"Zaci sub aceasta lespede rece
Dar tu ești pretutindeni.
În fiece bruș de pământ;
În bobul de grâu, de mei, de tămâie
În sabia frunzei, in piatra din râu
Peste tot înflorești primăvară eternă
În inimi, în sălcii, în spic, în cicoare.
A cui e dumbrava? A lui ȘTEFAN CEL MARE!
A cui e fântâna? A lui ȘTEFAN CEL MARE!
Cine-a dat pomilor umbra-n cărare?
ȘTEFAN CEL MARE!
Turnul, acum povârnit în spre apă,
Numele tău îl păstrează, pe zid,
Râul când sapa sub albii
Dezgroapă bourul tău pe fiece blid.
A cui e cetatea?
A lui ȘTEFAN CEL MARE
Polobocul din zid, mucezit sub firidă,
Ulcica de lut...
A lui ȘTEFAN CEL MARE
Toate sânt ale tale.
Ale tale sînt colinele
Movile cu cerul pe umeri și stanele.
Te-ngâna in spume de armi Durăul
Te leagănă-n frunze vița de vie
Cotnarii-s ai tăi si Hârlăul
Stejarii bătrâni poartă numele tău
Codrii din munți și codrii din văi
Poarta numele tău.
Duzii cei drepți ca lumânarea de său
Străjeri lângă drum,
Poartă numele tău!
Pe-aici a trecut ȘTEFAN CEL MARE,
Aici a rămas în popas ȘTEFAN CEL MARE,
Aici a vânat căprioare,
Aici hoarde tătare,
Aici a zvârlit o săgeată mai departe de Soare,
Aici a băut din smălțate pocale
Vinuri dulcii și pelinuri amare.
Pe-aici a trecut ȘTEFAN CEL MARE,
Aici a săpat o fântâna
Și colo pe brână șapte izvoare.
Tot ce-i în țară, și om te îngână.
Tu, tu ești sângele bun al câmpiei
Tu ești piatra, tu ești izvorul,
Tu ești ochiul din munte,
Tu eștin piatra și vatra,
Tu. tu ești inima Moldovei bătrână!
Piatra, ceara, fierul, mormintele
Îți poartă săpate in palme cuvintele
De-aceea astăzi când trecem un vad,
Când batem un drum, când urcăm o cărare
Știm fiecare că pe-aici într-o zi a trecut si
ȘTEFAN CEL MARE"
http://www.youtube.com/watch?v=gUbPEpDIUug
croissant întreabă: