Hristos a inviat si sarbatori fericite tuturor!
Pai nu prea stiu cum sa incep dar am sa incerc sa va explic cat mai clar.
Sunt o fata timida si tatal meu este un om foarte sever, nu ma lasa sa ies din casa decat foarte rar, nu ma lasa sa am prieten(am avut pe ascuns :-s ) iar despre machiaj si alte lucruri nici nu poate fi vorba, nici petreceri de craciun sau ma rog..Nu e vorba ca as suferi dupa lucrurile astea dar prietenele mele sunt mai frumoase, au mai multa libertate de la parinti si sunt, sunt mai detoate decat mine, iar eu ma simt foarte prost. De exemplu aseara la inviere ele s-au machiat, s-au imbracat elegant, iar eu eram cu o vecina cu vreo 9 ani mai mare decat mine si nu am vrut sa stau cu ele pentru ca ele se duc acolo unde sunt prietenii lor, si cand suntem intr-un cerc cu mai multi baieti eu niciodata nu zic nimic, si mai ales daca este pe acolo si baiatul de care imi place, practic mi-e rusine de mine, fiindca eu nu sunt destul de frumoasa..adica ei zic ca sunt doar ca in comparatie cu ele...si mai ales ca ele sunt si machiate iar eu sunt intotdeauna singura diferita.Si cum spuneam aseara la inviere, nici ele nu s-au omorat sa stea cu mine, oricum s-au schimbat foarte mult, prietena mea cea mai buna care era ca si o sora pentru mine de 8 ani incoace nu prea mai sta cu mine, este ocupata cu iubitul ei cu care eu i-am facut cunostinta din pacate, si iese in fiecare seara afara cu celelalte si ma rog, pe mess abia ma mai baga in seama, si i-am zis lucrurile astea si neaga tot, mie mai imi da un telefon cand isi aduce aminte, la mine nu mai vrea sa vina trebuie sa ma rog de ea cu orele ca sa vina umpic.Si va dati seama ca ma simt foarte prost, odata la 7 luni cand ies si eu afara, abia astept sa ajung acasa ca sa plang, cum a fost si aseara la inviere, imi doream atat de mult sa imi descarc sufletul dar nu imi place sa plang in public.Si azi dimineata cand m-am trezit si m-am gandit cat de singura sunt eu, adica baiatul de care imi place, vorbeste cu mine, mi-a facut complimente, dar cel mai mult imi spune cat de mult isi iubeste prietena, si oricum prietena mea cea mai buna mi-a zis ca si ei ii face complimente si ca se da la toate ..ma rog, cateodata as vrea sa ii spun, dar oricum ce rost ar avea.Asta ar insemna sa ma chinui sa ies afara, sa ma ascund de tata, plus ca el este mai mare ca mine cu 4 ani, iar eu nu am incredere in baietii cu varsta mult mai mare ca mine.Cateodata ma mai incurajez, ca ma gandesc cat de amarati sunt altii si ii multumesc Domnului ca sunt asa cum sunt, adica sanatoasa, am ce manca si ma rog, dar nu pot sa mint ca imi doresc mai mult, vreau si eu sa cunosc pe toata lumea ca si ele, si, si nu stiu sa fiu si eu mai curajoasa sau nu stiu, sa fiu ca ele. Nu o sa fac nimic in viata cu timiditatea mea si niciodata nu o sa castig nimic, nu-i asa? Multumesc anticipat pentru timpul acordat cititului.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook