Tata a murit, [am 13 ani] iar mama...
ce sa zic... nu prea vorbesc asa multe cu ea. de cand a murit tata, eu sunt mai inchisa in mine. nimeni nu stie cu adevarat ce e in sufletul meu.
Am o relatie deschisa cu parintii, bazata pe incredere reciproca, comunicare si iubire, evident.
In mare parte destul de ok, bazata pe respect si comunicare, uneori devine chiar foarte buna, iar alteori devine al 3-lea razboi mondial .
Eu o numesc relatie de salut, nu vorbim de mai nimic, doar facem apropouri rautacioase unul altuia. Poate e chiar amuzant, dar asa nu prea am cui vorbi si uneori ma plictisesc.Nu ma intreaba nimic, nu ma felicita pentru nimic, e aiurea, nu le prea pasa, se gasesc sa imi puna intrebari doar cand sunt ocupat sau fara chef. Oarecum abia astept sa plec, oriunde.Initial am crezut ca nu le pasa, pana mi-a disparut jurnalul si l'am gasit in poseta mamei.Mda, chiar abia astept sa plec.
giulyPrinCopaci întreabă:
Ancuta7878 întreabă:
soffie întreabă: