Imi vine sa ma omor ! Trec printr-o perioada foarte nasoala cu ai mei.

Mereu stau cu gura pe mine si imi zic sa invat, sa fiu cuminte ( si invat nu sunt vreo proasta din aia ) Nu am nicio medie sub 7 ( o singura medie de 7 am ).

Tatal meu mereu ma sacaie, si cand tipa al mine si asa eu spun c enu imi convine iar ei zic ca le " raspund ". Eu pur si simplu imi exprim nemultumirea.

Mai nou, i s-a pus lu handicapatu de tata ca in vara nu am voie sa ma duc la tara ( dupa ce ca stau o luna ). Si l-am intrebat de ce, si el cand o sa invat sa ma comport mai vorbeste cu mine.

Eu nu vreau sa il urasc, dar incep sa prinda ura.
Nu pre ail mai suport pentru ca mereu ma sacaie si mereu imi interzice o groaza de lucruri.

Inainte ma batea si cu cureaua si cand venea de la munca, imediat un pahar de vin/bere si nu ma baga in seama.

Daca statea prost cu nervii, si ii ziceam ceva care nu ii prea convenea ma lua la palme .

Acum nu il ma suport, pentru ca mereu avea glume proaste cu mine si mereu plang din cauza lui ((((((. ( Imi venea sa fug de acasa sau sa ma omor )

Nu imi lipseste nimic, recunosc asta ei zic ca sunt prea rasfatata dar nu e asa .

Am multi prieteni care mi-au zis ca sunt super de treaba si amuzanta. Eu daca le zic ca eu sunt un copil cuminte zic c anul e asa. Am incercat sa le zic ca in ziua de az sunt copi care raman corjenti/repetenti. Care fumeaza/se drogheaza/si taie venele etc si mai au si o groaza de anturaje , dar nu a avut niciun efect .

Cu mama nu am nimic, dar ea imi zice ca daca ma mai comport asa cu tata se supara pe mine si nu mai vorbeste cu mine deloc.
I-am zis ca ma comport asa cu el pentru ca are glume proaste cu mine si a zis ca tot eu sunt vinovata .

Acum cateva zile, am pierdut 2 lei din greseala si tata nu mai mi-a dat bani de buzunar a 2'a zi .

La atra nu ma mai lasa, banii de buzunar nu imi mai da deloc, si mereu este vina mea, ma ameninta ca la anul nu mai fac deloc meditatii iar daca i-au o nota mica tot eu sunt vinovata .

Imi vine sa ma omor sau sa imi tai venele . Ce sa fac?

Buna,
Uite, eu consider ca intr-adevar tatal tau este cam sever insa nu vei ajunge la un consens cu el daca te comporti respingator sau neplacut sau nerespectuos.
Trebuie sa te gandesti ca el munceste pentru tine, pentru ca tu sa duci lipsuri cum erau in alte timpuri. Munca lui si a mamei tale de a-ti darui ceea ce ai nevoie si de a te educa este extraordinar de importanta si trebuie apreciata. Ei nu iti vor raul, vor sa fii constienta cand gresesti (respectiv cand iei note mai micute desi ai fi putut avea rezultate mai bune invatand. Educatia unui om spune multe si vei avea de profitat daca inveti bine acum vei ajunge la un loc de munca multumitor), sa cunosti valoarea unor lucruri carora poate nu le acorzi suficienta atentie (acoperis deasupra capului, hrana, conditii, accesul la invatamant, educatie, familie. Sunt unii oameni care ar da orice pentru a le avea...) si vor sa apreciezi sacrificiul lor, ca sa stie si ei ca nu se zbat degeaba. Pune-te putin in locul lor. Iti vor binele, vor ca tu sa te realizezi in viata! Daca nu puneau accent pe aceste aspecte, atunci inseamna ca nu te educau corespunzator si nu iti acordau suficienta atentie tie si formarii tale ca om.
Legat de ce ai spus ca unii copii raman corigenti, se taie la vene, fumeaza etc... Hai sa iti zic si eu ceva. Exista in lumea asta si exemple pozitive si negative. De tine depinde pe cine vei urma! Parintii incearca sa fie protectivi si ne imping de la spate pe linia de plutire dar opunandu-te ii ranesti si pe ei, dar pe termen lung si pe tine.
Incearca sa le ceri scuze cand gresesti pentru ca e ceva omenesc si ii va face sa vada ca realizezi ca nu a fost bine ceea ce ai facut. Vor lua si asta in considerare.
Nu trebuie sa fii rasfatata deoarece, si ma repet, unii nu beneficiaza de conditiile tale si in acest caz trebuie sa te simti norocoasa. Speculand invers, intr-adevar poate sunt si persoane cu mai multe beneficii decat tine. Si ce? Este atat de important aspectul material? Iti ofera, este adevarat, o oarecare doza de comfort dar este inutil daca nu ai persoane dragi alaturi. Totul e mai placut cand ai pe cineva langa tine, crede-ma.
Legat de partea cu invatatul... crezi ca studiezi pentru tatal tau? Fii serioasa acum. Tu vei avea de castigat din asta si daca inveti cum si cat trebuie vei fi recunoscatoare pe viitor. Aud uneori studenti care nu au fost admisi la prima optiune de facultate si se plang ca nu au reusit. Oare care e motivul? Au invatat prea mult in liceu / gimnaziu? ma indoiesc. Am mai spus-o si o repet, ai tai vor ca tie sa iti fie bine!
Poate ca sub anumite aspecte tatal tau este exagerat de sever dar este forma lui de a se asigura ca tu faci alegeri potrivite si care iti vor forma caracterul si vei fi realizata din punct de vedere profesional. Stiu cum pot fi parintii - enervanti, exagerat de protectori etc (bla bla bla. da stiu poate pe unii ii plictisesc si tin sa imi cer scuze) insa Doamne fereste intr-o zi nu ii vei mai avea. Atunci iti vei dori enorm sa fie langa tine, sa te bata la cap dar sa fie acolo cum erau mereu. Intelegi? Uneori, din pacate, realizam importanta unor aspecte din viata noastra de abia dupa ce le pierdem. Imi doresc ca tu sa nu treci prin aceste greseli, de aceea iti zic asta.
Incearca sa nu le mai raspunzi impertinent. Arata putina empatie. Dupa x ore de lucru pentru cineva pe care iubesti si dupa ce incerci sa il convingi sa faca ceva care oricum e pentru el, nu pentru tine - sa ti se mai si aduca comentarii, ce ai face? Ai spune multumesc sau ai aprecia? Greu de crezut. Este bine sa iti exprimi opinia si cu totii acem acest drept insa conteaza modul in care o facem, pentru ca ceilalti sa nu se simta prost sau neapreciati. Spune lucrurile cu blandete, calm si intelegere si fa-o doar dupa ce gandesti putin. Nu este in regula sa ai o atitudine prea exploziva fata de tata sau mama pentru ca si ei vor ajunge sa se comporte mai mult sau mai putin in acelasi fel. Nu stiu cat de mult ti-ar conveni. Asa procedand cu totii nu se va ajunge in niciun caz la o forma mai buna de intelegere in familie, iar certurile va distanteaza. O familie trebuie sa fie unita. Tine cont te rog de ceea ce am scris pentru ca este realitatea.
Sper ca am putut ajuta.

Azi am aflat ca o fata s-a spanzurat ieri noapte din cauza parintilor..Nu vrei sa faci asta? De ce? Arata-le la toti ca poti, ca ai putere..nu ai slabiciuni. Ca vorbele unui om de nimic nu valoreaza 2 bani. De ce sa plangi din cauza unuia cand mai sunt 7 miliarde pe pamant? Stai in picioare si zambeste-le ironic. >

Salut! Si eu am trecut prin acelasi gen de problema la sfarsitul clasei a VIII-a.Mama ma punea sa invat toata ziua si tot timpul se lua de mine daca voiam sa merg afara cu prietenii. Tata e singurul care m-a inteles si m-a sprijinit, intervenind pe langa mama sa ma lase macar o ora afara.In acea perioada ma intrebam mereu de ce parintii mei ma obliga sa stau toata ziua cu nasul in carti, in timp ce ceilalti colegi se distrau.Invidia m-a facut sa fiu la un pas de a-mi taia venele.Mai tin minte inca si acum, dupa 3 ani cum plangeam in fiecare zi iar ura fata de prietenii mei,care pareau sa nu ma inteleaga,crestea.A fost greu din toate punctele de vedere,fizic si moral,dar...a trecut, la fel ca toate celelalte. Sfatul meu este sa nu iti urasti parintii, pentru ca au intr-un anumit fel dreptate, in ziua de azi trebuie sa stii carte daca vrei sa ajungi cineva, iar apoi invata atat cat poti.Incearca sa dai tot ce ai tu mai bun. Daca vrei poti vorbi cu un psiholog, care sa te ajute sa treci peste furia ta interioara si sa vezi ca viata nu inseamna doar suferinte.Gandeste pozitiv.(Crede-ma, functioneaza )

Scuze de înterbare dar pentru ați răspunde am nevoie de a sti vîrsta ta? Te rog să mi-a spui

Deci avem aceeași vîrstă. Stiu că te simți prost am aproape aceeași situatie.
Tatăl meu mereu mă tachinează uneori îmi vine să strig sau săl lovesc dar tac mută.
E greu de trecut te înțeleg dar no să faci mai bine să mori.Te înțeleg si aș vrea să-ți povestesc ceva.
" Cîndva eu eram o fire pură si plină de viață -aș putea spune extrem de energică si cu dorința de a schimba lumea sprebine în inimă- dar a venit o xi cînd în clasa mea a venit un băiat nou- nu aș zice că mam lăsat păcălită ușor dar asa a fost (mam îndrăgostit lulea).am iubit am dărui acelui om una din iața mea ca pînă la urmă el să îmi spună că ÎL ENERVEAZĂ CHESTIA CU DRAGOSTEA E CEVA REAL SI EU TOT ÎL ENERVEz.Așa că ma lăsat si basta.ANul viitor trec în clasa a 8 si înplinesc 15 ani dar nu mai sunteu însumi.Mam deplasat de la fire energică si plină viață la eu (una închisă si neagreabilă. Cîtiodată mă satur de viața asta mișelnică si plină de necazuri.Acum prefer să stau în casă și să citesc Ba mai mult am o prietenă unică cu care scrim ROMANE FANTASY. Știi îmi pare rău dar viață mea nu mai e plină de culoare si doar pot să rămîn la visele despre o dragoste adevărată."Iar tata nu stenimic dar nu cred că avea să fie mai bine
În plus mai mereu îmi comentează prietenii si comportamentul dar nu fac nimicrău.Succese si te rog păstrează-ți viața

Asa e si tata uneori, dar zic da, da, si ma tin de cuvant uneori. Mereu imi spune sa invat sa iau note mari MEREU MEREU. Si iau. Dar nu datorita lui.
Si pe mine ma enerveaza dar pur si simplu nu il bag in seama, zic da, da tata. Poti incerca asta.

Sa stii ca parintii tai iti vor decat binele, chiar daca nu pare asa, si eu eram asa imi zicea tata "pune ma mana si invata " si eu eram " ce dracu vrea si asta de la mine. " dar sa stii ca nu e asa. daca vrei sa schimbi ceva ai putea sa-i spui tatalui tau ca nu e bine cum se comporta si daca nu intelege nu stiu... ai putea sa nu-l mai bagi in seama dar nu cred ca ar fi o idee stralucita
si partea cu taiatul veneleor sau ca vrei sa te omori nu e o solutie sa stii, nu merita sa faci asta, daca vrei iti las un fb sau ceva sa vb mai mult :*