Inca din prima zi de la gradinita am fost marginalizat de cei din jurul meu, toti radeau de mine, a fost o experienta cumplita.Eu nu prea am deloc amintiri placute din perioada scolii,toti ma izolau si de fiecare data cand incercam sa intru in jocul loc toti ma goneau,eram lasat singur de izbeliste, chiar daca nu voiam asta, cand incecam sa vorbesc sa intru in grupul lor ei intotdeauna considerau cum ca ma tin dupa ei, deci practic eram exclus din start.Am 18 ani, si nu am avut niciodata prieteni, locuiesc in mediul rural, insa de fiecare data cand ies afara, toti din jur ma evita, habar nu am de ce, eu intotdeauna vorbesc incerc sa iau contactul cu oamenii dar mereu ei imi zic cum ca vorbesc singur si intr-adevar cam asa e, numai eu incerc sa vorbesc iar ei nu doresc acest lucru. Niciodata nimeni nu m-a chemat in grupul lor s-au sa iau parte la activitate doar m-am perindat si eu ca un catel fara stapan ei acceptadu-ma mai mult din mila.Am avut banchetul cu ocazia terminarii liceului,si nu prea am amintiri frumoase de la el,stateam singur in camera de hotel si auzeam cu ceilalti colegi ciocaneau la usile celorlalti sa iasa cu totii la plimbare,bineinteles cu totii,fara mine,noroc ca nu mi-a pasat si chiar daca imi dadeam seama ca, chiar daca eram acolo afara,nu eram dorit,eu tot ieseam fara a-mi pasa,urmand grupul ca si o umbra fara glas,fara nimic,eram invizibil,nu stiu de ce. Poate pentru ca nu prea am vicii sa fumez, sa beau.Dar nu stiu, devine frustrant cand vad cum incerc sa imi creez prietenii dar nu se poate o fi legat de timp, dar nu cred asta cunosc cazuri unde se cunosc de doar 2 ani si zici ca au copilarit impreuna.Recent cineva mi-a zis, unul din cei care isi bateau joc de mine, ca de ce nu am venit sa ma joc cu ei cand eram mici, dar tot aceeasi persoana ca ma gonea de fiecare data cand incercam sa intru in grupul lor ceea ce m-a derutat mai ales ca tot aceeasi persoana in banchet nu dorea sa ma alatur grupului alaturi de mai multi bineinteles deci si multe ar fi de zis.Cand imi amintesc de generala imi amintesc doar de bataile pe care mi le luam de la cei din jur si pe care le considerau glume, imi amintesc cum imi luau geanta si mi-o aruncau pe geam si mult lucruri... jigniri nu m-ai zic, care de care mai rele.SI mai ales sentimentul asta nu stiu de cum societatea, grupul te respinge iar tie nu iti ramane decat sa actionezi precum Alexandru Lapusneanu, Voi nu ma vreti dar eu va vreau.Nu stiu ce sa fac ma plimb pe socializez dar doar small-talks, pe care numai eu le incep,nu stiu unde e problema de nu reusesc sa am prieteni.Mi-ati putea da oare niste sfaturi va rog.
Sunt indurerat caci crezand ca liceul o sa fie ceva mai bun nu a fost asa sunt singur,fara prieteni,si mi-as dori prieteni adevarati care sa le simt lipsa si lor sa le lipsesc,sa ne intelegem din priviri,sa fim prieteni adevarati e cam tarziu dar as putea oare sa-mi fac prieteni de acum inainte?
Sufar cumplit, vazand cum ceilalti se pot bucura de ceea ce eu nu ma pot bucura si anume de prieteni stiu ca e timpul deja pierdut, dar oare exista ceva unde gresesc imi doresc prieteni adevarati, nu-mi doresc ceva imposibil zic eu?

Prietene, daca imi dai voie sa iti spun asa, iti sugerez in primul rand sa mergi la un psiholog!
Nu trebuie sa te simti singur am fost intr-o situatie asemantoare in liceu.
Urmeaza facultatea vei vedea ca oameni sunt mai deschisi acolo incearca sa iti gasesti oameni asemanatori tie.
Nu te mai baga in grupurile unde vezi ca nu esti binevenit, nu te apuca sa fumezi, bei sau sa folosesti droguri doar din cauza ca asta ti-ar aduce prieteni aceia nu sunt prieteni si sunt doar niste umbre!
(daca vrei eu pot sa iti fiu prieten, lasa un mesaj pe TPU si putem vorbi cand ai timp )

Greu de spus, poate chiar gresesti tu undeva dar si ei sunt ignoranti la maxim. Daca vad ca nu esti ca ei au tendinta sa rada de tine si sa te marginalizeze.Insa nu te ingrijora, mai sunt persoane ca tine care si ei isi doresc prieteni, asa ca tu nu trebuie sa renunti ci sa continui sa-i cauti.Intra vorba cu cat mai multa lume si incearca sa fii relaxat, sa le propui sa mergeti la o bere, un fotbal, etc.

Hey!
Nu fi trist! Crede-ma in ziua de azi e destul de greu sa legi prietenii adevarate,nu imposibil...dar foarte greu!
Si,nu doar tu intampini aceasta problema-crede-ma sunt milioane de oameni care nu si-au gasit prieteni sau sufletul pereche si din aceasta cauza se simt singuri,tristi si dezamagiti...
Ar trebui sa evaluezi MOTIVELE pentru care nu ai prieteni si in primul si primul rand sa scapi de timiditate!,de frica de a nu te incadra intr-un mediu social..., de introvertire...

Tine minte:Nu ai nevoie de multi prieteni, ci de putini si de calitate!(cei care isi batau joc de tine DAI DRACULUI!)
Nu ai nevoie de ei!

Cum sa iti gasesti prieteni noi?
Gaseste interese comune, hobby-uri, preocupari comune, subiecte comune...si nu uita:totul poate incepe de la un simplu "Buna!"

Fi mereu vesel, cu zambetul pe buze, spune glume, vorbeste cu cei din jur pe diferite subiecte aparute in context...pe scurt EXTROVERTESTE-TE si SCAPA DE TEAMA!

In plus mereu vor exista persoane care, fiind in aceeasi situatie ca tine(ff timide) vor cauta sa-si gaseasca prieteni...dar...dar de ce nu zici tu un "Buna!" prima data?!
Ai curaj& nu te intrista!-pentru fiecare om din aceasta lume exista undeva un prieten si un suflet pereche!
Trebuie doar sa CAUTI, astepti si sa te IMPLICI in al gasi!
Ai grija de tine si incearca sa fii fericit, pana la urma e tot ceea ce conteaza in aceasta lume!

Nu stiu de ce dar simt ca tu te chinui prea, mult. Te chinui sa fii politicos si prietenos si se vede cam fals in ochii celorlalţi. Poate ca esti prea moale. Genul de baiat fetiţa care nu ar rani pe nimeni, care inghite totul in tacere, nu se enerveaza. Acel copil mult prea cuminte. De ce nu incerci sa fii mai dur? Poate ca ai fost crescut intr-un altfel de mediu. Ai invatat sa fii prea bun cu toti. Stii!? In zilele noastre cu cat esti mai indiferent, cu atat ceilalti vor incerca sa iti capete atentia. Tu nu pari fenul de baiat crescut pe strazi, ar trebui sa adopti putin din atitudinea lir daca nu vrei sa fii calcat in picioare. Nu poti fii indepeneent mereu. Alege o persoana si incearca sa te imprietenesti numai cu ea. Te-ai gandit vreodata ca poate oamenii nu te asculta fiindca vorbesti prea mult, sau ca ai un ton mai altfel. Poate ca nu reusesti sa le captezi atentia si li se pare ca esti plictisitor. Ai un limbaj dezvoltat, poate ca vorbesti prea inteligent, folosesti cuvinte prea complicate. Trebuie sa ai încredere in tine. Incearca sa te modelezi...

E cineva care sa te ajute si pe tine undeva pe acolo. Si pe mine daca m-ai intreba despre gimnaziu mi-as aminti de cate ori incepe un coleg sa dea in mine si cand ripostam veneau alti 3-4 insi si dadeau in mine cand eram cu spatele ( eu sunt fata ). Eu consider ca nu am avut prieteni, desi atunci cica aveam multi prieteni, dar cand eram acolo jos si incasam pumni si picioare toti stateau si se uitau cum pur si simplu inebuneam de furie si frustrare si cum incasam bataie. Stiu sentimentul de respingere, singuratate si chiar e foarte dificil, dar pe undeva pe acolo este o persoana care te va sustine. Eu nu am gasit acea persoana, dar mai am timp. Bafta la intregrare. ( excursiile sunt un bun mod de intregrare si socializare )