Hello! Îmi puteți da niște sfaturi?
Ma simt din ce în ce mai trista, plang cam mereu din amintiri vechi, mi-e frica sa mănânc ca să nu mă îngraș, sunt extrem de anxioasa, doar când o aud pe diriga strigandu-ma ma apucă tremuratul, am început sa ma urăsc din ce în ce mai mult chiar dacă viata mea este destul de ok. Cum ar trebui sa nu mai gândesc asa? Fără psiholog

Posibil sa suferi de anxietatea, dar trebuie sa iti dai seama ce ti-a declansat-o, sa iti amintești de unde a pornit starea sau de cat timp.Si probabil asa iti vei rezolva problema.
Nu te mai descuraja, esti o fata ok cu plusuri si minusuri ca toti restul.

Salut!

Aproximativ 80-90% din gândurile avute de oameni sunt repetitive, inutile şi în mare parte negative, rezultând de aici o toxicitate dăunătoare în toate planurile vieții. Trebuie să învăţăm să alternăm gândirea cu liniştea, starea de activare a minţii cu aceea de liniştire a ei.

„Dincolo de lumea gândurilor există o arie vastă a inteligenţei, iar frumuseţea, iubirea, creativitatea, bucuria, pacea interioară vin de dincolo de minte".


Natura Universului în care trăim începe să ne arate lucruri neașteptate. Se fac numeroase salturi în evoluţie, demolându-se, rând pe rând, o serie de mituri legate de dezvoltarea umanităţii și de separarea dintre semeni, mituri legate de faptul că în afara lumii fizice nu există nimic.

Astfel, prezenţa continuă a gândurilor acţionează ca un tiran care ne fură o mare parte din energie, creează nefericire şi ne aduce boală. Pentru a întrerupe aceasta pângărire, putem să devenim „observatori ai gânditorului", adică să ne ascultăm vocea minţii din postura de spectator, însă fără a o judeca şi a o condamna.

Durerea apare ca efect/consecinţă a rezistenţei inconştiente la ceea ce există. Astfel, la nivelul gândului, rezistenţa este o formă de a judeca; iar la nivel emoţional, este o formă de negativism. Mintea încearcă mereu să nege clipa de acum şi să scape de ea.

Dar dacă devenim capabili să respectăm şi să acceptăm clipa de acum, vom fi mai liberi de suferinţă şi durere. De ce? Pentru că mintea nostră, din dorința de a-şi păstra controlul, caută mereu să obnubileze momentul prezent, îndreptându-se spre trecut sau spre viitor. Prezentul trebuie acceptat, pentru că noi l-am ales. Indiferent ce conţine acest moment, trebuie să conlucrăm împreună cu el, nu împotriva lui.



Trecutul şi viitorul sunt două iluzii, preţioasă fiind doar clipa de acum, pentru că este singura care există. Viața este acum. Ce se consideră trecut este o amprentă a memoriei și astfel se reactivează trecutul în prezent. Ce se consideră viitor este o clipă imaginată, o proiecție a minții. Rezultă deci că trecutul şi viitorul nu au realitate proprie, fiind doar reflexii ale realităţii prezentului etern.

Atitudinile negative sunt dezvoltate din cauza negării prezentului. Astfel, stresul, grijile, anxietatea sunt un rezultat al raportării la viitor şi al insuficientei trăiri a prezentului. Tristeţea, suferinţele, regretul sunt produse ale trecutului mereu actualizat şi al insuficientei trăirii prezentului. Dar dacă ne lăsăm absorbiţi de clipa de acum, toate aceste emoții negative vor dispărea.

De fapt, toată nefericirea derivă din faptul că noi suntem „aici", dar mintea noastră ar vrea să fie „acolo" în viitor sau „atunci" în trecut. A fi în prezent, aici şi acum implică acceptarea realităţii prezente și sentimentul recunoştinţei pentru ceea ce eşti /faci/ai.

In primul rand, poti incepe prin a-ti tine mintea ocupata cu anumite activitati, precum studiatul gramaticii limbii romane.

Cati ani ai? Daca ai peste 13-14 ani, starea ta sufleteasca poate fi rezultatul hormonilor, ar trebui sa-ti faci un boyfriend.

Dar cu ce ai greșit.
Scumpă domnișoară, viața asta are un singur sens. Ne îndreptăm către sfârșitul vieții cu fiecare clipă. Va veni vremea când șeful va striga după tine, apoi poștașul cu pensia și la sfârșit copii și nepoți vor striga la tine din spatele mașinii mortuare.
Am alergat prin viață spunând tot timpul că am vreme sa le fac pe toate. Simt că se apropie bătrânețea. Am realizat multe dar aș da totul să mă întorc în vremea când striga diriga la mine.
Ști cât de măruntă este problema ta pentru mine?
Vei vedea că viața va fi atât de frumoasă, și o vei prețui mai mult cu fiecare an trecut pe lângă tine.
Gândește așa. Diriga are probleme acasă, nu a satisfacut-o soțul și îmi varsă mie tot amarul. Dar într-o zi voi fi mai departe decât a visat ea vreodată.
Lupta pentru asta. Luptă cu prietenii, cu colegii cu soțul, cu copii, lupta că să ieși învingătoare. Și ai să râzi cu gura până la urechi la sfârșit.
Nu e ușor dar învingători sunt numai cei cărora soartă li s-a împotrivit.