In definitiv suntem cu totii singuri. Noi cu gandurile si sentimentele noastre sufocate undeva la mijlocul drumului dintre abdomen si esofag.
Nimeni nu ne poate intelege mai bine decat noi.
Da, lumea din jur este mereu interesata : "Esti bine? Ai patit ceva? Te pot ajuta cu ceva?" Dar, lumea din jur nu are rabdare ca tu sa te deschizi, sa te acomodezi, sa-ti scoti inima in palma si sa o analizezi ca la un curs de biologie avansat.
Lumea este agitata, grabita, stresata si mai presus de toate, are problemele ei!
Nu are timp sa le asculte si pe ale tale! Multumeste-te ca-ti sunt adresate intrebari din complezenta...
Cat urasc intrebarile din complezenta! Cam la fel de mult pe cat urasc sa fiu dezamagita...
Sa incerci sa iesi cu totii prietenii tai, atunci cand te simti cel mai singur om de pe planeta. Ai sa te intorci in patul tau cu minus o problema rezolvata si cu 200000 de alte pareri la activ.
Toata lumea vrea sa te inteleaga si vrea sa te ajute, insa ei nu constientizeaza ca de fapt vor sa se ajute si sa se inteleaga pe ei...
Cei care vor intr-adevar sa te inteleaga, atunci cand esti incurcat, sunt cei care bat la usa ta pe neasteptate, sunt cei care te suna si-ti spun : "hai sa iesim. acum", sunt cei care te asculta fara sa te judece...
Insa si aceia au un interes ascuns...
Oare de cand am devenit atat de sceptica?
Aplauze pentru persoana incojurata de oameni, dar cea mai singura din univers!

Problema cu singuratatea o am si eu de ceva timp, odata cu avansarea in varsta am inceput sa inteleg altfel lucrurile si sa ii inteleg pe cei din jurul meu, acum pot spune ca pe prieteni mei ii cunosc mai mult de 70% si ca orice miscare de-a lor o pot anticipa, din pacate nu ma mai surprinde nimie. De o vreme icoace, o fii recesiune sau nu, nu mai ies cu fostii mei prieteni, nu mai stam la taclale, si nici macar la telefon sau pe net nu mai vb, dintre totii prietenii mei cu care am crescut, doar cu o mica parte din ei mai ies si ne mai intalnim, partea aia pot sa o spun cu regret ca e formata din doi insi. Incerc sa imi fac alti prieteni, cu succesc zic eu, dar parca nu e la fel, sunt zile cand mi se face foarte dor de vechii mei prieteni si ii sun, dar conversatia nu dureaza mai mult de 2 minute, si in alea doua minute 50 de secunde imi explica faptul ca nu mai are timp si ca nu mai poate iesi sau macar sa ne vedem. Este trist, este greu, dar cel mai bine este faptul ca odata cu timpul mai mult petrecut singur, am inceput sa ma invat si pe mine foarte bine, si stiu cand sa ma controlez, si sa ma calmez. Problema principala nu sunt prietenii, ci mediul in care traim.

Trist dar adevarat

Citind asta s-au trezit in mine mii de ganduri.De multe ori gandesc la fel. Dar mi se pare o gandire destul de...pesimista,melancolica.Parca ai cere ajutor, dar nu ai de la cine, pentru ca fiecare are aceeasi problema si nimeni solutia.

Ajungi sa nu mai ai nici macar un pic de incredere in ceilalati si in faptul ca te-ar putea ajuta pur si simplu neconditionat atunci cand iti e tradata increderea de prea multe ori si vb aia "dupa ce te-ai ars, sufli si in iaurt" si pe buna dreptate...
Ajungi sa ai incredere intr-o persoana si ii impartasesti atatea lucruri...stai zile si ore in sir de vb cu ea...iesiti mereu sunteti cei mai buni prieteni si nimic nu o sa schimbe asta...pana la un moment dat, cand ceva trebuie sa intervina.fie un iubit/o iubita, fie un alt prieten dintr-un alt anturaj... o terta persoana care in general reuseste sa sadeasca invidia, neincrederea, uneori chiar si ura fata de cel care adineauri iti era cel mai bun prieten...
Ajungi intr-un final sa iti fii singurul prieten, in cazul in care "te intelegi bine cu tine" si sa te inchizi in tine, desi ai atatea persoane in jurul tau...fiecare isi urmeaza propriul interes, insa de altul...rar ii mai pasa cuiva cu adevarat de altul... vorba lui alexdop21...Trist,dar ADEVARAT :-

Sunt si locuri in care esti ascultata si ajutata la propriu. Trebuie doar sa le cauti. Am idee de cateva, dar nu te cunosc, deci nu stiu ce sa-ti recomand. Iar lumea, da, e stresata. Ai grija sa nu te prinda si pe tine...

Sa stii ca eu asa ma simt de foarte multe ori...cand in sfarsit cred cateodata ca am gasit pe cineva care sa ma asculte...ma ia cu problemele lui