Bună!
Teatrul poate însemna fie arta, fie clădirea în care se desfășoară spectacolele de teatru. În sens figurat, teatru reprezintă un loc în care se desfășoară o acțiune importantă.
Este vorba de spectacole în care actorii reprezintă personaje pentru a fi privite din exterior (de către un public), într-un timp și spațiu limitat. Dialogurile scrise se numesc piese de teatru, dar există și teatru fără text scris dinainte, sau chiar fără cuvinte, folosindu-se de mimă și dans.
De ce, dacă noi jucăm în mod natural niște roluri, avem nevoie de teatru? În special, pentru a crea o oglindă socială, un mymesis o reflectare care reproduce exact sau caricaturizează societatea, care ne permite să înțelegem mai bine imperfecțiunile sale: acest rol politic era mai evident în Grecia Antică (Pacea lui Aristofan de exemplu).
De asemenea, teatrul poate avea un efect de catharsis, pentru a exterioriza sentimentele care nu sunt permise de societate. Teatru poate fi de asemenea și un mod de divertisment.
Teatrul Globe s-a deschis în Londra, în mai 1599.Structura sa circulară a fost construită din lemn și aproape 3000 de oameni aveau locuri în balcoane sau în picioare în jurul scenei în aer liber, într-o zonă cunoscută ca fosă. Wiliam Shakespeare a scris exclusiv pentru propria lui companie de teatru și multe dintre piesele sale și-au avut loc la Globe. Nu numai că a scris piesele, dar el a și jucat în unele dintre ele. Intrarea costa un penny în fosă și 2 penny la balcon.
Teatrul modern își are probabil rădăcinele în in- terpretările dramatice ale teatrului din Grecia antică. Pentru realizarea unui spectacol dramatic, teatrul poate îmbina desenul, muzica, dansul, dar și poezia și proza.
Grecii antici au pus bazele tragediei și comediei. Corul cînta povestea piesei, în timp ce actorii își mimau rolurile. Publicul stătea în locuri mai înalte ( pe pantele colinelor ), iar acțiunea se desfășura pe un loc plat, numit orchestră.Din 450 î.Hr. s-au construit teatre cu locuri pentru public, pe bănci de piatră, ca cel de la Epidarus.Romanii au adăugat o scenă mai adecvată, care asigura un decor de fundal.În fața acestuia, la fel ca în teatrele mo- derne, se afla o scenă ridicată deasupra orches- trei.
În anii 1950, teatrele englezești erau clădiri circulare de lemn, cu scenă deschisă.În seco- lul al XVII-lea s-a introdus arcada, un cadru în jurul părții din față a scenei, care masca zonele unde așteptau actorii sau cei ce înlo- cuiau decorurile.Cea mai inportantă figură a teatrului european din secolul al XVIII-lea a fost David Garrick ( 1717-1779 ), un actor și manager, care a pus în scenă piese noi și lucrări de Wiliam Shakespeare.
În sec. al XIX-lea a devenit tot mai popular teatrul de revistă cunoscut în America de Nord sub denumirea de vodevil. Aveau actori, cîntăreți și comedianți, care evoluau în fața unui public en- tuziast și zgomotos. Opera și baletul( dansul dra- matic )au înflorit în secolul al XIX-lea.S-au dez- voltat în același timp și iluminatul electric, scene- le rotative, efectele speciale incitante cu apă, fum și diverse iluzii vizuale.Producțiile au devenit atît de elaborate, încît prin anul 1910, unii directori preferau decorurile.Noile idei includeau scena îm- pinsă în față, care a dus apoi la scena circulară, în- conjurată complet de public și la teatrul în aer li- ber.
Producțiile teatrale moderne implică munca unei echipe în spatele scenei:proiectanți, constructori, tehnicieni, costumieri și machiori, actori și regizori. Teatrele profisioniste oferă ultimele inovații din electronică, sisteme de iluminat și sonorizare.Iar piesele de teatru sunt jucate cu mult succes, de amatori, în săli mici și în școli.
Sursă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teatru.
O seară bună!
lorenmorgan întreabă: