Imperiul Roman a disparut nu datorita factorilor externi cat mai ales factorilor interni:
- intinderea prea mare a teritoriului
- acumularea excesiva a banilor si in mod special a aurului si a argintului in mana unei clase restranse de bogatasi, ce limitau implicit circulatia monetara
- schimbarea structurii populatiei prin includerea in imperiu a populatiilor cucerite
- adoptarea treptata a obiceiurilor locale, in mai toate regiunile cucerite, in defavoarea dreptului roman
- proasta administrare a veniturilor si a cheltuielilor publice
- cresterea excesiva a cheltuielilor cu petrecerile publice (mai ales cu constructia de circuri) si mese gratuite pentru cei care nu munceau
- deficitul economic urias
- grandomania conducatorilor
- inflatia
- coruptia generalizata
- Crestinismul: liderii bisericii au devenit tot mai influenti, transformandu-se in centre de putere, separat de administratia clasica, intrand in contradictie si impiedicand bunul mers al imperiului, asa cum fusese acesta inainte de Crestinism
- mutarea popoarelor din afara imperiului in interiorul imperiului
- diversitatea geografica a imperiului
- atribuirea cetateniei romane tuturor locuitorilor imperiului, ducand astfel la slabirea in mod fundamental a armatei; principalul motiv pentru care oamenii se inrolau in armata romana era faptul ca in momentul in care deveneau veterani, capatau cetatenia romana si drepturile aferente
- decaderea armatei, alcatuite tot mai des din mercenari angajati din randul triburilor de barbari, care adesea se intorceau chiar impotriva Romei, sau unii impotriva altora
- incompetenta conducatorilor, care preferau sa negocieze din ce mai des pacea cu invadatorii, in loc sa o impuna
- afectarea stabilitatii economice prin degradarea monedelor in circulatie, prin reducerea cantitatii de metal pretios continut (aur, argint)
- renuntarea de catre soldati la a mai purta armura protectoare - facandu-i mai slabi in lupta si mai tentati sa fuga rapid din fata invadatorilor
- reaparitia trocului (bunurile nu mai erau vandute doar pe bani, ci si in schimbul altor bunuri, din cauza devalorizarii monedei)
- incetarea productiei
- impartirea imperiului Roman in doua, si din punct de vedere administrativ dar si cultural, in Imperiul Roman de Rasarit, de cultura greaca, mai bogat, mai bine administrat, cu o armata ordonata, cu resurse economice (numit si Imperiu Bizantin) si Imperiul Roman de Apus, de cultura romana, mai sarac, prost administrat, din ce in ce mai slab populat si fara resurse economice
- deficitul economic urias intre regiunile din vest si cele din est, ce a saracit regiunile din vest
- decaderea conditiilor de viata pentru populatie
- revolte militare sau populare
- intoxicarea populatiei cu plumbul din apa de baut, ce provenea din tevile de plumb sau din ustensilele de gatit
Toti acesti factori interni au dus la slabirea treptata a imperiului in fata factorilor externi. Cea mai puternica presiune era exercitata de catre triburile de populatii migratoare, care au cucerit treptat teritorii strategice, lipsind din ce in ce mai mult imperiul de sursele sale extrem de importante de venit.
Dupa multe razboaie a urmat si o perioada de pace. Insa nu pentru mult timp. Secolul al III-lea a fost dominat de o anarhie militara, ce a dus la un haos total. Legiunile isi proclamau comandanti ca imparati si au avut loc multe razboaie civile.
Imparatul Aurelian (270-275) in urma conflictelor civile si impartirea in doua a imperiului, a decis in anul 271 sa abandoneze provincia Dacia.
Secolul al III-lea a adus declinul Imperiului Roman. Imparatul Constantin in incercari disperate de a reunifica imperiul, a dat un edict de toleranta religioasa (anul 313), in urma caruia crestinismul a devenit o religie favorizata, sperand ca sub un singur zeu va reusi sa potoleasca si sa uneasca oamenii.
A infiintat si o noua capitala, "Roma Secunda", devenita cunoscuta sub numele de Constantinopol.
Ultimul imparat care va conduce pentru o scurta vreme intreg imperiul a fost Theodosius I, 394 – 395. In anul 380 a proclamat crestinismul ortodox ca religie oficiala, iar in 381 a fost tinut la Constantinopol al doilea sinod ecumenic.
Dupa anul 395 niciun imparat nu va mai conduce Imperiul Roman. Oficial, nu erau doua imperii, unul de Apus si unul de Rasarit. Ci era un imperiu cu doi imparati.
In anul 410 vizigotii condusi de Alaric au devastat Roma. Imperiul de vest s-a accentuat in vremea lui Valentinian al III-lea (423-455), continuand sa piarda teritorii.
Nu mai era cale de intoarcere, indiferent ce s-ar fi facut. Imparatii romani ajunsesera niste marionete ale unor comandanti germanici.
Romulus Augustulus a fost inlaturat de la putere in anul 476 de Odoacru, un comandant german din armata romana, recunoscandu-l in schimb pe Zeno (474-491) ca singurul imparat roman.
Imperiul roman din orient a trecut mai usor de pericolele barbare din secolul V. Iustinian (527-565) a incercat chiar sa recucereasca occidentul roman. Romanii au recucerit Italia, dar economia romana s-a prabusit din pricina razboaielor.
Dupa multe razboaie, romanii pierd din nou teritorii. Italia a fost atacata de lombarzi iar sudul Spaniei va fi pierdut din nou.
In vremea lui Iustinian, romanii au platit un tribut scump ca sa pastreze pacea, orientand atentia imperiului la est.
In anul 800, papa de la Roma, Leo III l-a incoronat pe regele francilor Charlemagne ca imparat al romanilor, ducand la formarea Imperiului Romano-german.
In perioada dinastiei macedonene (867-1056) imperiul a inceput sa-si revina, cucerind parti din estul Anatoliei, Siria, Armenia, sudul Italiei si intreaga peninsula Balcanica.
Istoria Imperiului Roman a avut parte de multe urcusuri si coborasuri. In jurul anilor 1081 – 1118 imperiul a inceput cruciadele impotriva musulmanilor, profitand de pe urma acestora.
In secolul XIV, Anatolia a fost cucerita de turci, iar otomanii vor trece in Europa in 1354, ocupand Gallipoli. In 1453 otomanii cuceresc Constantinopolul, iar apoi in 1461 si Trapezuntul, marcand astfel sfarsitul imperiului roman.
anonim_4396 întreabă: