Înțelegeți oameni buni...
Dacă mi-ar fi total lene să îmi schimb viața, să o îmbunătățesc, aș înțelege. Ar fi de înțeles că pot dar nu vreau, ci prin urmare nu merit să mi-o schimb.
Dar eu chiar nu mai pot. O să prezint motivele:
După ce în 99% din situații lumea te-a ignorat mereu, ai stat și nu ai avut nicio tangență cu nimeni, cum naiba să mai iubesc ideea să intru într-o comunitate? În cămin singur, pe stradă doar fețe și mașini străine mie, apoi singurătate maximă, la școală fără tangențe reale cu nimeni... mulți în situații ca ale mele demult se sinucideau.
Sunt sătul până peste cap de computere și tehnologie, din simplul motiv că am avut prea multe emoții negative când am lucrat cu ele, și nu fiindcă nu îmi funcționa nimic ci fiindcă eu aș fi preferat să vorbesc cu cineva, să empatizeze cu mine și eu cu acel cineva. Și când aud întrebarea "Nu ți-ai găsit de lucru?" îmi vine să bat pe omul ăla. Cel mai bine îi zic simplu "Nu", și atât, că pe el nu îl **te grija de cum mă simt eu și de ce nu caut încă să mă angajez. În mod logic la lucru nu are nimeni chef să te asculte pe tine ce anume ai de spus. Și de-aia nu vreau să mă angajez până nu îmi rezolv problemele cu mine.

Și sincer... chiar îi admir pe cei care spun / gândesc: "Să îmi bag *** în toți și în toate! Ce naiba este chiar totul așa de greu?".
Cei care sunt în stare să spună pe față "Nu mai pot...e inuman ce trebuie să fac" sunt pentru mine deja de admirat.
Eu am încercat până acum să nu mă plâng indiferent cât sufăr de ceva. Și s-o ia naibii de încercare, nici nu îmi pasă dacă cineva mă judecă negativ că mă plâng prea mult.

Sunt niște vorbe pe care vreau să le tranșez fiindcă sunt foarte tâmpite:
1. "Te plângi ca o pi***". Reacție: Jignire maximă, atac la persoană. Sunt foarte sigur că omul ăla chiar nu asta vrea să facă, să se plângă, fiindcă dacă ar putea, între posibilitatea de a se bucura maxim de ceva, de a fi fericit și a se plânge mereu, ar alege cu siguranță prima opțiune.
2. "Ne place să ne plângem de milă, notează / Ca să știi ce să faci când mintea ta exagerează". Reacție: Am încercat să urmez vorba asta. Este cretină. Exagerează pe naiba... dacă este să nu mă mai plâng de milă deloc, dacă nu mă mai confesez nici în jurnal, nici cuiva anume...ce vrei să fac? Mă sinucid naibii odată.
3. "Fiecare are alt Dumnezeu / Fiecare crede că lui îi este cel mai greu". Păi poate chiar ție îți este și cel mai greu, dar nu vede nimeni, nu simte nimeni asta.
4. "Ce rezolvi dacă te enervezi că nu ai viața pe care ai fi vrut s-o ai?". Dar ce **** rezolvi dacă rămâi calm?

Deci pentru unii, ca mine, astea sunt niște cretinisme totale. La alții or da roade. Eu oficial îmi bag **** în ele!
Îi admir mult pe cei care știu întoarce o vorbă pe dos, să îi arate cel care a emis-o că nu poate face pe șmecherul cu ei.

Fiindcă știți ce am descoperit la mine? Că nu jignesc viața fără un motiv BUN. Niciodată nu am vrut cu intensitate MĂRITĂ să mă sinucid din pură plictiseală sau fiindcă mi-e prea lene să depun până și cel mai mic efort ca să îmi revin.
Când am vorbit profund cu cineva și chiar m-am simțit înțeles, chiar și ajutat, chiar am început să am dragoste de viață, chiar m-am simțit fericit. Am putut să muncesc unde a fost nevoie cu drag și să accept unele lucruri.

Și știți de ce se vede că mă plâng foarte des? Fiindcă sunt emotiv și prea multe mă afectează... Și NU, nu iei tratament de la vreun psihiatru pentru emotivitate și devii miserupist direct. Nu e o alegere că mă plâng sau nu. Asta e firea mea.

Și. de ce postez asta acum? Bine că mulți alții pot să posteze ceea ce doresc, (bravo lor) și nu îi oprește nimeni iar eu nu am voie. Ba, am voie.

Înțelegeți oameni buni...
Încercăm.

Apreciez.
=====
Dacă mi-ar fi total lene să îmi schimb viața, să o îmbunătățesc, aș înțelege. Ar fi de înțeles că pot dar nu vreau, ci prin urmare nu merit să mi-o schimb.
Poți, dar nu vrei. Viața se schimbă continuu și dacă vrei și dacă nu.

Ok.
=====
Dar eu chiar nu mai pot. O să prezint motivele:
După ce în 99% din situații lumea te-a ignorat mereu, ai stat și nu ai avut nicio tangență cu nimeni,
Te-a ignorat pentru că tu ai ignorat-o. Asta pentru că ai stat.

Nu am avut încotro. Nu știam ce să vorbesc. Și bubuia inima în mine înainte să deschid gura măcar.
=====
cum naiba să mai iubesc ideea să intru într-o comunitate?
Păi să nu o iubești. Dar dacă nu o iubești, degeaba te plângi, că nu îți folosește la nimic. Tu stai, nu faci nimic și comunitatea este de vină, de aceea nu o iubești, de aceea o urăști

Dacă îmi va fi clar...o să fac. Acum și la liga studenților e vacanță, după Paști o să revin acolo.
=====
În cămin singur,
Aveai cameră separată, de erai singur?

Nu. dar fie nu stăteau colegii, fie nu aveam decât unul.
====
pe stradă doar fețe și mașini străine mie,
Da așa este pe stradă, dacă e oraș mai mare, ai avea o problemă dacă i-ai cunoaște pe toți, să le spui la toți bună ziua, ți s-ar răci gura,

Mi-ar plăcea să îi cunosc pe toți, să îi salut. Dar nu contez pentru ei.
=====
apoi singurătate maximă, la școală fără tangențe reale cu nimeni...
Și cine e de vină că te păstrai tot timpul pe tangentă fără o intersecție, ceva? Ceilalți cum fac în jurul tău?

Din ce am văzut...1. Răspund rapid când îi întrebi ceva și spun clar "nu am înțeles" atunci când nu au înțeles ce li s-au spus sau nu e ceva clar, ca apoi să poată discuta normal.
Asta încerc să fac.
=====
mulți în situații ca ale mele demult se sinucideau.
Da. au și făcut-o. Și care-i problema ta cu ei.
Așa sunt unii, zic nu mă iubește nimeni, hai să dispar. E treaba lor, problema ta? Vrei să spui cu asta că tu ești un martir, că tu ai ales să suferi în continuare, și ești prin asta un erou?

Nu, chiar nu sufăr intenționat.
Legat de sinucigași, dacă nu se pot învia...e inutil să îmi mai bat capul pentru ei.
=====
Sunt sătul până peste cap de computere și tehnologie, din simplul motiv că am avut prea multe emoții negative când am lucrat cu ele,
Da, tu ai avut când ai lucrat cu ele. Și stii care e culmea, că lor nu le păsa deloc de emoțiile tale.

Știu.
=====
și nu fiindcă nu îmi funcționa nimic ci fiindcă eu aș fi preferat să vorbesc cu cineva, să empatizeze cu mine și eu cu acel cineva.
Și de ce nu ai vorbit? Nu știi să vorbești?

Ba, da, dar... cred că anii de singurătate m-au făcut să nu mai știu nici discuta ok cu ei.

Și când aud întrebarea "Nu ți-ai găsit de lucru?" îmi vine să bat pe omul ăla. Cel mai bine îi zic simplu "Nu", și atât, că pe el nu îl **te grija de cum mă simt eu și de ce nu caut încă să mă angajez.
Eu zic că dacă te-a întrebat, îl hăsta grija, că dacă nu, nu te întreba.

Trec peste punctul ăsta.
=====
În mod logic la lucru nu are nimeni chef să te asculte pe tine ce anume ai de spus.
Da, logic, ca să te asculte trebuie să aibă un interes, explicit sau implicit. Dacă are, are, dacă n-are, n-are. logic, nu?

Da.
=====
Și de-aia nu vreau să mă angajez până nu îmi rezolv problemele cu mine.
Asta înseamnă că ai din ce trăi, căci dacă ți-ar fi foame ai rezolva întâi această problemă cu tine.

Da.
====
Și sincer...
De ce repeți sincer, până acum nu ai fost sincer, sau sincer și nu prea?

Nu mint în întrebare. Așa mi-a venit să scriu.
=====
chiar îi admir pe cei care spun / gândesc: "Să îmi bag *** în toți și în toate! Ce naiba este chiar totul așa de greu?".
Dacă îi admiri, de ce nu spui și tu la fel, chiar e așa de greu?

Păi încep să o fac.
=====
Cei care sunt în stare să spună pe față "Nu mai pot...e inuman ce trebuie să fac" sunt pentru mine deja de admirat.
Și tu chiar nu mai poți? Cum simți că nu mai poți?

Mă simt încontinuu oribil. Asta se întâmplă.
=====
Eu am încercat până acum să nu mă plâng indiferent cât sufăr de ceva.
De ce așa?

Aveam un sentiment de a avea nevoie să fiu măreț, să par mereu "cool" în discuții.
Abia am scăpat de el și îmi pare câtuși de bine.
=====
Și s-o ia naibii de încercare, nici nu îmi pasă dacă cineva mă judecă negativ că mă plâng prea mult.
Eu nu te judec negativ, ca să te judec, trebuia ca cineva să te acuze.

Apreciez.
=====
Sunt niște vorbe pe care vreau să le tranșez fiindcă sunt foarte tâmpite:
1. "Te plângi ca o pi***". Reacție: Jignire maximă, atac la persoană.
Da și dacă te-a jignit unde te simți lovit?
=====
Sunt foarte sigur că omul ăla chiar nu asta vrea să facă, să se plângă, fiindcă dacă ar putea, între posibilitatea de a se bucura maxim de ceva, de a fi fericit și a se plânge mereu, ar alege cu siguranță prima opțiune.
Păi, nu-i așa, ca dovadă ești dta însuți, omul ăla, și ai ales din start opțiunea a doua.

Dacă pot, o să aleg și prima.
====
2. "Ne place să ne plângem de milă, notează / Ca să știi ce să faci când mintea ta exagerează". Reacție: Am încercat să urmez vorba asta. Este cretină. Exagerează pe naiba... dacă este să nu mă mai plâng de milă deloc, dacă nu mă mai confesez nici în jurnal, nici cuiva anume...ce vrei să fac? Mă sinucid naibii odată.
Deci ori spui tot cuiva, ori te sinucizi! Vaai dar ai așa de multe opțiuni.
Nu mă mai iubește mama, nu îmi mai dă să sug, deci trebuie să îmi câștig singur pita, dar ce fac eu,( mama nu m-a înțărcat bine). eu mă plâng la mama că, ori îmi dă țâță în continuare, ori mă sinucid.

Mereu mi-am zis că doar dacă nu am încotro mă sinucid.
=====
3. "Fiecare are alt Dumnezeu / Fiecare crede că lui îi este cel mai greu". Păi poate chiar ție îți este și cel mai greu, dar nu vede nimeni, nu simte nimeni asta.
Dacă nu vorbești cu ei, dacă nu le spui, cum să știe, cum să simtă. Să ghicească de ce ți-ai pus tu ștreangul la gât, nu au timp de asta, te dau jos din copac și te bagă în pământ că puți, nu de alta.

Nu știu cât să îmi setez limita... cât de bine e să spun tuturor tot ce e cu mine.
=====
4. "Ce rezolvi dacă te enervezi că nu ai viața pe care ai fi vrut s-o ai?". Dar ce **** rezolvi dacă rămâi calm?
Da, nu rezolvi nimic. Iar dacă te agiți și nu îți pui mintea la bătaie, tot nimic.

Ok.
=====
Deci pentru unii, ca mine, astea sunt niște cretinisme totale. La alții or da roade. Eu oficial îmi bag **** în ele!
Da, tu ești mai deosebit, se vede din ce scrii aici.

Eh...
======
Îi admir mult pe cei care știu întoarce o vorbă pe dos, să îi arate cel care a emis-o că nu poate face pe șmecherul cu ei.
Și eu îi admir.

Mă bucur.
=====
Fiindcă știți ce am descoperit la mine? Că nu jignesc viața fără un motiv BUN. Niciodată nu am vrut cu intensitate MĂRITĂ să mă sinucid din pură plictiseală sau fiindcă mi-e prea lene să depun până și cel mai mic efort ca să îmi revin.
Deci, să înțeleg că acum cauți un motiv să o jicnești. Eu zic să te ții de nas și să nu respiri pe gură, și viața din tine îți va spune părerea ei.

Nu...ar fi bine sa nu am motive sa blestem viața.

Când am vorbit profund cu cineva și chiar m-am simțit înțeles, chiar și ajutat, chiar am început să am dragoste de viață, chiar m-am simțit fericit. Am putut să muncesc unde a fost nevoie cu drag și să accept unele lucruri.
Și acum ce faci, nu asta faci?
Cum simți că te-am înțeles, dacă te aprob, dacă spun tot timpul, da, da, ai dreptate, acela te înțelege care îți caută ție în coarne, ca să vadă dacă nu îți crește cumva o dublură, încât în loc de 2 să ai 4?

Ca să fiu ok am prea des nevoia să fiu înțeles, simt că am nevoia să mă confesez de mai multe ori într-o zi.
=====
Și știți de ce se vede că mă plâng foarte des? Fiindcă sunt emotiv și prea multe mă afectează... Și NU, nu iei tratament de la vreun psihiatru pentru emotivitate și devii miserupist direct. Nu e o alegere că mă plâng sau nu. Asta e firea mea.
Deci ești plângăcios din fire, asta este firea ta. Acuma am înțeles,
trebuia să scrii asta la început, să nu ne mai chinui atâta.

Nu.
=====
Și. de ce postez asta acum?
Bine că mulți alții pot să posteze ceea ce doresc, (bravo lor) și nu îi oprește nimeni iar eu nu am voie. Ba, am voie.
Sigur că au voie, dar tu postezi dintr-un motiv anume. Pentru că e gratis, că dacă ar trebui să plătești, pentru asta ar trebui să faci efortul să câștigi acei bani, iar ca să îi poți câștiga, ar trebui să interacționezi ci alți oameni și asta ar fi greu pentru tine.
Așa că ai ales calea ușoară.
Te plângi, cică așa e firea ta ( de fapt e mai ușor așa). Iar dacă doar te gândești cât de greu s-ar putea să fie, e mai ușor să te sinucizi. Doar că îți trebuie un motiv bun. Dar și acesta este greu de căutat.

.
Am văzut emailurile cele 2 trimise de tine și m-am crucit de ele. Îmi trebuie multă energie să le urmez.

Iar legat de răspunsul tău... nu am mai primit niciodată pe TPU așa detaliat, parafrazat.
O să încerc să îți răspund și pe email.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Aici am doar cateva remarci.
Ma bucur că am început un dialog, dar acest material a devenit prea stufos și de neînțeles pentru TPU și o să reiau pe email esențialul începând de mâine, că azi mi-am consumat toți neuronii în alte lupte și nu vreau să greșesc, cel puțin nu prea mult.

Răspunde

Raportează

Evaluează