I. O intamplare…
Totul a inceput acum doua luni, cand o anumita ea m-a contactat. Am fost placut surpins de aceasta intamplare si am decis sa ne cunoastem mai bine. Vorbeam zilnic, iar totul venea de la sine, totul era placut. Apoi am inceput sa iesim, sa ne petrecem timpul cat mai mult impreuna. Au aparut sentimente frumoase de prietenie, dar ce nu stiam era ca nu va fid oar atat, iar in scurt timp mi-am dat seama si de asta. Era ca un foc, urias. odata aprins greu mai poate fi stins. Totul era foarte bine, dare u nu imi puteam ascunde sentimentele. M-am hotarat… am decis sa ii spun totul, doar pentru a sti. Nu i-am cerut nimic, imi era prea teama sa stric ceva, sa o pierd ca prietena.
In noapte de 12 spre 13 aprilie am iesit impreuna cu ea prin oras. Stia déjà ca voiam sa vorbim, iar toata noaptea am amanat momentul pana inainte de plecarea spre casa. I-am zis si am aflat ca sentimenele erau reciproc, m-am bucurat… dar tot nu i-am cerut nimic. Acea teama inca era prezenta, dar a disparut rapid cand, oarecum, a venit ea cu idea de a avea o relatie. Si s-a intamplat in dimineata de 13 aprilie, undeva pe la ora 03:30-04:00. Eram amandoi fericiti, dar totusi stresati. Se vedea asta. A fost totul bine un timp pana intr-o seara cand am iesit iar. Ce nu stiam era ca am lasat-o probabil sa intre prea mult in viata mea, am lasat-o sa ma schimbe. In acea seara am observant ca era mai rece, am discutat despre asta si mi-a zis ca nu am nici un motiv sa fiu suparat. Ajuns acasa am inceput sa vorbim iar. Se vedea ca ceva nu era bine. Atunci mi-a zis: nu era pregatita pentru o relatie, totul s-a intamplat repede,, la inceput era altfel dar acum, iar acum era confuza… la fel si eu. Mi-a zis ca ii placeau mai mult imbratisarile mele cand veneau doar din partea unui foarte bun prieten si nu iubit. Eram confuz, nu intelegeam exact ce se intampla.
Am zis deja mai sus ca nu voiam sa o pierd nici ca prietena, dar s-a intamplat. A luat decizia ca o perioada de timp sa iasa din viata mea de tot si cica era pentru mine, pentru binele meu. Si ca avea sa se intoarca, sa fim din nou cei mai buni prieteni.
Acum, inca sunt confuz, inca ma gandesc, inca caut unele raspunsuri pe care stiu ca probabil nu le voi gasi niciodata. Au trecut cateva zile de cand nu am mai vorbit si probabil vor mai trece. Acum inca astept, inca o astept sa se intoarca…
In primul rand, vreau sa te felicit pentru modul de-a scrie! Ai formulat intr-un mod foarte frumos intreaga intamplare, la un moment dat m-am simtit ca si cum as citi o carte. Revenind la problema, eu zic s-o lasi ceva timp sa-si faca ordine-n ganduri. Daca nu se va intoarce, e alegerea ei. Stiu ca e dureros, dar trebuie sa infrunti realitatea. Crede-ma, iti spun din experienta, lucrurile frumoase si care-ti provoaca placere se petrec cand te astepti mai putin. Nu-ti pierde speranta, dar incearca sa te detasezi de respectivele zile si sa te obisnuiesc cu lipsa ei, in felul asta, nu vei fi intr-atat de mult afectat daca cumva se va hotori sa nu se mai intoarca. O sa fie bine, incearca sa-ti faci prieteni noi si sa-ti ocupi timpul cu activitati placute.
Succes!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Fix prin ceva de genul trec si eu in momentul asta, inca nu i-am marturisit sentimentele mele acelui baiat, nu cred ca o voi face prea curand, mi-e teama sa nu-l pierd ca prieten!
Multumesc muult! o sa astept in continuare si o sa continui sa scriu, e singur mod prin care ma mai linistesc. de postat nu stiu daca o s-o fac. multumesc inca o data.
Multumesc mult! o sa astept, numai asta imi ramane de facut. asta si sa scriu in continuare. e singurul mod prin care ma linistesc si oarecum mai uit din cele intamplate. iar de postat? probabil o sa mai postez. in functie de starea care o s-o am, in functie de cat de rau o sa fie...
multumesc mult inca o data!
Nu ai pentru ce. :3 Ma bucur ca am putut fi de folos.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
