Am avut o peroblemă asemanatoare. Si i-am ascuns prietenei mele cele mai bune doar pentru ca nu vroiam sa sufere, insa dupa ceva timp a aflat, dar nu de la mine si a aflat si ca eu stiam, si apoi au venit reprosurile " Asa prietena imi esti tu? ", " Asa ma iubesti tu? " La cuvintele astea m-am simtit oribil, si m-au ranit foarte mult..regretam si regret ca i-am ascuns, m-a iertat insa sau schimbat ceva lucruri de atunci, ea spune ca inca are incredere in mine, insa o simt ca nu e aceiasi incredere. Sfatul meu este sa nu ii ascunzi, risti sa patesti ca mine, si nu ai vrea sa iti pierzi prietena nu? Este alegerea ta, ghideaza-te dupa cum iti spune inima!
Pana la urma e problema lor, poate ii va spune el si gata. Mai erau si altii pe acolo daca va afla va fi de la altcineva, am si eu destule pe cap. Si ea a gresit fata de el. Ei se inseala, ei se impaca, nu ma voi baga si ii voi lasa in treburile lor.
Ar trebui ca ea sa inteleaga de ce am procedat asa cu toate ca ma simt o prietena groaznica.
Hotararea pe care ai luat-o este cea corecta..sunt problemele lor..si apoi daca ei s-ar desparti, cu cine pastrezi prietenia? ..cu el sau cu ea? s-ar putea chiar sa-l iubeasca si sa-ti reproseze mai tarziu ca s-au despertit din cauza ta.
Chiar faptul ca iti faci atatea probleme, arata ca de fapt nu esti o prietena oribila.ea nu stie inca ce stii tu..asta nu inseamna ca o sa si afle(sa speram)..pana atunci lasa lucrurile sa mearga de la sine..si daca afla, marturie sunt chiar raspunsurile la intrebarea ta de constiinta.Eu m-as simti onorata sa am o prietena careia sa-i pese de mine!