Hi! Am avut parte de o conversatie cu un psihiatru de curand,am vorbit cu acesta despre faptul ca ar exista o posibilitate sa fiu sociopata deoarece nu ma pot atasa emotional de alte persoane ci doar ma prefac ca simt ceva desi inteleg sentimentele acestora,ca sunt distanta si cam antisociala...
Am mers acolo special pentru a afla ce e in neregula cu mine si am vorbit despre asta.
La sfarsit mi-a zis ca am caracteristicile unui sociopat si ca ma îndrept spre asta,ca inca mă pot considera un om normal desi se poate observa ca am ceva probleme...
Nu mi-a prescris vreun tratament, sunt stabilă mental si nu am nevoie de asta inca dupa spusele lui.
In scoala mea sunt 2 profesoare care au facut facultatea de psihologie si mi-au spus acelasi lucru cand le-am cerut sfatul.
Intrebarea mea este...Ce as putea face pentru a evita sa devin o sociopata?
Desi am sentimente fata de alte persoane sunt aproape inexistente si parca nu mai simt tristete decat daca ma aflu intr-o situație care e in dezavantajul meu sau o persoana ma raneste prin actiunile sale.
Spre exemplu ma gândeam sa-mi omor tatăl.
Inainte sa judeci...
Am crescut cu bunicii de la 2 ani si acest om desi plăteste pentru unul dintre noi(600 lei/luna din cei 4000-5000+ pe care ii castiga)e neserios,dupa primirea salariului cheltuieste banii pe tablouri si obiecte inutile,e violent si nesimțit.
Se implica prea putin...
Are o avere si deseori ma gândesc ca moartea lui ar fi in avantajul bunicilor,fratilor si mamei mele.
Cu acei bani pe care ii are nu am mai fi nevoiti sa trăim in sărăcie...
Am facut numeroase planuri pentru o crima, parca nu mai sunt aceeasi ca pana acum cativa ani.
Niste sfaturi?
Buna seara!
Imi place ca pui problema intr-un mod cat se poate de matur. Cred ca ai o judecata buna. Din moment ce-ti doresti sa iesi din starea in care te afli inseamna ca vei reusi in timp. Nu stiu daca ai fost la un psihiatru "obisnuit" sau la vreun profesor universitar de specialitate. Cred ca trebuie sa mai cauti pe cel care sa se implice putin mai mult in a te ajuta. Desigur ca si ceea ce ti s-a spus pana acum e valabil dar se pare ca trebuie ceva mai mult.
In ce priveste tatal tau, lasa-l cu ale lui fiindca trebuie sa-ti limpezesti gandirea in sens pozitiv. De asemeni trebuie sa-ti alegi un anturaj cu persoane care sa-ti fie oarecum un model pozitiv, adica persoane optimiste si bine educate. uita-te la filme optimiste, citeste carti optimiste. Cand iti vin ganduri de razbunare sau de ciuda pe cineva incearca sa schimbi voit gandul spre ceva care ti-a facut placere in viata sau viseaza cu ochii deschisi ceva placut. cu timpul te vei obisnui sa faci asta.
Daca uneori nu simti compasiune pentru. cineva, se va rezolva si asta in timp prin simplul fapt ca in gandirea ta iti pui deja problema.
Atunci cand e vorba de altcineva, incearca sa te pui in locul lui si sa te intrebi ce ai simti in asemenea situatie si va trebui sa te comporti cu cei din jur asa cum tie ti-ar place sa se poarte ei cu tine.
Din moment ce zici ca ai facut numeroase planuri pentru. crima inseamna ca ai gresit foarte mult si nu te mai gandi deloc la astfel lucruri. Ocoleste gandurile negre si inlocuiestele cu altele cu viziune spre un viitor pozitiv al tau.
Iti doresc mult succes spre normalitatea fireasca pe care o vrei atat de mult!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Atunci tu de ce vorbesti despre asta? Esti ridicol.
Răspunde Nu am vorbit despre sociopatie in nici un raspuns dat
Eu cred că în situația ta nu te poate ajuta un psiholog că nu vine el cu pastila de sentimente și gata, ești rezolvată. Un psiholog, în situația ta, te poate ajuta doar pentru a te cunoaște tu și înțelege mai bine, pentru a te accepta așa cum ești și poate să îți dea sfaturi pentru a te adapta mai ușor în societate. Însă probabil ești suficient de inteligentă ca să știi și tu lucrurile astea. Când mergi la un psihiatru, acesta poate să îți dea și un tratament. Nu pot să spun că nu mă pricep însă nu cred că problema ta va fi rezolvată așa ușor prin pastile(cum ziceam de pastila de sentimente). Ce e drept încă nu te poți accepta așa cum ești și poate mă înșel și ai nevoie de psiholog, cine știe însă nu pot garanta că el te poate ajuta cu asta, cu adevărat, tu având niște principii solide pe baza cărora vrei să îți trăiești viața. Cât despre sentimente... Unii le au în exces, peste medie și vor să scape de ele, să fie ma indiferenți căci o doză mare de sentimente poate aduce și o doză mare de suferință, pe când alții, așa ca tine, vor să simtă, să trăiască viața la o intensitate mai mare, să fie fericiți cu adevărat și să simtă iubire, dragoste și să le fie și lor împărtășită, să simtă că e cineva acolo pentru ei față de care pot simți și ei ceva foarte frumos(deci nu ar accepta să fie acolo pentru ei doar din interese individualiste). O doză aproape continuă de suferință crezi că e preferabilă unei inimi reci dar puternice? Nu știu, răspunsul ăsta trebuie să îl găsești tu însă eu pot să îți spun că uneori mi-am dorit și eu să pot fi mai indiferent. E ca și cu părul. Creții vor tinde după părul drept iar cei cu părul drept vor vrea să fie creți(cel puțin așa îmi ziceau unele persoane și pot spune că au dreptate în unele cazuri). Ce e drept ambele situații pot fi nasoale însă tu fiind în situația nasoală A normal că vei vrea în situația B pe care necunoscând-o nu îți vei da seama cât de nasoală e până nu te afli în aceasta. Nu ai cum să înțelegi pe deplin sentimentele altui om dacă nu le trăiești tu. Ce pot să îți garantez aici e că se poate și mai rău și asta cu sentimente, nu fără. Tu totuși ai o gamă de sentimente, chiar dacă nu e foarte mare, cine știe, s-ar putea să fie destul. Gândește-te că sunt persoane sentimentaliste care probabil nu și-au găsit sufletul pereche din cauza incompatibilității dar asta nu le face niște roboți reci. Poate vei cunoaște vreodată o persoană care te va face să simți lucrurile acelea, cine știe. Însă psihologul rezonează strict profesional cu tine. Eu îți recomand să încerci să rezonezi emoțional cu persoane reale, să fie o rezonanță care să fie și reciprocă și sinceră. Totuși ai destul timp, nu te grăbii. Nu știi ce îți rezervă viața.
Eu nu te condamn pentru că te prefaci, e și normal, cei diferiți nu se pot integra în societate dacă nu se prefac și nu e doar cazul sociopaților. Eu ți-aș recomanda să te accepți așa cum ești. E cum ai fi vrut să fii mai înaltă cu 20 de cm. Ai ajuns la o vârstă, nu mai crești, nu ai ce să faci decât să te împaci cu ideea. Asta ești și calea cea mai bună e să te accepți. Dacă zici că nu simți așa mult atunci ești capabilă să fii destul de indiferentă deci de ce îți dă asta atâtea bătăi de cap?
"Dacă zici că nu simți așa mult atunci ești capabilă să fii destul de indiferentă deci de ce îți dă asta atâtea bătăi de cap?" Poate e in faza in care se descopera. Vrea sa stie ce si cum. Sa inteleaga ce se intampla cu ea. De ce nu e ca restul. Cine stie.
Sunt stari normale prin care trec toti oamenii la un moment dat, dar nu prea ne gandim la asta si nici nu cautam solutii sanatoase. De exemplu, solutia sanatoasa nu este ca sa te razbuni pe tatal tau, ci cum poti ajunge sa iubesti pe cineva care iti face rau. Vestea buna pentru tine este ca lucrul acesta este imposibil pentru oameni. De aceea nu trebuie sa fii descurajata, pentru ca toti oamenii sunt "in aceeasi oala".
Pentru ca nu exista om care prin puterea lui sa-si poata iubi vrajmasii.
Dumnezeu chiar intreaba retoric:
"Poate un etiopian sa-si schimbe pielea sau un pardos sa-si schimbe petele? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele, voi care sunteti deprinsi sa faceti raul?" (Ieremia.13:23)
Mai concret, intrebarea ar suna cam asa: "Ati putea voi sa iubiti fara ca Eu sa va fi pus dragostea in voi?"
Domnul Hristos, pe cand era pe cruce a strigat: " "Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!" (Luca.23:34) Ce om ar putea sa faca asta din toata inima? De unul singur -nicunul; ajutati de Dumnezeu -toti.
Asprimea tatalui tau a sadit in tine repulsie fata de el. Si este si normal.
Sunt multi oameni care spun ca se descurca in viata si fara Dumnezeu, si pot sa realizeze lucruri si fara El. Numai ca la capitolul iertare ei nu se pot descurca -pentru ca inima omului este din nastere nu doar inclinata catre rau, ci este rea in natura ei. Dar inima omului poate sa fie schimbata daca omul doreste lucrul acesta si il cere de la Dumnezeu. Pentru ca omul in puterea lui nu este capabil sa isi schimbe inima; nici macar un alt om nu poate sa i-o schimbe.
Problema pe care o ai tu se gaseste in toti oamenii -mai mult sau mai putin. Chiar si in psihologii cu care ai vorbit si cu care vei mai vorbi -pentru ca pana la urma si ei tot oameni sunt, au poate si ei problemele lor personale si/sau profesionale.
Problema se poate rezolva -aceasta doreste si Dumnezeu de la noi. Si Dumnezeu stie ca singura solutie sanatoasa este ca noi sa-L lasam pe El sa locuiasca in inima noastra, si sa i-o incredintam pe deplin, fara nici o rezerva. Iar Dumnezeu va rasplati o astfel de inima:
"Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." (1Corinteni.2:9)
Dumnezeu nu va aduce cu Sine doar liniste, pace si bucurie in suflet; ci dragostea care o va pune in inimile noastre ne va face activi: ne va ajuta sa-i iubim pe oameni -chiar si pe vrajmasi- asa cum sunt iubiti de Dumnezeu, si nu vom putea ca sa ascundem dragostea pentru toti oamenii. Ba inca ei insisi se vor minuna si se vor bucura de schimbarea produsa in noi.
Este greu? Este usor? Se merita sa-L lasam pe Dumnezeu sa ne conduca viata? Sunt intrebari care putem sa raspundem personal in inimile noastre. Cat despre mine, eu am ales: viata este mult mai frumoasa si mai usoara alaturi de Dumnezeu.
Pur si simplu faci lucrurile care te-au bagat in situatia asta. Socializeaza mai mult etc si daca simti ca nu poti sau nu ai chef, fa lucruri care sa iti dea mai multa energie si ai sa vezi ca iti vine si cheful sau rezolva problemele din cauza carora esti asa. Dar cat despre ce ai scris in ultima parte, aia nu e normal. Una e sa nu iti pese de alti oameni, lucru care nu e cine stie ce, si alta e sa vorbesti asa usor si liber despre omor "Am facut numeroase planuri pentru o crima". Concentreaza-te mai mult sa iesi din starea asta, fa ce am scris mai sus, incearca sa te integrezi in societate si o sa dispara problemele astea.
Nu ai cum sa "eviti" asa ceva. Tot ce poti face e sa te impaci cu gandul. Daca iti lipseste empatia si chestiile de genul, nu vor "aparea" doar ca tu iti doresti. Mergi la un psiholog. Poate te v/a ajuta sa te integrezi in societate. Macar sa pari normala chiar daca nu esti. Avand in vedere ca majoritatea oamenilor sunt prosti si (cica) socio/psiho sunt peste medie ( ma refer la inteligenta ) cu putina actorie, poti trece nevazuta. Numai bine!
Mi-a spus ca ma îndrept spre asta si ca am o parte din caracteristicile unui sociopat,dar NU sunt sociopata.
Inca simt empatia,inca am sentimente, nu prea puternice dar inca le am.
La psiholog am fost si nu m-a ajutat, dar comunic cu alte persoane si am o personalitate schimbatoare, ma prefac a fi normală de mai mult timp încercând sa-i imit pe cei din jur si functioneaza.
Nu vreau sa devin lipsita de sentimente si manipulatoare, cât timp sunt un om normal vreau sa evit asta.Stiu ca daca devin sociopata (cauza fiind problemele de familie care continua sa persiste)nu va mai exista o rezolvare.De asta am pus intrebarea...cat timp mai e o cale de scăpare, o cale catre normalitate vreau s-o aflu.
Ca sociopat cred ca sunt si cateva avantaje, dar imi place sa simt, nu vreau sa devin un "robot" rece pe interior.Nici nu am aflat ce inseamna sa iubesti o persoana de sex opus,as vrea sa stiu cum e acea senzatie,acele sentimente,dar faptul ca sunt sanse maricele sa devin sociopata face ca asta sa devină doar un vis.
Ma simt rece,începe sa nu-mi mai pese daca am sau nu sentimente,ma lupt cu propria-mi persoana,nu-mi doresc sa uit sentimentele.
Mereu am crezut,spus ca asta te face om, ca fara sentimente esti un nimic.
Sunt îngrijorată, dar nu cred ca pot fi ajutată...
Psihologii si psihiatrii nu isi dau interesul decat atunci cand se ajunge la crima, cand ajungi un "robot", cand e prea tarziu...
Eh, asta e.
Mi ai spus ca simti ceva pentru un prieten care e gras si te atrage caracterul lui, acum sa aflu ca nu e adevarat cool, ce sa spun, sfatul meu lasa teatru si ipocrizia cand vb cu un om
Nu.Ti-am dat eronat pentru ca ceea ce a zis Endoryus atunci nu are nicio legatura cu discutia despre sociopati.
Are 10 ani peste tine dar pe tine te duce capul mai mult ca pe el. Bravo tie. Si eu ma gandeam la fel. Ce treaba are ce am zis acolo de religiosi cu intrebarea acestei fete.
Despre sociopatie sa vorbeasca cine are habar iar singura care are habar este watherwer
Mi-ai pocit puțin numele. Da, am habar, dar e posibil ca aici endo să știe mai multe decât mine
Eu cred ca tu cunosti cel mai bine acest domeniu
Eh, si el stie, are dreptate cu ce zice, chiar stie ce vorbeste, ar trebui sa citesti ce zice.
apropo, imi explici si mie despre ce e vorba aici ca eu sunt complet pe langa
acum 5 ore | RAY a răspuns:
Ti am trimis datorita lui roscata care a vb cu mine, patetic?
RăspundeRăspunde
Da datorita tie am dat stop ignore
Problema e ca tatãl tau nu a stiut cum sa te creasca si sa-ti ofere afectiunea de care ai avut nevoie.
Nu are rost sa prinzi urã pe tatãl tau, trebuie doar sã il inlocuiesti cu un barbat mai bun, poate fi bunicul, unchiul oricine in care poti avea incredere, sau psihiatru dar de multe ori sunt doar bani aruncati deoarece e munca nu poate Face o conexiune puternica cu tine.
Uite un canal care te poate ajuta:
https://www.youtube.com/channel/UCbnSC8JrHQrAaTWpcq8s6Kg
E veche intrebarea, dar mersi.
Nu pot sa-mi gasesc un înlocuitor pentru ca nimeni nu tine cu adevarat la mine.
Nu sunt vorbe in vânt si nu-mi plâng de mila, e un adevar.
Unchiul meu conduce o firma si e mereu ocupat, il vad de 2-3 ori pe an, bunicul meu e foarte distant si rece(asa e cu toti), deci nu am parte de afectiune din partea lui si stiu ca si-ar dori sa plec definitiv de la el.
Sincer, nu-mi mai pasa.
M-am obisnuit cu situatia si sunt constienta de ceea ce cred ceilalti despre mine.
)
Incerca sa-ti dezvolti personalitatea 
Incerca sa aflii mai multe despre tine, socializand, iesind in natura, sau alte activitati de natura spirituala iti vor deschide latura emotiva si te vei deschide ca o carte, nu trebuie sa pui suflet unde nu e nevoie
Fii tu inuti cat se poate si incerca sa gasesti pe cineva ca sa-ti fie aproape un iubit sau BFF eu stiu 
Poti incerca ca de inceput in mediul online virtual, hei e mai simplu si poti vorbi cu cine vrei oricand si poate vei avea mai mult curaj ca in real sa iti exprimi sentimentele, nevoile, necazurile etc 
Ai nevoie doar de socializare pozitiva, cu oameni care te inteleg, asta lipseste din vietile multor asa zis "sociopati", incerca sa gasesti pe cineva sau ceva de care sa te bucuri in viata
Iti urez succes numai bine si noroc >
Salut! Vestea buna e ca poti merge spre normalitate doar daca tu alegi sa faci asta, prin atitudine pozitiva, optimism si comunicare. Cred ca ar fi cel mai bine sa mergi sa faci cateva sedinte cu un psihioterapeut (in termeni de specialitate - psihologie clinica si psihoterapie). Te va ajuta mult sa te cunosti, sa comunici si sa iesi din starea asta. Eu zic ca merita. Succes!
Eu te sfatuiesc sa te gandesti mai mult la tine, ce fac alti oameni nu este si nu va fi responsabilitatea ta, desigur poti interveni dar chiar daca nu constientizezi, aceasta interventie te poate afecta pe tine si pe toate persoanele dragi tie.Sa fi psihopat nu este o problema, un mare procentaj din oameniii de succes din lume sunt psihopati, suna ciudat prima data cand auzi asta dar asa e realitatea. Oamenii care sunt psihopati sunt calmi si in caz de o urgenta ei sunt cei mai buni in luarea deciziilor de moment, multi oameni ar fi speriati cand ai vad asa de seriosi si stapani pe ei dar asta doar pentru ca nu ii inteleg.Nu uita ca daca iei viata altei persoane, chiar daca scapi basma curata, multe persoane din viata acelei persoane chiar daca il urasc vor simti durere profunda care cu timpul poate ca se va cicatriza, dar va ramane in interior pentru totdeauna.Parerea mea este ca daca ingropi toate planurile vei scuti lumea de o durere mai mare decat cea provocata de persoana in cauza si te vei scuti pe tine de eforturile depuse pentru a-ti construi alta masca.Scapa de aceasta lipitoare care sta in creierul tau si suge neuroni si gandeste-te mai mult la tine si la cum va trebui sa iti gestionezi deciziile in asa fel incat pe viitor sa nu fi pusa in postura familiei tale, dar nici in cea a tatalui tau.
"Am crescut cu bunicii de la 2 ani...
....Are o avere si deseori ma gândesc ca moartea lui ar fi in avantajul bunicilor, fratilor si mamei mele."
De mică ți-a lipsit dragostea părintească. Bunicii nu au reușit să se apropie foarte mult de tine. Sentimentele le-ai închis în interiorul tău și ai încercat să pari indiferentă. Sentimentele există dar și o furie foarte mare îndreptată către tatăl tău("se implică prea puțin"). Apreciază și comunică cu persoanele din jurul tău: frați, mama, bunici. Ești protectoare față de ei: "...ar fi in avantajul bunicilor, fratilor si mamei mele."
Furia față de tatăl tău închide-o într-o cutie ferecată cu lacăte mari, pe care să nu o mai poți deschide vreodată. Cultivă semințele sentimentelor pe care le ai în grădina familiei tale: frați mamă, bunici. De ei îți pasă cu adevărat. Fii tu "sfătuitorul". Ajută-ți familia renunțând la revolta interioară. Fii tu "capul familiei" prin maturitatea ta în gândire.
Esti Ateu? ok, daca nu esti, poti citi din biblie.Acolo sunt multe sfaturi care te juta in viata.
Mult succes si multa sanatate!
-
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns -
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
