Imi poate spune cineva versurile poeziei De-as avea de Vasile Alecsandri? FUNDA 
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Doina, doinita!
De-as avea o puiculita
Cu flori galbine-n cosita,
Cu flori rosii pe gurita!
De-as avea o mindrulica
Cu-ochisori de porumbica
Si cu suflet de voinica!
De-as avea o balaioara
Nalta, vesela, usoara
Ca un pui de caprioara!
Face-m-as privighitoare
De-as cinta noaptea-n racoare
Doina cea dismierdatoare!
Doina, doinita!
De-a, avea o pusculita
Si trei glonti in pungulita
S-o sorioara de bardita!
De-as avea, pe gindul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca pacatul greu
De-as avea vreo septe frati,
Toti ca mine de barbati
Si pe zmei incalecati!
Face-m-as un vultur mare,
De-as cinta ziua, la soare,
Doina cea de razbunare!
Doina, doinita!
Si i-as zice:
"Mindrulita,
Ma jur p-asta crucilita
Sa te tin ca un badita!"
Si i-as zice:
"Voinicele,
Sa te-ntreci cu rindunele
Peste dealuri si valcele!"
Si le-a, zice:
"Septe frati,
Faceti cruce si jurati
Vii in veci si nu va dati tu
Hai, copii, cu voinicie,
Sa scapam biata mossie
De pagini si de robie!
Vasile Alecsandri
Strunga
In padurea de la Strunga
Sint de cei cu pusca lunga
Care dau chioris la punga!
Sint de cei ce-mpusca-n luna,
Care noaptea-n frunze suna,
Feciori de lele nebuna!
Fa-te-n laturi, mai crestine,
Daca vrei sa mergi cu bine,
Sa ramii cu viata-n tine!
In potica fara soare
Ei te-asteapta la strimtoare
Sa te prade, sa te-omoare!
In dumbrava cea vecina,
Unde buhna greu suspina
Vezi cea zare de lumina?
Opt voinici cu spete late
Si cu minici suflecate,
Stau cu pustele-ncarcate.
Trei saruta crucea sfinta
Trei se lupta greu la trinta,
Unul drege, unul cinta:
Oliolio, ciocoi bogate!
Ici de-ai trece, din pacate,
Sa-ti arunc doi glonti in spate.
Oliolio, mindra fetica!
De-ai veni cole-n potica
Sa te fac mai frumusica.
Ca mi-i pusca hultuita,
Si mi-i ghioaga tintuita
Si mi-i inima-ncollita.
Oliolio, mai Taie-Baba!
Caci nu suieri mai degraba
Sa sarim voinici, la treaba!
Pusculita-mi rugineste,
Tinta-n ghioaga se toceste,
Murgul sare, nechezeste!
In padurea de la Strunga
Ce slujeste pusca lunga
Fara lupta, fara punga?
Vasile Alecsandri
Andrii-Popa
Cine trece-n Valea-Seaca
Cu hamgerul fara teaca
si cu peptul dezvalit?
Andrii-Popa cel vestit!
Septe ani cu voinicie
Si-au batut joc de domnie
Si tot prada nencetat
Andrii-Popa, hot barbat!
Zi si noapte, de calare,
Trage bir din drumul mare,
Si din tara peste tot!
Fug neferii cit ce pot,
Caci el are-o pusca plina
Cu trei glonti la radacina,
S-are-un murg de patru ani,
Care musca din dusmani.
S-are frati de cruce sapte,
Care-au supt singe cu lapte
Si nu-i pasa de nimic,
Andrii-Popa cel voinic!
Capitane, fratioare,
Ce se vede despre soare?
Sa zaresc vreo patru cai!
N-auzisi tu de-un Mihai?
Capitane, te gateste,
Mihai mindrul te goneste.
Iata-l, vine ca un zmeu!
Fa trei cruci la Dumnezeu.
Cum ii vede-n departare,
Popa striga-n gura mare:
"Hai la goana de neferi!
Hai la hora de muieri!"
Au zis! tipa, se arunca
Trece ses, piraie, lunca
Cu fugarul sprintinel
Si cu hotii dupa el.
Mihai mindrul vine iar
Falnic ca un stilp de para,
Pe-un cal alb ce n-are loc
Si din ochi arunca foc.
Fug cum fuge-o rindunica
Fug ca fulgerul cind pica
Si se duc voinicii, duc,
Cu urgie de haiduc!
Pept in pept! cimpul rasuna,
Toti de tot dau impreuna.
Toti la lupta-s inclestati,
Toti in singe incruntati.
"Ura, frati!" caii necheaza,
Sus vazduhul scinteiaza.
"Ura!" moartea s-au ivit!
Vulturu-n zbor s-au oprit!
Zi de vara pan-in seara
Dau voinicii sa se peara,
Si cu ferul ascutit,
Si cu pumnul amortit.
Singele-n rani gilgiieste,
Glasu-n gura se sfirseste.
Zece-s morti! doi inca vii,
Mihai mindrul si Andrii.
Andrii fuge far' de-o mina.
Prinde murgul la fintina,
Da peptis, sare pe sa
Si din gura zice-asa:
"Zbori, copile sprintinele,
Sa ma scapi de chinuri grele,
Ca ma jur, de ma-i scapa,
Ca pe-un frate te-oi cata."
Murgul sprinten se rapede.
In zadar!
Mihai mi-l vede!
"Stai, hot-popa, dragul meu,
Sa-ti arat cine sint eu!"
Si cum zice, mi-l chiteste,
Drept in frunte mi-l loveste!
"Ura!" Vulturul din nori
Racni falnic de trei ori,
Vasile Alecsandri
Iata! hora se porneste
Sub stejar, la radacina.
Iata! hora se-nvirteste...
Vina, puico, vina.
Linga mine vin', draguta,
Sa te pot stringe de mina
Ca ieri seara, la fintina;
Mario, Mariuta!
Duh-de-Spaima!
Pei-Naluca!
Suna bine-n cobza, suna,
Sa nu-ti fac spetele struna
Si chica maciuca.
Tu, Fes-Ros cu giubea lunga!
Din arcus trage mai tare,
Caci in gard am un par mare
Si multi bani in punga!
Tot asa pan-in deseara!
Mult frumoasa-mi e puicuta,
Ca o zi de primavara
Maria, Mariuta!
Tot asa, tot voiniceste!
Nu ma dati, mai, de rusine,
Caci gurita ce-mi zimbeste
Vira dracu-n mine.
Mi-am pus flori la palarie,
Mi-am pus flori, mi-am pus margele,
Sa se uite cu mindrie
Puicuta la ele.
Am camesa cu aItita,
Tot de fir si de matasa,
Am pe spate-o durdulita...
De nime nu-mi pasa!
Nici de vornic, nici de dracul,
Nici de vraja ciocoiasca,
Nici de turc, nici de cazacul...
Tara sa traiasca!
Bateti toti intr-o lovire
Sa vuiasca-n fund pamintul;
Lumea-ntreaga sa se mire
Si Dumnezeu Sfintul!
Sint satul de biruri grele
Si de plug si de lopata,
De ciocoi, de zapciele
Si de sapa lata.
Astazi horele sint pline!
Crape-mi sure opincuta,
Si sa mor in joc cu tine,
Mario, Mariuta!
Vasile Alecsandri
Baba Cloanta
Sede baba pe calcaie
In tufarul cel uscat,
Si tot cata nencetat
Cind la luna cea balaie,
Cind la focul cel din sat.
Si tot toarce, cloanta toarce,
Din masele clantanind
Si din degite plesnind.
Fusu-i rapide se-ntoarce,
Iute-n aer sfiriind.
"Fugi, Urite! baba zice,
Peste codrul cel frunzos,
In pustiu intunecos!
Fugi, s-alerge-acum aice
Dragul mindrei Fat-Frumos.
De-a veni el dupa mine
Sa-l iubesc eu, numai eu,
Dare-ar Domnul-Dumnezeu
Sa-i se-ntoarca tot in bine,
Cum se-ntoarce fusul meu!
Iar de n-a vrea ca sa vie,
Dare-ar Duhul necurat
Sa fie-n veci farmecat
Si de-a Iadului urgie
Vecinic sa fie-alungat!
In cap ochii sa-i se-ntoarca
Si sa-i fie graiul prins,
Iar Satan, c-un fer aprins
Din pept inima sa-i stoarca
Si s-o arda-n foc nestins!
Fiara-Verde sa-l goneasca
Cit va fi cimp de gonit
Si lumina de zarit.
Noaptea inca sa-l munceasca
Singe-Ros si Hraconit!"
Toarce baba, mai turbata!
Fusu-i zboara nevazut,
Caci o stea lunga-au cazut,
Pe luna s-au pus o pata
S-in sat locul au scazut:
"Draga puiule, baiete,
Trage-ti mina din cel joc
Ce se-ntoarce linga foc,
S-ochii de la cele fete,
Cu ochi mari, far' de noroc.
Vin' la mine, voinicele,
Ca eu noaptea ti-oi cinta,
Ca pe-o floare te-oi cata,
De diochi, de soarte rele,
Si de serpi te-oi descinta.
Vai! din ziua cea de vara
Cind, prin lunca ratacit,
Cintai Doina de iubit,
Cu-a mea inima amara
Sufletu-mi s-au invrajbit!
Ada-mi fata ta voioasa
S-ai tai ochi de dismierdat,
Ca ma jur in ceas curat
Sa-ii torc haine de matasa,
Haine mindre de-mparat.
Vircolaciul se lateste
Sus pe luna, ca un nor,
Vin' ca pasarea-ntr-un zbor
Pan' ce viata-mi se sfirseste
Ca si lina din fuior."
Baba Cloanta geme, plinge,
Caci fuiorul s-au sfirsit
Iar voinicul n-au venit!
Minele cumplit isi fringe
Crunt strigind spre rasarit:
"Sai din hau far' de lumina
Tu, al cerului dusman!
Tu, ce-n veacuri schimbi un an
Pentr-un suflet ce suspina,
Duhul raului, Satan!
Tu, ce stingi cu-a ta aripa
Candela de pe mormint,
Unde zac moaste de sfint,
Cind incungiuri intr-o clipa
De trei ori acest pamint!
Vin' ca-n ceasul de urgie
Cind zbori noaptea blastemind,
Ca sa-mi faci tu pe-al meu gind,
Ca de-acum pe vecinicie
Tie sufletul imi vind!"
Abie zice, si deodata
Valea, muntele vuiesc,
In nori corbii croncaiesc,
Si pe-o creanga ridicata
Doi ochi dusmani stralucesc!
"Eu pe mindru-ti l-oi aduce
(Zbeara-un glas ce da fiori),
Pintre serpi si pintre flori,
La cea balta de ma-i duce
Si-mpregiuru--i de trei ori!"
Baba Cloanta se porneste
Fara grija si pacat.
Cu Satan incalecat,
Ce din dinti grozav scrisneste
Si tot blestema turbat.
Salta baba, fuge, zboara
Cu sufletul dupa dor
Ca o buhna la izvor,
si-n urma-i se desfasoara
Toata lina din fuior.
Fuge baba despletita,
Ca virtejul fioros,
Sus, pe malul lunecos,
Si-n tacerea adincita
Satan urla furios.
Mii de duhuri ies la luna,
Pintre papurii zburind,
Si urmeaza suierind
Baba Cloanta cea nebuna
Care-alearga descintind.
Codrul suna, clocoteste
De-un lung hohot pan-in fund.
Valea, dealul ii raspund
Prin alt hohot ce-ngrozeste,
Dar pe dinsa n-o patrund!
Ea n-aude, nici nu vede,
Ci tot fuge nencetat
Ca un duh inspaimintat,
Caci Satana o rapede
Catra telul departat.
Zece pasuri inca grele...
Mindrul ca si-a dismierda,
Ca pe-o floare l-a cata,
De diochi, de soarte rele
Si de serpi l-a descinta.
Doi pasi inca...
Vai! in lunca
Tipa cucosul trezit;
Iar Satan afurisit
Cu-a sa jertfa se arunca
In baltoiul mucezit!
Zbucnind apa-n nalte valuri,
Mult in urma clocoti,
In mari cercuri se-nvirti,
Si de trestii, si de maluri
Mult cu vuiet se izbi.
Iara-n urma linistita
Dulce unda-si alina
Si in taina legana
Fata lunei inalbita
Ce cu ziua se-ngina...
Cind pe malu-i trece noapte
Calatorul suierind,
Pintre papuri cind si cind
El aude triste soapte
Si-un glas jalnic suspinind:
"Vin' la mine, voinicele,
Ca eu noaptea ti-oi cinta,
Ca pe-o floare te-oi cata,
De diochi, de soarte rele,
Si de serpi te-oi descinta!"
Vasile Alecsandri
Steluta
Tu, care esti perduta in neagra vecinicie,
Stea dulce si iubita a sufletului meu!
Si care-odinioara luceai atit de vie
Pe cind eram in lume tu singura si eu!
0! blinda, mult duioesa si tainica lumina!
In veci pintre stelute te cata al meu dor,
S-adeseori la tine, cind noaptea e senina,
Pe plaiul nemurirei se-nalta c-un lung zbor.
Trecut-au ani de lacrimi, si multi vor trece inca
Din ora de urgie in care te-am pierdut!
Si doru-mi nu s-alina, si jalea mea adinca
Ca trista vecinicie e fara de trecut!
Placeri ale iubirei, placeri incintatoare!
Simtiri! marete visuri de falnic viitor!
V-ati stins intr-o clipala ca stele trecatoare
Ce las-un intuneric adinc in urma lor.
V-ati stins! si de atunce in cruda-mi ratacire
N-am alta mingiiere mai vie pe pamint
Decit sa-nalt la tine duioasa mea gindire,
Steluta zimbitoare dincolo de mormint!
Caci mult, ah! mult in viata eu te-am iubit pe tine,
O dulce dismierdare a sufletului meu!
Si multa fericire ai ravarsat in mine
Pe cind eram in lume tu singura si eu!
Frumoasa ingerela cu albe aripioare!
Precum un vis de aur in viata-mi ai lucit,
Si-n ceruri cu grabire, ca un parfum de floare,
Te-ai dus, lasindu-mi numai un suvenir iubit.
Un suvenir, comoara de visuri fericite,
De scumpe, si ferbinte, si dulce sarutari,
De zile luminoase si indumnezeite,
De nopti venetiane si pline de-ncintari.
Un suvenir poetic, corona vietii mele,
Ce mingiie si-nvie duioasa-inima mea,
Si care se uneste cu harpele din stele
Cind ma inchin la tine, o! draga, line stea!
Tu dar ce prin iubire, la a iubirei soare,
Ai desteptat in mine poetice simtiri,
Primeste-n alta lume aceste lacrimioare
Ca un rasunet dulce de-a noastre dulci iubiri!
Vasile Alecsandri
Gondoleta
Cu Ninita-n gondoleta
Cind ma primblu-ncetisor,
Trecatorul din Piateta
Ne priveste-oftind de dor,
Atunci cerul se-nsenina,
Lucind vesel l-amindoi,
S-Adriatica s-alina,
Se alina pentru noi.
In laguna de ne place
A pluti pe-a marei val,
Pentru noi Siroco tace
Pe-a lui Lido verde mal,
Si sub lunga sa lopata
Gondoleta salta lin,
Cu Ninita leganata
Leganata pe-al meu sin.
Mina vesel, lopatare,
De la Lido la San-Marc.
Ia de-alung Canalul Mare
Ce se-ndoaie ca un arc.
Mergi cIt draga mea Ninita,
Stind la peptu-mi infocat,
Mi-a da dulcea sa gurita,
Mi-a da dulce sarutat.
Cit va fi in ceruri luna,
Cit va fi senin pe cer,
La Gindeca, spre laguna,
Zbori, voinice gondolier.
Du-ne, Toni,-n linistire
Pan' ce, stind gondola ta,
Viata noastra de iubire
Cu iubire va-nceta!
Vasile Alecsandri
Pe marea
Ah! viata pentru mine,
Scump inger! fara tine
Nu are nici un bine,
Nu are nici un dar.
In cer fie lumina,
Sau nori, sau noapte lina
Sufletul meu suspina,
Suspina cu amar!
Oricare nalucire
L-a omului simtire
Aduce-nsufletire
Cu glasu-i incantat
Se perde-n neagra ceata
Ce-ntuneca-a mea viata
Si glasu-i se ingheata
De mine departat.
Acum cerul zambeste,
Natura-ntinereste
Si tot care traieste
Se simte fericit;
Dar mie ceru-mi pare
Cuprins de-ntunecare;
Vad lumea-n intristare
Ca sufletu-mi cernit!
Zadarnic cat placere,
Zadarnic mangaiere,
S-alin a mea durere,
Sa curm al meu suspin.
Trecuta fericire
Izvor e de jalire,
Si dulcea-i suvenire
Hraneste jalea-n san!
O, valuri mari de spume!
Purtati-ma prin lume
Ca frunza fara nume
Ce o plutiti usor,
Si m-aruncati din mare
Perdut, fara suflare,
Pe malul cu uitare
Adancului Bosfor!
Vasile Alecsandri
Pe un album
In zadar vuieste Cerna si se bate
De-a ei stanci marete, vechi, nestramutate,
Si-n cascade albe salta pe-a lor san...
Apa-i trecatoare, pietrele raman!
In zadar si anii s-adun cu grabire,
Trecand peste inimi ce-au gustat iubire!
Suvenirul dulce de-un minut slavit
Pintre-a vietii valuri sta-n veci neclintit!
Vasile Alecsandri
Adio Moldovei
Scumpa tara si frumoasa
0, Moldova, tara mea!
Cine pleaca si te lasa
E patruns de jale grea,
Caci, plutind in visuri line
Pe-al tau sin ca intr-un rai,
Dulce-i viata de la tine
Ca o dulce zi de mai!
Eu te las, tara iubita,
De-al tau cer ma departez
Dar cu inima cernita
Pling amar, amar oftez!
Trist, acum la despartire
De fiori ma simt cuprins.
S-orice draga nalucire
Pentru mine-acum s-au stins!
Cine stie, cine stie
Daca-mpins de-al soartei vint,
M-oi intoarce-n veselie
Sa sarut al tau pamint!
De-oi videa inca vrodata
Muntii tai rasunatori
Ce cu-o frunte inaltata
Se perd falnic pintre nori;
Si-ai tai codri de verdeata,
Unde curg, soptesc usor
Reci izvoare ce dau viata,
Doine care zic de dor,
Si-al tau cer care zimbeste
Sufletului romanesc
Si oricare ma iubeste
S-ori pe care eu iubesc!
Iata ceasul de pornire!
Iata ceasul mult amar!
Veselie, fericire,
Eu le las pe-al tau hotar,
S-a mea inima iti zice:
O! Moldovo ce jalesc,
Adio! ramii ferice,
Ferice sa te gasesc!
Vasile Alecsandri
Hora Unirei
Hai sa dam mina cu mina
Cei cu inima romana,
Sa-nvirtim hora fratiei
Pe pamintul Romaniei!
Iarba rea din holde peara!
Peara dusmania-n tara!
Intre noi sa nu mai fie
Decit flori si omenie!
Mai muntene, mai vecine,
Vina sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere.
Unde-s doi puterea creste!
Si dusmanul nu sporeste!
Amindoi suntem de-o mama,
de-o faptura si de-o sama,
Ca doi brazi intr-o tulpina,
Ca doi ochi intr-o lumina.
Amindoi avem un nume,
Amindoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
In noi doi un suflet bate!
Vin' la Milcov cu grabire
Sa-l secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastra vechi hotare.
Si sa vada sfintul soare
Intr-o zi de sarbatoare
Hora noastra cea frateasca
Pe cimpia romaneasca!
Vasile Alecsandri
Stelele
De la mine pin' la tine
Numai stele si lumina!
Dar ce sunt acele stele?
Sunt chiar lacrimile mele
Ce din ochii-mi au zburat
Si pe cer s-au aninat
Cum se-anina despre ziori
Roua limpede pe flori!
Varsat-am multe din ele
Pentru soarta tarii mele!
Multe pentru cei ce sunt
Pribegiti de pe pamint!
Multe lacrimi de jalire...
Iar de dulce fericire
Ah! varsat-am numai doua,
Si-s luceferi amindoua!
Vasile Alecsandri
Mezul iernei
In paduri trasnesc stejarii!
E un ger amar, cumplit!
Stelele par inghetate, cerul pare otelit,
Iar zapada cristalina pe câmpii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârtâie sub picioare.
Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios
Ca inaltele coloane unui templu maiestos,
Si pe ele se aseaza bolta cerului senina
Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.
O! tablou maret fantastic!
Mii de stele argintii
In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii.
Muntii sânt a lui altare, codrii organe sonoare
Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare.
Totul e in neclintire, fara viata, fara glas;
Nici un sbor in atmosfera, pe zapada - nici un pas;
Dar ce vad?
In raza lunii o fantasma se arata...
E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimântata!
Vasile Alecsandri
Sus pe culme bradul verde
Sub zapada albicioasa
Pintre negura se perde
Ca o fantasma geroasa.
Si priveste cu-ntristare
Cum se primbla prin rastoace
Iarna pe un urs calare,
Iarna cu septe cojoace.
El se scutura si zice:
,, In zadar, tu, vrajitoare~
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fara soare.
In zadar ingheti pamintul,
Ucizi florile si stupii
Si trimiti moartea cu vintul
Si trimiti foamea cu lupii
In zadar a ta suflare
Apa-n riuri o incheaga,
Sterge urma pe carare
Si de mine turturi leaga.
In zadar aduci cu tine
Corbul negru si pradalnic,
Si din codrii cu jivine
Faci sa iasa urlet jalnic.
In zadar, urgie cruda,
Lungesti noaptea-ntunecoasa
Si, rizind de-a lumei truda,
Scurtezi ziua luminoasa.
In zadar imi pui povara
De zapada si de gheata.
Fie iarna, fie vara,
Eu pastrez a mea verdeata!
Trei calatori fantastice cutiera pamintul:
Soarele splendid, gerul ingrozitor si vintul.
Unul da viata, altul da moarte, aparind,
Al treile mingiie cu aripa-i, zburind.
Ei intilnesc o fata, voioasa caprioara,
Ca soarele de vie, ca vintul de usoara.
Si-i zic: "Copila draga, alege din noi trei,
De vrei sa fii mireasa, pe care tu il vrei!"
Romanca le raspunde cu o vesela zimbire:
"Sunt sprintena ca vintul, pe dinsu-l vreau de mire!"
"Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins?
Am sa-mi razbun la vara cu focul meu nestins."
"Cum? zice gerul aspru, m-ai departat pe mine?
Am sa inghet la iarna si inima din tine."
"Nu-mi pasa, mindre soare, de focu-ti arzator
Cit mi-a sufla in fata un vint racoritor.
Nici de-al tau frig nu-mi pasa, o gerule de gheata,
Cit vintu-n mezul iernii nu mi-a sufla in fata."
Vasile Alecsandri
Cuza Vodã
Vazutu-te-am in pace suind scara marirei
Si-n pace luand calea augusta-a nemurirei,
O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare
Sadit pe miriade de libere ogoare!
O clipa aparut-ai in planul veciniciei
Si vecinice mari fapte lasat-ai Romaniei,
Naltand din parasire antica-i demnitate
Prin magica Unire si sacra Libertate.
Ca norul plin de manã ce trece si revarsa
O ploaie roditoare pe brazda care-i arsa,
Si, stand apoi deoparte, in urma lui priveste
Cum brazda se deschide si campul infloreste,
Asa si tu din ceruri ai dulcea mangaiere
Si vezi a tarii tale frumoasa renviere,
Tu, ce-ai starpit cu sceptrul, unealta de rodire,
Din suflete si campuri samanta de serbire,
Acum te odihneste gustand eterna pace
In taina maiestoasa a mortii care tace,
Lasand o lume-ntreaga la tine sa gandeasca
S-a ta legenda, Cuza! cu falã s-o rosteasca...
Sunt nume destinate, ca numele tau mare,
Sa steie neclintite pe-a Timpului hotare
Si vecinic sa raspânda o falnica lumina
Pe seculii ce-n umbra, trecand, li se inchina!
Vasile Alecsandri
Sergentul
Pe drumul de costise ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicind in gindul lui:
"Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa...
As vrea sa zbor, si rana din pulpa nu ma lasa!"
Si bietul om, slab, palid, avind sumanul rupt
Si o camesa rupta bucati pe dedesubt,
Pasea tragind piciorul incet, dar pe-a lui fata
Zbura ca o lumina de glorie mareata,
Si-n ochii lui de vulturi adinci, vioi si mari
Trecea lucioase umbre de eroi legendari.
Opinca-i era sparta, caciula desfundata,
Dar fruntea lui de raze parea incoronata.
Calica-i era haina, dar straluceau pe ea
Si crucea "Sfintul Gheorghe" si a "Romaniei Stea".
Romanul venea singur pe drumul plin de soare,
Cind iata ca aude fanfare sunatoare
Si vede nu departre in fata lui venind
Un corp de oaste mindra in aur stralucind.
Erau trei batalione de garda-mparateasca
Mergind voiios la Plevna cu dor s-o cucereasca.
In frunte-i colonelul semet, pe calu-i pag,
La bravii sai tovarasi privea ades cu drag,
Si inima in pieptu-i batea cu foc, desteapta,
Caci el visa, privindu-i, la lupta ce-i asteapta.
Deodat' el da cu ochii de sarbedul roman
Ce stase-n loc la umbra, sub un stejar batrin,
Si mult se minuneaza, si nici ca-i vine-a crede
Cind crucea "Sfintul Gheorghe" pe sinul lui o vede.
S-opreste regimentul, iar bravul colonel
Se-nchina la drumetul, s-apropie de el.
Si-i zice cu blindeta:
"De unde vii straine?"
"Vin tocmai de la Plevna."
"Cum e acolo?" "Bine."
"Dar aste decoratii cum, cine ti le-au dat?"
"Chiar domninorul nostru s-al vostru imparat."
"Dar pentru care fapte?" "Stiu eu?
Cica drept plata
Ca am luat eu steagul redutei... si pe data
Cu el, strapunsi de glonturi, ne-am prabusit in sant..."
"Dar ce rang ai voinice?" "Am rang... de dorobant!"
Atunci colonelul, dind mina cu sergentul,
Se-ntoarce, da un ordin...
Pe loc, tot regimentul
Se-nsira, poarta arma, saluta cu onor
Romanul care pleaca tragind a lui picior.
Vasile Alecsandri
Hora de la Plevna
Colo-n Plevna si-n redute
Stau paganii mii si sute
Stau la panda tupilati
Ca zavozi de cei turbati.
Las' sa seada mari si mici...
Trageti hora, mai voinici!
Sus, in tabara turceasca
Dat-au tusa magareasca.
Rapciugosii crunt tusesc,
Cu ghiulele-n noi stropesc.
Las' sa crape, mici si mari...
Trageti hora, mai tunari!
Jos in vale, pe campie,
Basbuzuci de casapie
Si cercheji merei cumpliti
Rup cu dintii din raniti.
Las' sa rupa... rupe-i-as!
Trageti hora, calarasi!
Ziua, noaptea, glontii ploua,
Tot pamantu-i ud de roua.
Nu e roua din senin,
Ci e sange de crestin.
Las' sa ploaie ca din nori.
Trageti hora, rosiori!
Iaca, ma! din parapete
Vine-o scroafa ca sa fete
Opt godaci s-un godacel,
Toti cu ratul de otel.
Las' sa fete mii de mii...
Trageti hora, mai copii!
Ne-a veni si noua-odata
Zi de plata si rasplata
Sa-l aducem la aman
Pe Gaziul de Osman.
Vie! ura! la Balcani!
Trageti hora, mai curcani!
Cat e negru, cat e soare,
Moartea sede panditoare
Si prin santuri si prin rapi,
Si tot bate din aripi.
Las' sa bata pana mani...
Trageti hora, mai romani!
Vasile Alecsandri
Din umbra deasa-a norului
Intins pe tari straine
Cu aripele dorului
Voios revin la tine,
O! cuib al fericirilor,
O! tara luminoasa,
Comoara-a nalucirilor,
Gradina mea frumoasa!
S-avantul tineretelor
Ce-n sanu-mi se trezeste,
Prin lumile poetilor
Zburand ma rataceste.
Si-n farmecul avantului
Tot ce sub ochi rasare
In poalele pamantului
Mai dragalas imi pare;
Intinderea campiilor
In zari mai lin se perde.
Mai dulce-i rodul viilor,
Verdeata e mai verde.
Mai nalte sant inaltimile,
Mai cald e mandrul soare,
Mai limpezi limpezimile
De rauri si izvoare.
Iar fetele cu florile
Mai viu rad intre ele,
Si spun privighetorile
Mai tainic viers la stele.
Aice-i tara basmelor
Ce-ngana-a noastra minte
Prin freamatul fantasmelor
Din timpi de mai nainte.
Aice-i vestea Doamnelor
Din lumea legendara,
S-a prelungirii toamnelor
Sub cerul de primavara.
Aice-i tara tarilor
S-a doinelor de jale
Ce-n linistirea serilor
Te tin uimit in cale.
Aici cu lacrimioare
Bujori se prind in hora.
Aice insusi soarele
Are-ntre flori o sora,
Si-n stancele Carpatilor
Cresc paseri nazdravane,
Si-n sufletul barbatilor,
Mandriile romane!
O! gura dulce-a raiului,
Tu dai prin o zambire
Si fericire traiului,
Si mortii fericire.
Luceferii eterului
Ravnind privesc la tine,
Si toti ingerii cerului
Te-au indragit ca mine!
Vasile Alecsandri
Fluierul
In poiana verde am gasit un fluier
Si i-am zis in treacat:
,, O! Fluier pierdut,
Ai avut odata mult maestru suier
Care uimea lumea, s-acum esti tacut.
Astfel si poetul viu in tinereta
Gingas, cu iubire, dulce a cantat,
Dar i-a plecat fruntea trista batraneta
Si i s-a stins glasul s-a ramas uitat."
Fluierul raspunde:
,, Frate, fratioare,
A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins,
Dar a noastra soarta e multumitoare;
Am cantat o doina, si e de ajuns."
Vasile Alecsandri
Zi cu soare, ger cu stele! ...Hai, iubita, la primblare,
Caii musca-a lor zabale, surugiul e calare;
Saniuta, cuib de iarna, e cam stramta pentru doi...
Tu zambesti?
Zambirea-ti zice ca e buna pentru noi.
Caii scutura prin aer sunatoarele lor salbe,
Rapind sania usoara care lasa urme albe.
Surugiul chiuieste;
caii sboara ca doi smei
Prin o pulbere de zare, prin un nour de scantei.
Pe campia inalbita, neteda, stralucitoare
Se vad insule de codri, s-aud câni de vânatoare;
Iar in lunca pudruita cu marunt margaritar
Salta-o veverita mica pe o creanga de stejar.
Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zavoaie;
Crengile-aninate-n cale ning stelute si se-ndoaie.
Iat-o gingasa mladita cu sirag de martisori...
Tu o rupi?
Ea te stropeste cu fulgi albi racoritori.
De-as fi-n a tineretii floare,
Cand toate zilele sunt bune,
Pe cand din inima cu soare
In veci lumina nu apune,
Multe-as avea in taina-a-ti spune
Ca sa devii tu ganditoare.
De-as fi ce-am fost pe lume-odata,
Privind in fata viitorul,
Cand ma-ndrageam de orice fata
Ce-mi parea sora cu amorul,
As destepta in tine dorul
Cu-a mea cantare infocata
Dar nu-s in floarea tineretii,
Si nu-ndraznesc nimic a-ti zice!
Mergi dar, copila,-n calea vietii
Intimpinand zimbiri amice.
Eu te-oi privi oftand, ferice,
Rapit de farmecul frumusetii.
Si insa de-ai vrea sa ai parte...
Dar ce zic?
Timpul ne disparte.
Tu esti sosind, eu in plecare,
A ziorilor vie lucire
Nu poate, ah! avea-ntilnire
Cu-apusul palid ce dispare!
Răspunde
Dar aceasta este Doina de Alecsandri 
Răspunde 
Doina, doinita!
De-as avea o puiculita
Cu flori galbene-n cosita,
Cu flori rosii pe gurita!
1821-1890
Face-m-as privighetoare,
De-as canta noaptea-n racoare
Doina cea dismierdatoare!
De-as avea o balaioara
Nalta, vesela, usoara
Ca un pui de caprioara,
De-as avea o mandrulica
Cu ochisori de porumbica
Si cu suflet de voinica!
Doina, doinita!
De-as avea o pusculita
Si trei glonti in pungulita
Si-o sorioara de bardita!
De-as avea, pe gandul mieu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca pacatul greu!
De-as avea vreo septe frati,
Toti ca mine de barbati
Si pe smei incalecati!
Face-ma-as un vultur mare
De-as canta, ziua, la soare,
Doina cea de razbunare!
Doina, doinita!
Si i-as zice: Mandrulita,
Ma jur p-asta cruciulita
Sa te tin ca un badita!
Si i-as zice: Voinicele,
Sa te-ntreci cu randunele
Peste dealuri si valcele!
Si le-as zice: Sapte frati,
Faceti cruce si jurati
Vii in veci sa nu va dati!
Hai, copii, cu voinicie
Sa scapam biata mosie
De pagani si de robie! asta?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
