Bun in prima faza da poate daca esti la inceput de drum,esti tanar etc ai nevoie de putin ajutor (daca are cine sa ti-l ofere si nu este obligatoriu).Dar nu poti sa pui in carca parintiolor sau a altcuiva ce spune clar nu vreau sau nu pot, sa faca o rata.
E adevarat salarile sunt de rahat, locurile de munca la fel, nici societatea nu e chiar roz pe asta nu te contrazic dar rasfrangerea nervilor tai asupra parintilor in a caror casa stai probabil si din a cui farfurie mananci e nejustificata.
Ia si tu o masina la mana a doua pana o sa poti munci mai mult, sau o sa pleci dincolo ca nu toti s-au nascut in mercedes, bmw noi. Poate daca o sa vada ca te spetesti o sa te ajute.O sa ia ei o masina noua si vei plati tu sau pe din doua.
Ai intrat în depresie? Antidepresivele înlătura obsesiile. Iti controlează stresul. Nu părinții te deranjează,ci creierul tau reacționează necorespunzător. La nivel celular,se petrec niste dezechilibre chimice cand te enervezi. Întotdeauna vor exista stimuli externi care te vor dezechilibra. Dacă tu esti echilibrat cerebral,cu sau fara medicatie, nu te mai afectează mediul extern.
Parerea mea este ca a te repeta zilnic pentru atâta lucru si a suferi din privinta asta este o problema nu doar psihologică ci medicală pentru ca, serios vorbind, nu e că si cand ti ar fi mai rau fără. Înainte ai fost in aceeasi situatie si nu e anormalitate sa nu ti permiți la un moment dat ce ti doresti însă devine patologic sa nu muncești si sa ai pretenții inutil. Cand nu se poate, nu se poate! Ori intelegi, ori înveți să constientizezi.