaza la Liceul National din Iasi.

In anul 1904 acesta se stabileste in Bucuresti, se casatoreste si face impreuna cu nevasta sa unsprezece copii.

In anul 1910 este numit in functia de director al Teatrului National din orasul Iasi.

In 1921 devine membru al Academiei Romane, iar in anul 1926 devine reprezentant al Socetatii Romane de scriitori.

Mihail Sadoveanu moare pe 19 octombrie 1961 la Bucuresti si este inmormantat in 21 octombrie, la Cimitirul Bellu, langa Mihai Eminescu.

Date despre opera :

Povestirile cuprinse in Hanu-Ancutei au fost scrise in perioada 1920-1929.

Hanu-Ancutei a aparut in anul 1928 si este un volum de noua povestiri care este considerata de multi cea mai stralucita creatie lirica epica.

Rezumat :

In Hanu-Ancutei sunt cuprinse istorisiri complexe impartite in cele noua capitole

Primul capitol este intitulat Iapa lui Voda. Povestitorul acestui capitol este comisul Ionita. Acesta povesteste o intamplare hazlie. In acest capitor este vorba despre Voda Mihalache care calatorea prin tara. Comisul Ionita voia sa i se faca dreptate deoarece un vecin ii taia mereu din ocina parinteasca. Ionita doarea ca acesta sa fie pedepsit. Ionita pleaca la imparatie si spune ca daca nu ii se va face dreptate il pofteste pe stapanul tarii sa ii pupe iapa sub coada. Acest lucru il spunea lui Voda.( Voda era deghizat. )

Al doilea capitol se numeste Haralambie. In capitolul acesta este prezentata istoria unui haiduc ucis chiar de fratele sau. Povestitorul este parintele Gherman. Tatal lui Gherman era chiar Harlambie.

Al treilea capitol se intituleaza Balaurul. De data aceasta ca narator este mos Leonte. Acesta reda o istorie de cand era el tanar, cand a vazut un balaur. Mos Leonte ne povesteste istoria unui boier, pe nume Nastasa Bolomir. Boierul a fost casatorit de multe ori, dar ii mureau sotiile. Cu ultima sotie nu s-a intamplat asa. Ea devenea pe zi ce trece mai tanara si frumoasa.

Intr-o zi boierul vine la tatal lui Leonte. Boierul dorea sa ii fie dezlegat destinul. Boierul a aflat ca sotia sa il insela cu Alixandrel Vuza. In acel moment boierul s-a enrveat foarte rau si a ordonat sa fie capturat Alixandrel, insa atunci cand Irinuta si iubitul sau vor fi inconjurati, Irinuta se transforma intr-un balaur si sa il omoare pe Bolomir.

Al patrulea capitol se intituleaza Fantana dintre plopi. In acest capitol narator este Neculai Isac. Capitolul cuprinde o poveste de dragoste intre a Isac si o tigancusa. Aceasta tigancusa era obligata de tatal ei sa il ademeneasca pe acesta ca sa ii fure toti bani. Din lupta Isac scapa, dar fara un ochi.

In al cincilea capitol, Cealalta Ancuta, este istorisita de mesterului Ienache o alta poveste de dragoste. De data aceasta intre Todita Catana si o fata de boier pe nume Varvana. Cei doi tineri reusesc sa-l pacaleasca pe tatal fetei si continua linistiti povestea de dragoste.

Capitolul al saselea, Judet al sarmanilor are ca povestitor pe Constantin Motoc si prezinta viata acestuia. Ne este istorisita o intamplare in care Motoc reuseste sa se razbune pe boierul Raducan Chioru. Se razbuna pe acesta pentru ca nu cu mult timp in urma boierul ii furase sotia.

Al saptelea capitol, Negustor lipscan este istorisit de Damian Cristisor. Acest capitol cuprinde informatii despre inventii nemetsti.

Al optulea capitol, intitulat Orb sarac este povestirea unui om orb, ce este relatata de el si de batrana ce il ingrijeste.

Ultimul capitol, Istorisirea Zahariei Fantanaru, cuprinde o poveste spusa de Zaharia Fantanaru. Istorisirea cuprinde o poveste de dragoste. Istorisirea incepe cu dorinta unui boier de la Pastraveni, de a crea o fantana in mijlocul unei paduri pentru ca Voda, cand va veni la vanatoare sa aiba de unde sa-si hraneasca caii. Aglaita se indragosteste de Ursachi, insa si de aceasta data tatal nu e de acord. Ei se ascund intr-o coliba pregatita pentru Voda, in padure. Ei au urmat sfatul Zahariei Fantanaru si au iesit afara atunci cand domnitorul a aparut. Cei doi ii povestesc tot si el le da binecuvantarea.


Hronicul si cantecul varstelor de Lucian Blaga



Lucian Blaga este unul dintre cei mai moderni poeti ai perioadei interbelice, filozof si eseist. Este un text nonfictionar in care este evocata tema familiei.

Este o lucrare cu caracter autobiografic, memorialista, in care poetul reconstituie principalele evenimente ale vietii, mediul in care si-a trait copilaria, imaginea parintilor si a fratilor si imaginea satului.

Naratiunea se realizeaza la persoana I ceea ce confera credibilitate, autenticitate faptelor narate. Exista si o dimensiune emotionala, evocatoare a celor intamplate in realitate.

Tema familiei se regaseste in acest text prin prezentarea parintilor si a altor membri ai familiei si prin oferirea unor date autobiografice.

Aspecte autobiografice

"Inceputurtile mele stau sub semnul unei fabuloase absente a cuvantului"

Lucian Blaga ne ofera date importante despre sine- mutenia in care alunecase pana la varsta de 4 ani si care consta intr-o fabuloasa absenta a cuvantului. Explicatiile care le da poetul acestei absente cuvantului: prelungirea unei stari embrionare dincolo de firesc si o nefireasca luciditate ce s-a asezat intre el si cuvant.

"Cuvantul meu nu era cuvant,

cuvantul meu nu insemna nimic"

"Implinisem aproape 4 ani si inca nu pronuntasem nici un cuvant nici cuvintele de baza ale vieti "mama" si "tata".

Lumina cu care ochii raspundeau la intrebari era poate mai vie si mai intelegatoare decat la alti copii.

Mama cuprinsa de ingrijorare si neliniste dar traind speranta unei deslegari, m-a dus la un vechi prieten al familiei-un medic care m-a consultat spunandu-i "copilul

este intreg". Mama facuse ultima incercare sa-l ademeneasca in sfera sunetului indemnandu-l sa vorbeasca.

A doua zi

dupa o noapte de zbucium copilul incepuse sa vorbeasca fara truncheri si fara stalciri ale cuvintelor.

Casa parinteasca, imaginea familiei

-era al 9-lea copil in casa parinteasca,

-Letitia sora cea mai mare intre frati era casatorita,

-sora Letitia avea o slabiciune aproape materna fata de fratele cel mai mic manifestand o atitudine de intelegere si o iubire materna, fata de fratior. "La intoarcere sora mea m-a luat in brate si m-a sarutat cu putere".

Descrierea casei

parintesti se realizeaza cu multa minutiozitate cu date exacte despre dispunerea camerelor, a curtii, a gradinilor. Sunt reprezentate date despre "mobila din casa dinainte" despre ceasul adus de la Viena ceea ce contribuie la crearea

atmosferei de epoca.

Casa parinteasca din Lancram sat asezat intre oraselul Sebes-Alba si cetatea Balgradului.Era o cladire veche,masiva,ramasa familiei de la "Simion Blaga"-preot in sat...sau altul ,,,,







crisa intre 10 noiembrie 1945 si inceputul lui iulie 1946, « Hronicul si Cantecul Varstelor » reprezinta pentru literatura romana ceea ce reprezinta pentru Goethe si pentru literatura germana celebra sa lucrare cu caracter autobiografic : « Aus meinem Leben ». George Ivascu afirma ca : »« Hronicul… » releva totodata un Blaga prozator liric, dincolo de prozatorul ideologic din scrierile sale teoretice ». p1p17px

In farmecul original al " Hronicului..." cititorii vor descoprii ei insisi dincolo de elemental documentar-biografic pe poetul dintotdeauna. Lucrare cu un pronuntat caracter biografic " Hronicului..."se deschide cu fabuloasa lume a copilariei. Blaga patrunde in profunzimea amintirilor, dar cauta in zadar urmele absentei cuvantului, pe care acum privind cu maturitate nu o poate intelege.

Copilaria autorului a fost dominata de absenta cuvantului, pe care insusi poetul o explica ,acum, ca fiind o prelungire a unei stari embrionare dincolo de firesc sau o nefireasca luciditate ce s-a asezat intre el si cuvant.

Desi fiinta vie, copilul Blaga de atunci inca mai dorea stagnarea in pantecele mamei, asemanate cu un scut protector, de lumea care urma sa il izbeasca. Pentru el pasirea in viata o insemna cuvantul, dar frica frica era stapana sufletului infantil, astfel prefera sa aspire la mutenie. Desi , intelegea tot ce i se spunea, copilul tacea, ci doar executa, fiind el insusi un « prizonier » al muteniei, prizonier pentru ca isi dorea asta, dar putea oricand sa paraseasca sfera captivitatii, insa frica de lume isi spunea intotdeauna cuvantul.

Teama pe care mama copilului o simte, o determina sa il duca la doctor. De acum urma sa se afle adevarul de aceea poetul afirma : « Nu mai era nimic de spus ». Mama copilului urma sa afle adevarul : Lucian putea sa vorbeasca, dar se temea sa faca. Pana acum a preferat sa se creada ca este mut, dar doctorul va spulbera orice teama a mamei.

Ajungand acasa femeia incearca sa-si convinga odrasla ca vor cunoaste rusinea daca nu va incepe a vorbi, insa stradaniile acesteia au fost in zadar, caci cuvantul nu voia sa se aleaga numaidecat. Ca rasplata pentru protectia oferita de mama, Lucian se vede nevoit sa vorbeasca, dominat si acum de un aspru sentiment de frica. Ii era rusine si teama. Cauta un sprijin, cauta un paravan intre el si cuvant si « de sub strasina degetelor si a palmei incepe a vorbi ». Inca incerca sa se apere de lumea cuvantului ca si cum s-ar di aparat sa nu ia in primire pacatul originar. Vorbea intocmai ca oamenii locului cu cuvinte dialectale.

Ultimul copil al Anei si al lui Isidor Blaga, Lucian de acum incepea sa paseasca pe cararile vietii. Privea viata ca o lupta pe care doar daca esti cu adevarat puternic poti sa razbati. Autorul isi aminteste de cea mai lunga fraza alcatuita dintr-o pura intamplare cu soda si berea.

Pe parcursul intregii copilarii Blaga traieste pe fondul rural si arhaic, deoarece, permanentele liricii lui Lucian Blaga isi trag radacinile cele mai adanci din solul satului romanesc, de unde ii vin ispitele miturilor populare, interpretate personal si intregite de fantezia sa. Astfel poetul prozator Blaga descrie casa parinteasca asa cum o stie el si cum si-o aminteste, ca o cladire veche, masiva in stilul celorlalte case din sat.

Fiind mediul copilariei sale, locul unde a invatat sa vorbeasca, sa gandeasca , Blaga se leaga de orice amanunt, fiecare avand o semnificatie mai mult sau mai putin importanta.

Alcatuieste un arbore genealogic al familiei Blaga precizandu-l pe Simion Blaga -;preot in sat-.

Casa amintirilor este mai veche decat insusi poetul, care intelege ca si stramosii sai au avut amintiri legate de locul acesta.

Uriasul castan din gradinita este considerat de Blaga un protector al familiei, un duh ocrotitor si care a slujit neamul Blaga de-a lungul timpului. Sufletul copacului se stinge o data cu sufletul lui Isidor Blaga. In asa zisul salon de lux, au ramas vii in amintirea poetului cele doua dulapuri cu usi ce luceau in jocuri ca de apa si o comoda Biedermeier, pe care un ceas auriu canta cand este « tras » melodii vieneze inspirand astfel aerul clasic al timpului si sugerand tipul familiei adaptate vremii.

Copilaria lui Blaga este formata din mai multe parti care cuprind ineputurile cuvantului, descrierea casei parintesti si un rol important parintii.

Cuvintele « mama » si « tata » sunt scrise cu litera majuscula sugerandu-se astfel sentimentele de venerare, de respect, de admiratie, multumindu-le pentru viata pe care i-au facut-o drept dar.

Descrierea tata ;ui se rezuma doar la aspiratiile sale : un pasionat al cartilor, devotat bisericii si satului, uitand de propria gospodarie pentru alte fumuri ale satului.

Din pasiunea pentru carti se desprinde totodata dorinta de cunoastere, preotul fiind un om cu carte.

Mama este pentru poet fiinta primara, aducatoare de viata si de speranta, mereu iubitoare, fara scoal, dar cu instincte materne foarte bine dezvoltate.

Ana Blaga este tipul femeii mature, intreprinzatoare , egoista, insa egoista doar din dragoste pentru familie ,caci femeia nu se gandeste decat la familie si niciodata asupra ei insisi.

Asemanata cu o fiinta mareata, fara de pacat, puternica precum o stanca in marea involburata si in acelasi timp o fire blanda, o zana coborata din taramul basmelor pentru a-i fi alaturi, este imaginea mamei iubitoare, ocrotitoare.

Mihai Dragan e de parere ca « Hronicul… lui Blaga este nu numai un document, ci mai ales un cantec al varstelor fara comparatie , de o poezie fermecatoare care destrama uneori datele biografice si sobrietatea observatiilor si le transforma in pagini vibrante de poem.

Opera de compozitie restransa, deliberat organizata, aceasta autobiografie literara rememoreaza momentele importante ale copilariei si adolescentei scriitorului cu tendinta de a surprinde nuantat evolutia unui spirit multilateral inzestra, in imprejurimile istorice agitate si contradictorii ale acestui secol. Mihai Dragan insista asupra calitatii literare a rememorarii. Lucian Blaga nu-si descrie viata launtrica la modul sentimental, cu inflorituri romantice, ci cu o oarecare detasare, care-l fereste de precipitari, ducandu-l spre o atitudine oarecum obiectiva, de prozator analist care desprinde gesturile si semnificatiile mari din meditatii lucide asupra miscarilor psihice mai greu detectabile. Coborarea in zonele adanci ale sufletului, prin evitarea amanuntelor nesemnificative, surprinderea zbaterilor interioare specifice unui proces exemplar de formare a unei constiinte e o creatie inalta de prozator care ajunge sa sublimeze metaforic « propria » experienta de viata, ca si Goethe in « Poezie si adevar », intr-un mare simbol al devenirii unei personalitati ».


Zgomot trist în câmp răsună!
Vin strigoii, se adună,
Părăsind a lor secrii.
Voi, creştinelor popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Căci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfântului Andrii!

Vântul suflă cu turbare!
A picat stejarul mare,
Cerul s-a întunecat!
Luna saltă-ngălbenită,
Printre nouri rătăcită,
Ca o luntre părăsită
Pe un ocean turbat.

Bufnele posomorâte,
În a lor cuiburi trezite,
Ţipă cu glas amorţit.
Lupii urlă împreună,
Cu ochi roşi ţintiţi la lună,
Câmpul geme, codrul sună,
Satan pe deal s-a ivit!

Iată-l! iată, Satan vine,
Răzbătând prin verzi lumine,
Pe-un fulger scânteietor.
Umbre, stafii despletite,
Cucuveici, iele zburlite
Şi Rusaliile pocite
Îl urmează ca un nor!

Sus, pe turnul fără cruce,
Duhul-rău zbierând se duce,
Şi tot turnul s-a clintit!
Miezul nopţii-n aer trece
Şi, lovind arama rece,
Ore negre douăsprezece
Bate-n clopotul dogit.

Strigoimea se-ndeseşte,
Horă mare învârteşte
Lângă turnul creştinesc.
Iar pe lângă alba lună
Nouri vineţi se adună,
Se-mpletesc într-o cunună
Şi-mprejuru-i se-nvârtesc.

Voi, cu suflete curate,
Cu credinţi nestrămutate,
Oameni buni, femei, copii!
Voi, creştinelor popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Căci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfântului Andrii!

Acum iată, pe mormânturi,
Clătinaţi, bătuţi de vânturi,
Toţi strigoii s-au lăsat.
Aşezaţi într-un rond mare,
Adânciţi în întristare,
Pe sicriu-şi fiecare
Oasele-şi a rezemat.

Unul zice: Eu în viaţă
Cu o mână îndrăzneaţă
Multe drepturi am răpit!
Răpit-am pâinea de hrană
Unei gingaşe orfană
Ce, pierdută şi sărmană,
În mizerie-a pierit!

Altul zice: Eu în lume
Am avut putere, nume,
Căci am fost stăpânitor!
Dar în oarba-mi lăcomie,
Pentru-o seacă avuţie,
Am împins în grea urgie
Pe sărmanul meu popor!

Altul zice: Eu în ţară
Fost-am o cumplită fiară,
Plină de amar venin!
Împotriva ţării mele
Făptuit-am multe rele,
Ş-am legat-o-n lanţuri grele
Ş-am vândut-o la străin!

Foc şi ură-n vecinicie
Pe voi cadă, pe voi fie!
Strigă-atunci un glas ceresc.
Şi pe loc cad în morminte
Păcătoasele-oseminte.
Iar pe zidurile sfinte
Trece-un foc dumnezeiesc!

funda?