Blând, prietenos cu omul,
Când îl întâlneşti în mare
Te întreci cu el la joacă,
I te caţări pe spinare.
Bate mingea, sare, ţipă
Şi pe val te poartă lin,
Uneori e salvamar,
Cum altfel, doar e... delfin!
Http://www.poeziidedragoste.info/poezii.php?poezie=1796433
http://www.poezii.md/poezie/15291/delfin/
funda?
Delfinii elfi susţin
că de la-nceput Terra ne lasă
oricând ne e rău de pământ
pe deasupra lui
să plutim
Poalele munţilor
asfinţesc dorsalele
vârfurilor arcuite
în mări sau oceane –
lanţuri subacvatice
alcătuirea bancului
din delfini
Câte ceva din gheţarii
astăzi aproape topiţi
pluteşte încă
pe rotunjimile lor
câte ceva din norii
prea jos înălţaţi şi infimi
îşi cabrează iubirea spre noi
printre ploile repezi
de zâmbete ascunse
la aceste mamifere
pe care nu le-auzim
pentru că nu le mai ştim
Randa şi focul
dintr-un velier depăşit
îi urmăresc pe delfini
în raliu
Planoare naturale
decolează din valuri
fuzelaje perfecte
săgeţi argintii
ară pe mări şi oceane
câmpii
Voi înota cu delfini
iar ei îmi vor chicoti în urechi
taine.
Cu fiecare seară
va cădea un stindard,
cu fiecare zi se va ridica o cetate.
Soarele va privi peste ziduri
iarba unei grădini,
acolo voi construi un album
cu amintiri închipuite
şi voi chema din nou liniştea
pe numele ei.
Ea va purta în păr panglici de vânt
iar ochii-i ovali mă vor ţintui de departe.
Voi aştepta în prag
ziua când deşertul va inventa pentru mine
fântâni.
Mări cu delfini.