Hi! Am avut parte de o conversatie cu un psihiatru de curand,am vorbit cu acesta despre faptul ca ar exista o posibilitate sa fiu sociopata deoarece nu ma pot atasa emotional de alte persoane ci doar ma prefac ca simt ceva desi inteleg sentimentele acestora,ca sunt distanta si cam antisociala...
Am mers acolo special pentru a afla ce e in neregula cu mine si am vorbit despre asta.
La sfarsit mi-a zis ca am caracteristicile unui sociopat si ca ma îndrept spre asta,ca inca mă pot considera un om normal desi se poate observa ca am ceva probleme...
Nu mi-a prescris vreun tratament, sunt stabilă mental si nu am nevoie de asta inca dupa spusele lui.
In scoala mea sunt 2 profesoare care au facut facultatea de psihologie si mi-au spus acelasi lucru cand le-am cerut sfatul.
Intrebarea mea este...Ce as putea face pentru a evita sa devin o sociopata?
Desi am sentimente fata de alte persoane sunt aproape inexistente si parca nu mai simt tristete decat daca ma aflu intr-o situație care e in dezavantajul meu sau o persoana ma raneste prin actiunile sale.
Spre exemplu ma gândeam sa-mi omor tatăl.
Inainte sa judeci...
Am crescut cu bunicii de la 2 ani si acest om desi plăteste pentru unul dintre noi(600 lei/luna din cei 4000-5000+ pe care ii castiga)e neserios,dupa primirea salariului cheltuieste banii pe tablouri si obiecte inutile,e violent si nesimțit.
Se implica prea putin...
Are o avere si deseori ma gândesc ca moartea lui ar fi in avantajul bunicilor,fratilor si mamei mele.
Cu acei bani pe care ii are nu am mai fi nevoiti sa trăim in sărăcie...
Am facut numeroase planuri pentru o crima, parca nu mai sunt aceeasi ca pana acum cativa ani.
Niste sfaturi?
Buna seara!
Imi place ca pui problema intr-un mod cat se poate de matur. Cred ca ai o judecata buna. Din moment ce-ti doresti sa iesi din starea in care te afli inseamna ca vei reusi in timp. Nu stiu daca ai fost la un psihiatru "obisnuit" sau la vreun profesor universitar de specialitate. Cred ca trebuie sa mai cauti pe cel care sa se implice putin mai mult in a te ajuta. Desigur ca si ceea ce ti s-a spus pana acum e valabil dar se pare ca trebuie ceva mai mult.
In ce priveste tatal tau, lasa-l cu ale lui fiindca trebuie sa-ti limpezesti gandirea in sens pozitiv. De asemeni trebuie sa-ti alegi un anturaj cu persoane care sa-ti fie oarecum un model pozitiv, adica persoane optimiste si bine educate. uita-te la filme optimiste, citeste carti optimiste. Cand iti vin ganduri de razbunare sau de ciuda pe cineva incearca sa schimbi voit gandul spre ceva care ti-a facut placere in viata sau viseaza cu ochii deschisi ceva placut. cu timpul te vei obisnui sa faci asta.
Daca uneori nu simti compasiune pentru. cineva, se va rezolva si asta in timp prin simplul fapt ca in gandirea ta iti pui deja problema.
Atunci cand e vorba de altcineva, incearca sa te pui in locul lui si sa te intrebi ce ai simti in asemenea situatie si va trebui sa te comporti cu cei din jur asa cum tie ti-ar place sa se poarte ei cu tine.
Din moment ce zici ca ai facut numeroase planuri pentru. crima inseamna ca ai gresit foarte mult si nu te mai gandi deloc la astfel lucruri. Ocoleste gandurile negre si inlocuiestele cu altele cu viziune spre un viitor pozitiv al tau.
Iti doresc mult succes spre normalitatea fireasca pe care o vrei atat de mult!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Baiatu e extrem de sentimentalist cu fetitele, dar ciudat e ca la cat de sentimentalist este, spune ca sentimentele nu exista 
)
Răspunde
Problema e ca tatãl tau nu a stiut cum sa te creasca si sa-ti ofere afectiunea de care ai avut nevoie.
Nu are rost sa prinzi urã pe tatãl tau, trebuie doar sã il inlocuiesti cu un barbat mai bun, poate fi bunicul, unchiul oricine in care poti avea incredere, sau psihiatru dar de multe ori sunt doar bani aruncati deoarece e munca nu poate Face o conexiune puternica cu tine.
Uite un canal care te poate ajuta:
https://www.youtube.com/channel/UCbnSC8JrHQrAaTWpcq8s6Kg
E veche intrebarea, dar mersi.
Nu pot sa-mi gasesc un înlocuitor pentru ca nimeni nu tine cu adevarat la mine.
Nu sunt vorbe in vânt si nu-mi plâng de mila, e un adevar.
Unchiul meu conduce o firma si e mereu ocupat, il vad de 2-3 ori pe an, bunicul meu e foarte distant si rece(asa e cu toti), deci nu am parte de afectiune din partea lui si stiu ca si-ar dori sa plec definitiv de la el.
Sincer, nu-mi mai pasa.
M-am obisnuit cu situatia si sunt constienta de ceea ce cred ceilalti despre mine.
-
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns -
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
