Hi! Scz cat!
Spuneti-mi si me va rog cand s-a nascut Charles de Gaulle, ce a facut si cand a murit! Va rog imi trebuie pana maine la francea :s, nu vreau sa fie din wikipedia!
Fundaaaaaaaa+Vottt! PlsSs!

Buna!Uite ceva ce nu e pe wikipedia:Charles de Gaulle was born in Lille, France, on 22nd November, 1890. The son of a headmaster of a Jesuit school, he was educated in Paris. He was a good student and at the Military Academy St. Cyr, he graduated 13th in the class of 1912.

Commissioned as a second lieutenant, the 6 feet 5 tall de Gaulle joined an infantry regiment commanded by Colonel Henri-Philippe Petain in 1913.

In the First World War de Gaulle was wounded twice in the first few months of the conflict. Promoted to the rank of captain in February, 1915, de Gaulle fought at Verdun where he was wounded again and on 2nd March, 1916 was captured by the German Army. Over the next 32 months he was held in several prisoner of war camps and made five unsuccessful attempts to escape.

After the Armistice de Gaulle was assigned to a Polish division being formed in France where he served under Maxime Weygand. He fought against the Red Army during the Civil War and won Poland's highest military decoration, Virtuti Militari.

De Gaulle lectured at the French War College where he worked closely with Henri-Philippe Petain. Over the next few years the two men demanding a small, mobile, highly mechanized army of professionals.

De Gaulle's military ideas appeared in his book, The Army of the Future (1934). In the book he also criticized the static theories of war that was exemplified by the Maginot Line. The book was unpopular with the politicians and the military who favoured the idea of a mass army of conscripts during war. In 1936 de Gaulle was punished for his views by having his name taken of the promotion list.

In 1938 de Gaulle published France and Her Army. This book caused a disagreement with Henri-Philippe Petain who accused de Gaulle of taking credit for work done by the staff of the French War College.

On the outbreak of the Second World War de Gaulle took over command of the 5th Army's tank force in Alsace. He soon became frustrated with the military hierarcHi who had failed to grasp the importance of using tanks in mass-attacks with air support.

When the German Army broke through at Sedan he was given command of the recently formed 4th Armoured Division. With 200 tanks, de Gaulle attacked the German panzers at Montcornet on 17th May, 1940. Lacking air support, de Gaulle made little impact on halting the German advance.

De Gaulle was more successful at Caumont (28th May) when he became the only French commanding officer to force the Germans to retreat during the German Invasion of France.

On the 5th June, 1940, the French prime minister, Paul Reynaud, sacked Edouard Daladier and appointed de Gaulle as his minister of war. De Gaulle also visited London but when he returned to France on 16th June he discovered the Henri-Philippe Petain had ousted Paul Reynaud as premier and was forming a government that would seek an armistice with Germany. In danger of being arrested by the new French government, de Gaulle returned to England. The following day he made a radio broadcast calling for French people to continue fighting against the German Army.

Whereas as President Franklin D. Roosevelt in the USA recognized VicHi France Winston Churchill refused and backed de Gaulle as leader of the "Free French". Henri-Philippe Petain responded by denouncing de Gaulle. On 4th July, 1940, a court-martial in Toulouse sentenced him in absentia to four years in prison. At a second court-martial on 2nd August, 1940, sentenced him to death.

De Gaulle made attempts to unify the resistance movements in France. In March 1943 Jean Moulin, Charles Delestraint and Andre Dewavrin managed to unite eight major resistance movements under de Gaulle's leadership. However, this good work was undermined when in June, 1943, both Delestraint and Moulin were both arrested by the Gestapo.

On 30th May 1943, de Gaulle moved to Algeria. The following month the French Committee of National Liberation (FCNL) was established with de Gaulle and Henri Giraud as co-presidents. De Gaulle had difficulty working with his co-president and by July, 1943, had limited Giraud's power to command of the armed forces.

Franklin D. Roosevelt and Winston Churchill were furious when de Gaulle's announced on 26 May, 1944, that the FCNL will now be known as the Provisional Government of the French Republic. Roosevelt and Churchill refused to recognize de Gaulle's action and decided to exclude him from the planning of Operation Overlord.

Despite objections from Britain and the USA, De Gaulle's Provisional Government was recognized by Czechoslovakia, Poland, Belgium, Luxembourg, Yugoslavia and Norway. On 13th July, 1944, the governments of Britain and the USA also agreed that de Gaulle could help administer the liberated portions of France.

De Gaulle reached France from Algiers on 20th August 1944. De Gaulle and his 2nd Armoured Division was allowed to join the USA Army when it entered Paris on 25th August. At a public speech later that day he announced that the French Forces of the Interior (FFI) would be integrated into the French Army and the militia would be dissolved. He also offered posts in his government to leaders of the resistance. Those who took office included Georges Bidault, Henry Frenay and Charles Tillon.

De Gaulle was upset by not being invited to the Yalta Conference but he was allowed to represent France as one of the four countries to sign the final instrument of surrender with Germany. France was also given one of the four occupation zones in Germany.

On 13th November, 1945, the first Constituent Assembly unanimously elected de Gaulle as head of the French government. He held the post until resigning on 20th January, 1946. He then formed the right-wing group, the Rally of the French People (RFP). After initial success it declined in popularity and de Gaulle left it in 1953 and it was disbanded two years later.

After his retirement from politics de Gaulle wrote the first three volumes of his memoirs. He returned to politics in 1958 when he was elected president during the Algerian crisis. He granted independence to all 13 French African colonies but the Algerian War continued until 1962.

De Gaulle decided that France should have its own atom bomb and repeatedly blocked Britain's attempts to join the European Economic Community. In 1966 de Gaulle withdrew France from the integrated military command of NATO.

Following student riots against his government and negative results in a referendum, de Gaulle resigned from office in April, 1969. In retirement he completed his memoirs. Charles De Gaulle died on 9th November, 1970.
Daca nu intelegi,aici ai in romana(nu e foarte bine tradus):Charles de Gaulle sa născut în Lille, Franţa, la 22 noiembrie 1890. Fiu al unui director al unei şcoli iezuit, el a fost educat la Paris. El a fost un student bun si la Academia Militara St Cyr, a absolvit 13 în clasa din 1912.

Comandat ca un sublocotenent, 6 metri inaltime 5 de Gaulle a aderat un regiment de infanterie comandata de colonelul Henri-Philippe Petain, în 1913.

În primului razboi mondial, de Gaulle a fost rănit de două ori în primele luni ale conflictului. Promovat la gradul de căpitan în februarie 1915, de Gaulle a luptat la Verdun, unde a fost rănit din nou şi pe 02 martie 1916 a fost capturat de armata germană. Pe parcursul următoarelor 32 luni a fost ţinut prizonier în mai multe lagăre de război şi a făcut cinci încercări nereuşite de a scăpa.

După armistiţiu de Gaulle a fost repartizat la o divizare polonez fiind format în Franţa, unde a servit sub Maxime Weygand. El a luptat împotriva Armatei Roşii în timpul războiului civil şi a câştigat al Poloniei cea mai înaltă distincţie militară, Virtuti Militari.

De Gaulle a predat la Colegiul de Război franceză unde a lucrat îndeaproape cu Henri-Philippe Petain. De-a lungul următorii câţiva ani cei doi cer un mic, armată mobil, extrem de mecanizate de profesionişti.

Idei militare de Gaulle a apărut în cartea sa, Armata a viitorului (1934). În carte el a criticat, de asemenea, teoriile statice de război, care a fost exemplificat de către Linia Maginot. Cartea a fost nepopular cu politicieni şi militari care au favorizat ideea unei armate masă de recruţi în timpul războiului. În 1936 de Gaulle a fost pedepsit pentru opiniile sale de către având în numele său luate din lista de promovare.

În 1938, de Gaulle a publicat Franţa şi armata ei. Această carte a determinat o dezacord cu Henri-Philippe Petain, care a acuzat de Gaulle de a lua credit pentru activitatea desfăşurată de către personalul din cadrul Colegiul de Război franceză.

La izbucnirea celui de-al doilea război mondial de Gaulle a preluat comanda forţei cisternă Armatei cincea în Alsacia. Curand a devenit frustrat cu ierarhia militară, care nu a reuşit să înţeleagă importanţa de a utiliza rezervoare în mass-atacuri cu sprijin aerian.

Atunci când armata germană a izbucnit la Sedan, prin el a fost dat comanda Diviziei patra recent format blindate. Cu 200 de tancuri, de Gaulle a atacat Panzers germană la Montcornet la 17 mai 1940. Lipsiţi de sprijin aerian, de Gaulle a avut un impact minor privind stoparea înaintarea germană.

De Gaulle a fost mai mult succes la Caumont (28 mai), atunci când a devenit ofiţer francez singurul comandant de a forţa pe germani să se retragă în timpul invaziei germane din Franţa.

La 05 iunie 1940, primul-ministru francez, Paul Reynaud, Edouard Daladier demis şi numit de Gaulle ca ministrul său de război. De Gaulle a vizitat, de asemenea, la Londra, dar atunci când sa întors în Franţa, pe 16 iunie, el a descoperit-Philippe Petain Henri Paul Reynaud a avut demis de premier si a fost formarea unui guvern, care ar căuta un armistiţiu cu Germania. În pericol de a fi arestat de către guvernul francez noua, de Gaulle sa întors în Anglia. În ziua următoare el a făcut o emisiune radio de asteptare pentru poporul francez să continue lupta împotriva armatei germane.

Întrucât în ​​calitate de preşedinte Franklin D. Roosevelt în Statele Unite ale Americii recunoscute VicHi Franţa Winston Churchill a refuzat şi susţinută de Gaulle ca lider al "francez Free". Henri-Philippe Petain a răspuns prin denunţarea de Gaulle. La data de 04 iulie 1940, un tribunal din Toulouse-marţiale l-au condamnat în absenţă la patru ani de închisoare. La un al doilea Curtea marţială pe 02 august 1940, l-au condamnat la moarte.

De Gaulle a făcut încercări de a unifica mişcările de rezistenţă din Franţa. În martie 1943 Jean Moulin, Delestraint Charles şi Andre Dewavrin a reuşit să unească opt mişcări majore rezistenţă sub conducerea lui de Gaulle. Cu toate acestea, acest lucru bun atunci când a fost subminată în iunie 1943, atât Delestraint şi Moulin au fost atât arestat de Gestapo.

La data de 30 mai 1943, de Gaulle sa mutat la Algeria. În luna următoare, Comitetul Francez de Eliberare Naţională (FCNL) a fost stabilit cu de Gaulle şi Giraud Henri calitate de co-preşedinţi. De Gaulle a avut dificultati de lucru cu co-preşedinte şi până în iulie 1943, a limitat puterea de Giraud la comandă a forţelor armate.

Franklin D. Roosevelt şi Winston Churchill s-au înfuriat când a lui de Gaulle a anunţat la 26 mai 1944, că FCNL va fi acum cunoscut sub numele de guvernul provizoriu al Republicii Franceze. Roosevelt şi Churchill a refuzat să recunoască acţiunea lui de Gaulle şi a decis să-l excludă de la planificare a operaţiei Overlord.

În ciuda obiecţiilor din Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii, guvernul provizoriu a lui De Gaulle a fost recunoscută de către Cehoslovacia, Polonia, Belgia, Luxemburg, Iugoslavia şi Norvegia. La data de 13 iulie 1944, guvernele din Marea Britanie şi SUA au convenit de asemenea că de Gaulle ar putea ajuta administra porţiuni eliberat din Franţa.

De Gaulle a ajuns in Franta de la Alger la 20 august 1944. De Gaulle şi a lui Divizia 2 blindată a fost permis să se alăture armatei SUA când acesta a intrat la Paris pe 25 august. La un discurs public mai târziu în acea zi el a anunţat că forţele de Interne francez (FFI) va fi integrat în armata franceză şi miliţia ar fi dizolvat. El a oferit, de asemenea, posturi în guvernul său a liderilor de rezistenţă. Cei care au luat de birou incluse Georges Bidault, Henry Frenay şi Charles Tillon.

De Gaulle a fost deranjat de a nu fi invitat la Conferinţa de la Yalta, dar i sa permis să reprezinte Franţa ca una din cele patru ţări de a semna instrumentului final de predare cu Germania. Franţa a fost dat, de asemenea, una din zonele de ocupaţie patru în Germania.

La data de 13 noiembrie 1945, Adunarea Constituantă ales pentru prima dată în unanimitate, de Gaulle, ca şef al guvernului francez. El a deţinut funcţia până la demisionar pe 20 ianuarie 1946. El a format apoi grupul de dreapta, Raliul a poporului francez (RFP). După succesul iniţial a scăzut în popularitate şi de Gaulle a părăsit în 1953 şi a fost desfiinţată doi ani mai tarziu.

Dupa retragerea sa din politica de Gaulle a scris primele trei volume din memoriile sale. El sa întors la politică în 1958, când a fost ales preşedinte în timpul crizei algeriene. El a acordat independenţa tuturor 13 colonii franceze din Africa, dar Războiul din Algeria a continuat până în 1962.

De Gaulle a decis că Franţa ar trebui să aibă bomba atomică sale proprii şi a blocat în mod repetat încercările Marii Britanii de a adera la Comunitatea Economică Europeană. În 1966, de Gaulle a retras Franţa din comanda militară integrată a NATO.

În urma revoltelor studenţeşti împotriva guvernului său şi rezultate negative într-un referendum, de Gaulle a demisionat din funcţie în luna aprilie, 1969. În pensionare a terminat memoriile sale. Charles De Gaulle a murit pe 09 noiembrie 1970.
Succes!Funda?