Imi compar viata cu viata unor personaje fantastice si constat ca sunt un nimic ceea ce ma face sa imi pun urmatoarea intrebare. Daca sunt un nimic de ce nu dispar?

Poi daca esti un nimic inseamna ca nu existi, si daca nu existi inseamna ca n-ai cum sa dispari.

Trebuie sa admit mi-ar place sa fiu Arthas Menethil si ajung ce a ajuns el dar in situatii de astea trebuie sa nu mai gandesti absolut. Lasa-te purtat de vant caci cu cat te gandesti mai mult la existenta noastra absurda cu atat mai mult ametesti. Nu ai ce face decat sa te lasi purtat de vant. Un vant care trebuie sa porneasca din plamanii tai.

Vestea buna e ca toti ne simtim niste nimicuri la un momen dat in viata noastra
Dar e o stare trecatoare, din fericire. Poate ca esti un nimic in ochii tai dar in ochii celor care te iubesc nu esti asa
Fiecare dintre noi este unic si fiecare trebuie sa-si traiasca viata pana la sfarsit.Cine ti-a dat-o are dreptul sa ti-o ia

Nu ma intereseaza cei care ma iubesc sau cei care tin la mine.Au murit demult in mintea mea

Crezi ca acele personaje fantastice pentru a ajunge,, fantastice,, nu au trebuit da faca compromisuri si sacrifici? daca te consideri un nimic, esti un nimic... daca toti cei care chiar reprezinta un nimic ar trebui sa dispara, strazile ar fi goale iar cei care sunt valorosi stau si scriu pe TPU

Nu dispari pentru ca te-ai lovit de realitate. Bucura-te de darul de a trai.

O sa ma bucur cand totul se va sfarsii

Oh, man, you crack me up!

Fiecare e unic si are propriile lui realizari. Nu poti sa retraiesti viata cuiva, e imposibil. In schimb, trebuie sa te cunosti pe tine cu adevarat si trebuie sa iti stabilesti un tel in viata, ceva pentru care merita sa lupti. Nu esti un nimeni, esti cineva si vei fi mai mult de atat intr-o zi. Poate nu pentru omenire, dar pentru apropiati si pentru cei care te cunosc esti un dar.

Pentru ca nu e nevoie sa dispari.Probabil mai e nevoie de tine undeva.Si te sfatuiesc sa nu te mai compari cu personaje fantastice. Fantasticul se creeaza pentru a umple vidul creat de realitatea in care traim.Acum iti voi pune si eu o intrebare la care astept nerabdator un raspuns : din ce punct de vedere te consideri "nimic"?

In primul rand din punct de vedere spiritual, am un spirit slab si neputincios asta pentru ca e alimentat indirect de elemente realului care il distrug zilnic

Pentru ca insasi universul este alcatuit din asa zisele nimicuri, iar noi, suntem unele din ele. Ce? Crezi ca astia pe care tu ii consideri"modele" au aparut din senin? Nu cumva au fost nascocite tot de mintea umana? Si atunci? Te intreb-De ce am fi noi "nimicurile"? Uite ceva frumos:Mihai Eminescu spunea in una din cugetarile lui ca "Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.". ar trebui sa-ti dea de gandit.(si ma intreb...nu cumva stai prost cu stima de sine.Gandeste-te ca un "nimic" ca tine, schimba inevitabil cursul istoriei, prin simplul fapt poate ca nu face NIMIC.)

A fi extraordinar, nu inseamna neaparat a fi si fericit, a fi important, nu inseamna neaparat a fi bun, a fi sus, nu inseamna neaparat a fi MARE(om mare), important este sa fii OM IN ADEVARATUL SENS AL CUVANTULUI, iar asta poti fi chiar fara sa iti dai seama, chiar fara ca altii sa isi dea seama(cine nu te cunoaste cu adevarat). Gandeste-te doar ca multe persoane sunt iubite si respectate de abia dupa moarte... CONTEAZA MAI MULT CEEA CE LASI IN URMA! Iar la final, un mic sfat, chiar daca nu sunt in masura sa dau sfaturi: Ia de la fiecare persoana respectata de tine cate o trasatura de caracter(dar ai grija ce iei) si ai putea deveni cea mai importanta persoana pe care o cunosti!