In primul rand va rog sa aveti rabdare sa cititi pentru ca as vrea parerea voastra.Va rog si va multumesc in avans!
Totul a inceput in vara anului 2009 cand prietena mea Laura mi l-a prezentat pe iubitul ei Dan.La vremea respectiva eu aveam 16 ani, ea tot 16 ani iar Dan avea aproape 20 de ani.O perioada am iesit impreuna, toti trei insa relatia intre ei a inceput sa se deteriorizeze.parintii ei fiind impotriva acestei relatii astfel eu le intermediam intalnirile.El venea la mine acasa, iar eu ma duceam sa o "scot" pe Laura din casa, timp in care el astepta in fata casei mele asa ca ne-am imprietenit. Dupa aproximativ 3 saptamani relatia Laurei si a lui Dan s-a sfarsit insa nu si prietenia mea cu Dan.Ne vedeam destul de des,el ma suna (rar) sau venea direct la mine acasa.m-a rugat sa ii fac cunostiinta cu o prietena de-a mea si sa iesim toti in oras.dar eu fiind singura, mi-a propus sa imi faca cunostiinta cu Lucian, fratele sau care la vremea respectiva avea 15 ani.Toate bune si frumoase, l-am cunoscut pe Lucian.Pentru el primul sarut si prima relatie din viata lui a fost cu mine..Am stat impreuna timp de 1 an de zile.In acest an s-a comportat frumos..chiar enervant de frumos: nu vroia niciodata sa ma deranjeze, nu imi cerea explicatii pentru ce fac..se multumea doar sa stie ca sunt cu el si ca atunci cand ne intalnim il voi saruta si ii voi spune ca mi-a fost dor de el.Era asemenea unui catelus, romantic (imi cumpara flori, mici cadouri) si imi suporta toate toanele fara sa ma intrebe macar:" ce ai?" "de ce nu m-ai sunat?" etc..si cam asa s-a treminat relatia mea cu Lucian insa nu si prietenia mea cu Dan.Am continuat sa ne vedem doar ca mult mai rar, de fapt Dan ma cauta cam la 2-3 luni,de fiecare data cand avea o problema sau cand era parasit de vreo fata.L-am privit inca de la inceput ca pe un frate mai mare si l-am ajutat mereu chiar daca caracterul lui nu e tocmai unul bun: fumeaza,consuma alcool, e violent, e agresiv in limbaj si vorbeste vulgar..insa cu toate acestea pe mine m-a respectat mereu,niciodata nu mi-a vorbit urat iar cand i-am spus sa nu faca ceva, sa nu faca scandal, sa se opreasca sau orice altceva m-a ascultat. Pe Lucian l-am reintalnit dupa 2 ani,in vara anului trecut cand eram inca la liceu, intamplator intr-o statie de tramvai. Timp de cateva statii drumul nostru a fost comun, ne-am pupat pe obraz si am facut schimb de numarul de telefon intrebandu-ne banal: "ce mai faci?,"cum mai merge scoala?" etc.
Am vorbit aproximativ 2 saptamani la telefon,apoi brusc, fara niciun motiv convorbirile noastre s-au intrerupt.
In primavara acestui an, prn luna martie m-am trezit cu Dan la poarta..pentru prima oara ne-am pupat pe obraz (mi-am spus: Nimic anormal,suntem amici si nu ne-am mai vazut de mult),nu aveam timp sa stau asa ca i-am lasat numarul de telefon spunandu-i sa ma sune daca e ceva.Din acel moment au inceput insinuariile... apoi vazand ca nu ii dau satisfactie mi-a spus ca ma iubeste si ca ar vrea sa fim impreuna.I-am spus ca si eu il iubesc dar CA PE UN FRATE MAI MARE si in plus de asta relatia noastra ar fi imposibila pentru ca nu concep sa fiu cu el din moment ce am fost cu fratele lui.Dan a inceput sa le spuna parintilor,rudelor sale si prietenilor comuni ca noi doi formam un cuplu, sa ma sune de zeci de ori pe zi, uneori chiar si la 1-2 dimineata,sa imi spuna ca ma iubeste,sa imi trimita mesaje si sa imi faca declaratii de dragoste,sa imi spuna ca din partea lui Lucian nu este nicio problema,ca el i-a spus ca accepta relatia noastra, ca nu ii mai pasa de mine, ca are o alta iubita si etc.motiv pentru care mi-am schimbat numarul de telefon..Nu am mai stiut nimic nici de el si nici de Lucian pana ieri..Acum eu am 20 de ani iar Lucian 19 ani.El e clasa a XII-a iar eu sunt in cautarea unui loc de munca.Ieri am fost la un interviu, piata agroalimentara de unde imi fac cumparaturile se afla exact langa parcul unde eu cu Lucian ne-am sarutat prima oara, in urma cu 4 ani..Ieri,ne-am intalnit, am dat fata in fata exact in fata acelui parc..ne-am pupat instinctiv pe obraz si mi-a cerut numarul de telefon, amandoi eram foarte stangaci si uimiti ca ne-am intalnit.i-am dat numarul cu conditia sa nu i-l dea lui Dan si am plecat sa fac cumparaturile.Am facut cativa pasi si am intrat intr-un magazin, moment in care m-am trezit cu Lucian langa mine: "Ai putin timp? Facem cativa pasi?"..si am facut. exact in inima parcului unde incepuse totul in urma cu 4 ani..am discutat banalitati, despre interviul la care fusesem, despre scoala lui.mi-a spus ca s-a apucat de fumat si ca ii pare rau (eu nu suport tigarile)...dar nu se uita deloc in ochii mei cand imi vorbea desi eu ii cautam privirea..Aseara m-a sunat, am vorbit cateva minute, la fel banalitati iar apoi mi-a dat un mesaj: "Cu relatia mea cum ramane? Imi mai poti acorda o sansa?".I-am spus ca nu mai conteaza ce a fost si ca ma pun sa dorm.Mi-am inchis telefonul si am adormit.Azi dimineata cand am deschis telefonul aveam un apel de la el.l-am sunat si mi-a spus ca nu poate vorbi ca e in ora. Apoi mi-a dat cateva mesaje in care mi-a spus ca ma iubeste, ca orice s-ar intampla raman in inima lui si ca ma intelege daca nu vreau sa ii mai acord o sansa dar se simte dezamagit de viata, se simte singur si ca prima iubire si primul sarut pentru el sunt lucruri sacre care nu se uita niciodata.I-am spus ca e prea tarziu si l-am intrebat de ce nu a spus lucrurile astea in ultimii 4 ani, de ce nu le-a spus cand Dan a incercat sa fie cu mine si s-a jurat (lucru care el il face fffffffff rar) ca el nu a stiut nimic si ca Dan "l-a facut pe la spate" si s-a ferit de el.Lucian e total opusul lui Dan,e muncitor,isi ajuta parintii in gospodarie,ii asculta,invata bine la scoala,nu consuma alcool,vorbeste frumos cu o femeie, stie sa o respecte insa intotdeauna privirea lui e trista, sufletul sau ascunde parca ceva ce nu pot deslusi..pe cand Dan are un suflet bun dar e zbanghiu,e mai golan asa,umbla din floare in floare,azi iubeste o femeie,maine alta,fumeaza mult,consuma alcool, nu isi respecta parintii, nu ii ajuta si etc.Problema mea e ca nu stiu ce sa fac..am stabilit o intalnire pentru maine cu Lucian pentru a clarifica situatia insa nu stiu ce sa fac..acum simt ca as vrea sa il iau in brate.sa ii "sterg" lacrimile si sa ii spun ca totul va fi bine.iar in secunda doi simt ca ar trebui sa fug, sa nu mai stiu nimic nici de el nici de fratele lui..Stiu ca Lucian si Dan nu se inteleg bine dar totusi sunt frati..totusi Dan este fratele lui Lucian.iar Lucian este fratele lui Dan.Lucian este fostul meu iubit care inca ma iubeste si de care recunosc ca inca imi pasa.dar el este fratele baiatului care sustine ca ma iubeste si se comporta demonic, care lupta pentru inima mea desi eu il iubesc ca pe un frate mai mare..de fapt il iubeam ca acum nici nu mai suport sa ii aud numele sau sa mai stiu de el..pe cand Lucian stiu ca m-a iubit sincer dar ca mereu a renuntat.Lucian pune problema cam asa: "te iubesc dar daca tu nu vrei eu renunt" pe cand Dan lupta si iar lupta chiar daca stie ca nu va avea nicio sansa..si totusi sunt frati.
In primul rand, sunt frati. Deci nu e frumos sa te bagi. Lasand asta la o parte, daca e sa o luam dintr-un punct de vedere mai pentru tine, iti pasa de Lucian pentru ca ai fost cu el si in plus el s-a atasat emotional de tine, cauzandu-ti sentimente afective, chiar daca nu mai esti iubita lui. Si ma refer la faptul ca, atunci cand ai iubit o persoana mai sensibila, ca si el, tinzi sa il "compatimesti", adica sa ai afectiune mai mare fata de el pentru ca el sa nu sufere. Desi, poate ca si Dan e mai sensibil, dar nu o arata, se preface ca nu ii pasa, probabil. Poate el chiar e mai sensibil si e mai trist decat Lucian si ascunde asta destul de bine. Nu ar trebui sa ii arati asta si lui Dan? In plus, tu vrei sa clarifici cu Lucian ceva... Mai exact, ce? "te iubesc dar daca tu nu vrei eu renunt", cum dragoste cu sila nu se poate, nici sa renunti la ea tot cu sila tot nu e posibil. Deci probabil ca el e delasator si in plus, iti da si tie o stare de tistrete. Vrei sa ii stergi lacrimile din mila. Si acum sa trec si la Dan. Ai spus ca el lupta si iar lupta chiar daca stie ca nu va avea nicio sansa. Intr-un fel, chiar daca el pare mai puternic, faptul ca lupta in zadar iti starneste chiar mai multe sentimente de mila fata de el decat de fratele sau. Iti pare rau in sufletul tau pentru el ca se straduieste sa faca ceva rau cand el e demonic. Dar nici pe el nu il iubesti decat ca pe un frate mai mare. Ai douazeci de ani, o varsta frumoasa cu relatii frumoase si chiar mai serioase decat in adolescenta, nu merita sa iti irosesti anii pe cineva pe care il iubesti ca pe un frate, nici pe cineva de care doar iti pasa, dar nu esti indragostita de el.
Cel mai bine pentru tine e sa ii lasi pe amandoi in pace si sa cauti pe cineva mai bun pentru tine. Fie ca il alegi pe Dan, fie pe Lucian, tot unul din ei o sa te urasca, sau o sa bage raca intre voi doi, sau amandoua. Nu trebuie neaparat sa incepi o relatie cu cineva care poate spune ca lupta pentru tine intr-un mod disperat, nebun (sensul rau) sau care e sensibil si practic iti provoaca mila (un cuvant cam dur, dar totusi...), daca tu nu mai esti indragostita de ei. Nu merita. Dar, trebuie sa te intalnesti cu Lucian si sa clarifici ca nu mai poate exista ceva romantic intre voi si cel mai bine sa interupeti orice legatura, evient daca asta vrei.
Si la faza cu "o sa ii ramai in suflet lui Lucian si nu te poate uita pentru ca ai fost prima lui iubire", cine poate uita prima iubire? Dar asta nu inseamna ca trebuie sa se ajunga la vezi Doamne, relatie serioasa. Cred ca el se cam joaca cu cuvintele. Succes maine.
RăspundeIti multumesc mult! Mai bine de atat nici macar eu nu o puteam spune.Adevarul e ca Dan e inchis in el, din ceea ce mi-am dat seama, atmosefera de la ei din casa nu este tocmai una armonioasa si aici ma refer la neintelegeri intre parinti, am surprins de cateva ori astfel de certuri cand vorbeam la telefon cu Dan si imi spunea "asteapta putin ca se cearta ai mei", se auzeau ceva voci ridicate iar apoi cand il intrebam ce s-a intamplat spunea ca "nimic" si schimba subiectul.De vorbit la telefon am vorbit atat cu tatal lui cat si cu mama lui..par niste persoane ok insa nu ai de unde sa stii ce e in casa lor..asa ca intr-adevar atitudinea lui Dan este mi mult un refugiu pentru ca intr-una dintre seri mi-a dat un mesaj in care mi-a spus ca sunt singura persoana care l-a sustinut mereu neconditionat si care niciodata nu i-a cerut explicatii pentru comportamentul sau..Pe de alta parte e Lucian care mereu e inchis in el si in cel mai bun caz spune: "da...s-a intamplat ceva dar nu pot sa iti spun acum ca nu e momentul" si care azi mi-a dat mesaj si mi-a spus ca toata lumea din jurul lui l-a mintit si aici se referea la incercarea lui Dan de a avea o relatie cu mine, ca parintii lui au stiut dar nu i-au spus nimic si ca doar in mine mai poate avea incredere si ca sufera pentru ca doar eu si mama lui suntem singurele persoane care il intrebam mereu cum se simte.Adevarul e ca desi mi-e greu sa o spun cred ca ai dreptate si ca ma complac din mila, din teama de a nu-i rani..pentru ca de fiecare data.dau un exemplu: cand Dan ma suna ca disperatul nu ii raspundeam cu zilele dar daca imi dadea un mesaj si imi spunea ca se simte rau sau chestii de genul sau ca s-a intamplat ceva in secunda doi il sunam..sa vad cum se simte si ce s-a intamplat. Iar in legatura cu Lucian, am renuntat la el pentru ca e prea slab, pentru ca intotdeauna accepta orice si niciodata nu e dispus sa lupte pentru nimic.Sa dau un exemplu: "sunt cu el si ii spun: ne despartim!" Raspunsul lui e unul singur:"Daca tu asa vrei..."
Răspunde Eu ma bucur ca te-am ajutat, eu sunt de parere ca trebuie sa iei cea mai buna decizie pentru tine, si sa fii egoista macar acum, si sa nu ii alegi pe niciunul.
Ordonare:
După relevanţă
Acum sa va spun deznodamantu-l situatiei de azi.M-am intalnit cu Lucian, m-a pupat pe buze din prima secunda...n-am spus nimic..insa am pastrat distanta..am mers in parc..ne-am asezat si din prima secunda i-am spus :"te ascult".Ne-am spus tot ce am avut de spus.I-am povestit tot ce a incercat fratele sau, a fost dezamagit si a spus ca se simte luat de prost de fratele sau, ca el mereu i-a acoperit prostiile in fata parintilor si mereu cand a lucrat l-a ajutat cu bani...I-am spus totusi ca intre mine si Dan nu a fost nimic si ca nu as putea sa fac asa ceva nici celui mai mare dusman, nu as putea sa am o relatie cu 2 frati, chiar daca la o distanta de 4 ani.Am vorbit mult, timp de 3-4 ore.iar la final i-am spus ca imi pasa de el si ca merita tot ce e mai bun pentru ca are un suflet bun dar m-am saturat sa fiu mereu la mijloc intre ei doi si chiar i-am pus o intrebare: "Sunte-ti frati, nu puteti macar o data sa stati la aceeasi masa si sa va intelegeti?".La final a insistat sa ma conduca acasa, am acceptat iar cand am ajuns i-am spus ceva de genul: "Intelege ca asa nu se poate.Eu sunt fata pe care susti ca o iubesti insa el e fratele tau.E o iubire interzisa iar eu nu vreau sa mai fiu intre voi doi.Nu te-as pune niciodata sa alegi intre mine si el pentru ca nu e normal sa se intample asa ceva. Orice ar fi Dan ramane fratele tau iar eu fosta.Gandeste-te bine ca daca ar fi sa ne impacam nu am putea ascunde relatia asta.Nu se merita!" si sper ca a inteles.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
